INCEPUTUL REGIMULUI MATRIMONIAL

Reprezentand, in esenta, un ansamblu de norme  care reglementeaza anumite relatii interumane, regimul matrimonial  are o anumita "viata",  un moment de inceput  si un moment de incetare, in  interiorul carora  poate ramane stabil sau poate fi modificat - iar atunci cand vorbim de modificare ne referim atat la  schimbari  de structura in cadrul aceluiasi regim matrimonial  cat si la inlocuirea unui regim matrimonial cu altul.

Teoretic, putem  analiza regimul matrimonial sub doua aspecte.

Un prim aspect general, abstract,  care  vizeaza  notiunea in sine  fara a  intra  in  amanuntele concrete ale acesteia - si atunci  avem in vedere  regimul matrimonial ca si ansamblu de norme  care reglementeaza raporturile patrimoniale dintre soti si care, indiferent de forma aleasa, nu poate lipsi  niciunei casatorii. 

Un al doilea aspect special, concret, care vizeaza  regimul matrimonial  specific ales de fiecare cuplu pentru a guverna  relatiile  patrimoniale ale casatoriei , acesta fiind de fapt obiectul studiului  nostru.  Din acest punct de vedere  vorbim despre alegerea regimului matrimonial, inceputul  producerii efectelor sale, incetarea  si modificarea  regimului matrimonial,  referindu-ne la el ca si la un organism juridic viu, susceptibil  de  evolutie,  sensibil la  schimbarile din viata unui cuplu si apt sa raspunda nevoilor  acestuia in  functie de  starea in care el se afla.

Inceputul regimului matrimonial   este  determinat de caracterul accesoriu  al acestuia fata de casatorie.  Asa cum nu se poate vorbi despre casatorie fara  existenta unui regim matrimonial - chiar si atunci cand  legea reglementeaza  un singur regim matrimonial legal, unic  si imperativ  -  tot asa nu se poate vorbi despre  existenta valabila a regimului matrimonial in lipsa casatoriei. Relatia dintre cele doua institutii este  de la cauza la efect,  casatoria fiind totdeauna cea care genereaza producerea  anumitor  efecte patrimoniale,   activand practic  regimul matrimonial. 
          Notiunea de "inceput al regimului matrimonial" vizeaza doua situatii de lucru.
          Prima se refera la momentul incheierii casatoriei care aduce cu sine  si momentul producerii efectelor regimului matrimonial ales de soti. In acest caz existenta regimului matrimonial este strans legata de incheierea casatoriei. Constatam totodata  ca inceputul regimului matrimonial in aceasta situatie este determinat de lege, vointa partilor, adica a sotilor, neavand relevanta decat sub aspectul incheierii casatoriei, regimul matrimonial fiind o consecinta, un efect al acesteia.
         Tot despre inceputul regimului matrimonial putem vorbi si in situatia in care, in timpul casatoriei, sotii decid  modificarea  regimului matrimonial deja existent  si inlocuirea lui cu un altul.  Aceasta situatie nu mai este in directa legatura cu incheierea casatoriei, dar este in continuare legata de existenta acesteia, neputandu-se imagina modificarea regimului matrimonial in absenta continuarii casatoriei. In  aceasta  varianta,  inceputul unui regim matrimonial este rezultatul exclusiv al vointei sotilor care decid, din considerente care nu sunt cenzurate  de lege, modificarea regulilor aplicabile raporturilor  patrimoniale dintre ei  si, practic, determina incetarea regimului matrimonial pe care l-au avut si  inlocuirea lui cu altul. Acest nou regim matrimonial va incepe sa produca efectele sale proprii, conform legii, aflandu-ne in situatia analizei inceputului  regimului matrimonial, vazut  sub aspectul sau special, concret. 
          Desi desemnand acelasi lucru, cele doua  variante comporta analize separate intrucat in practica  ele genereaza  modalitati diferite de  tratament si incadrarea in proceduri diferite, cauza nefiind alta decat strict momentul  in care intervin.

Prima situatie pe care o vom analiza este cea a  inceputului regimului matrimonial cu ocazia incheierii casatoriei, urmand ca  ulterior, la capitolul consacrat modificarii regimului matrimonial, sa analizam in amanunt  inceperea regimului matrimonial  ca urmare a schimbarii lui in timpul casatoriei.

Regimul matrimonial  incepe producerea  efectelor sale  judecand  din doua puncte de vedere : fata de parti si fata de terti.

a) In privinta partilor, efectele regimului matrimonial se produc din ziua  incheierii casatoriei. Doua sunt textele legale care ne indruma spre aceasta concluzie. In primul rand este vorba de prevederile art. 313 alin 1 NCC ("intre soti  regimul matrimonial  produce efecte  numai din ziua  inchjeierii casatoriei")  si in al doilea rand este vorba de prevederile art 329 alin 2 NCC ("Conventia matrimoniala incheiata inaintea casatoriei produce efecte  numai de la data incheierii casatoriei"). Consecinta acestui fapt este reglementarea  cuprinsa in art. 336 NCC  care da dreptul viitorilor soti ca , oricand inaintea casatoriei, sa-si poata opera orice modificare a conventiei matrimoniale.

b) In raporturile cu tertii, regimul matrimonial produce efecte - "este opozabil" spune legea -  de la data indeplinirii formalitatilor de publicitate.  Exceptia acestei reguli o constituie  cunoasterea  regimului matrimonial aplicabil sotilor  "pe alta cale".  Pentru cazul - posibil numai exceptional spun eu - in care nu s-au indeplinit formalitatile de publicitate  legea instituie o prezuntie : sotii sunt considerati a fi  casatoriti, fata de tertii de buna credinta, sub regimul  matrimonial al comunitatii legale .

Vom analiza pe rand cele doua momente  de la care incep sa se produca efectele fata de terti ale regimului matrimonial : indeplinirea formalitatilor de publicitate si cunoasterea  regimului matrimonial pe alta cale.  Facem precizarea ca  cele doua  situatii legale sunt alternative  - fie regimul matrimonial a fost cunoscut in urma publicitatii lui fie  a fost cunoscut pe alta cale.  In acelasi timp putem spune despre ele ca prima - cea a publicitatii - reprezinta regula iar cea de-a doua - cea a cunoasterii pe alte cai - reprezinta exceptia, raportul dintre ele fiind de la general la special .

Publicitatea in materia regimului matrimonial se face in trei  feluri:

-          prin procedeul clasic al mentiunii  pe actul de casatorie

-          printr-un procedeu  nou introdus de codul civil, cel al  registrului national notarial

-          prin utilizarea  tuturor  registrelor de publicitate, functie de specificul bunurilor

 Mentionarea  regimului matrimonial pe actul de casatorie  se face in baza art. 291 NCC  si reprezinta o  operatiune care se efectueaza practic, chiar daca legea nu prevede expres acest lucru, imediat dupa celebrarea casatoriei. In temeiul art 290 NCC, dupa incheierea casatoriei, ofiterul de stare civila intocmeste  " de indata ", in registrul actelor de  stare civila,  actul de casatorie care "se semneaza de  catre soti, de cei doi martori  si de catre ofiterul de stare civila". Asa stand lucrurile, este evident ca  si mentiunea privitoare la regimul matrimonial se va face  odata cu  intocmirea actului de casatorie, pe baza declaratiei  de casatorie existente si a documentatiei anexate acesteia.  

In privinta regimului matrimonial al comunitatii legale,  nu exista probleme deosebite,  practica  trebuind sa  se conformeze acestei teorii intrucat nu poate exista nici o motivatie pentru adoptarea unei alte  atitudini,  declaratia de casatorie  fiind actul care sta  la baza inscrierii mentiunii referitoare la regimul matrimonial  

In privinta celorlalte regimuri matrimoniale,  pot exista cateva discutii  si neconcordante intre  prevederile legale si modul lor de aplicare in practica.  Este adevarat ca art. 334 alin.  2 NCC vorbeste despre obligatia  notarului public care a autentificat conventia matrimoniala de a transmite, dupa primirea  copiei actului de casatorie, a unui exemplar al conventiei matrimoniale in vederea mentionarii acesteia pe actul de casatorie. In practica, insa, lucrurile nu pot sta chiar asa, pentru ca  art 291 NCC impune    ofiterului de stare civila obligatia de a  comunica "din oficiu si de indata"  notarului public care a autentificat conventia matrimoniala o copie a actului de casatorie. Ori, pentru a  face acest lucru este evident ca sotii trebuie sa fi depus ca anexa a declaratiei lor de casatorie cel putin o copie a conventiei matrimoniale, act care poate nendoielnic sta la baza mentiunii  regimului matrimonial pe actul de casatorie.  Faptul ca sotii nu  au depus inscrisul original ci eventual numai o copie a acestuia  nu poate reprezenta un impediment la inscrierea mentiunii, ofiterul de stare civila avand posibilitatea de a solicita  fie  actul original, fie o copie legalizata, fie de a certifica  personal exactitatea copiei prin confruntarea sa cu originalul.   In practica mai poate exista o situatie, aceea in care sotii  mentioneaza in declaratia de casatorie care este regimul matrimonial pe care il aleg, dar nu depun copia sau exemplarul original al conventiei matrimoniale din diferite motive, inclusiv pentru ca nu au autentificat inca o asemenea conventie.  Intr-o asemenea situatie, datoria ofiterului de stare civila este de a solicita, inaintea oficierii casatoriei,  conventia matrimoniala pe care ei au  incheiat-o pentru a o anexa declaratiei de casatorie  si pentru a face mentiunea pe actul de casatorie. Prin urmare, nu cred ca exista argument pentru ca ofiterul de stare civila sa nu procedeze  la inscrierea mentiunilor referitoare la regimul matrimonial al sotilor  odata cu intocmirea actului de casatorie, asteptand primirea  actului de la notarul public instrumentator, mai ales ca  art. 334  alin. 2  da  dreptul  oricaruia dintre soti sa ceara indeplinirea formalitatilor de publicitate , inaintea oricaror alte persoane sau institutii,  as spune eu. Orice alta interpretare  si ajustare practica a dispozitiilor legale  este de natura a crea un cerc vicios  care sa  se constituie in final ca si un impediment in fata informarii corecte a celor interesati, motiv pentru care consider ca aceasta este varianta corecta de aplicare practica a  legii.

Aceasta forma de publicitate se aplica in special sotilor casatoriti sub regimul comunitatii legale de bunuri, care nu  intocmesc obligatoriu o conventie matrimoniala, deci nu trec prin filtrul obligatoiu al notarului public si al registrului national notarial .  Bineinteles ca  ea este comuna si celorlalte  regimuri matrimoniale, numai ca in aceste cazuri  publicitatea efectuata prin mentiunea existenta pe actul de casatorie  este dublata de cea efectuata prin registrul national notarial .

Publicitatea efectuata prin registrul national notarial este o noutate juridica  si consta  in existenta unui registru organizat la nivelul uniunii nationale a notarilor  publici. Reglementarea acestuia este data de prevederile art. 334 si 335 NCC  si  are drept scop informarea  oricaror persoane cu privire la regimul matrimonial  adoptat de  soti. Conform prevederilor art 334 alin 5 NCC, "orice persoana, fara a fi tinuta sa justifice  vreun interes, poate  cerceta registrul (…)  si poate  solicita, in conditiile legii,  eliberarea de extrase certificate". Aparenta posibilitate a unei publicitati nedorite fata de regimul matrimonial  care rezulta din  formularea legii , respectiv  din puterea  data oricarei persoane, chiar fara a justifica un interes, de a cerceta registrul national notarial, este practic  inlaturata de prevederea ca extrasul certificat  nu se poate elibera decat in conditiile legii, adica numai aceluia care de fapt justifica un interes. Deci, practic, simpla verificare  in scop informativ  este deschisa  oricui, dar obtinerea de documente poate fi facuta numai de cel care justifica un interes.

In principiu, acest  tip de publicitate este  specific acelor regimuri matrimoniale  pentru adoptarea carora este necesara incheierea unei conventii matrimoniale, act juridic solemn,  pentru a carui validitate legea cere forma autentica.  El va  contine date si elemente  specifice si regimului matrimonial al comuniattii legale de bunuri ori de cate ori este vorba de  incetari sau modificari de regim matrimonial, dar despre aceste  situatii vom discuta in amanunt la  momentele potrivite.  Totodata,  existenta unui regim matrimonial  al comunitatii legale de bunuri cu privire la  un anumit cuplu va reprezenta concluzia  faptului ca nu exista nici o alta inregistrare, a unui alt regim matrimonial, referitor la respectivele persoane, in registrul national notarial.

Prin felul in care este organizat,   acest registru asigura informarea  certa   si rapida  cu privire la  existenta unui anumit regim matrimonial  a doi soti.  In privinta inregistrarii initiale,  publicitatea  efectuata prin registrul national notarial  este o forma paralela cu cea  a mentiunii  pe actul de casatorie, dar in privinta modificarii , lichidarii, schimbarii sau incetarii regimului matrimonial  acest tip de publicitate este singurul  de natura a informa pe cei interesati.

Modul de functionare a sistemului de publicitate  asigurat de registrul national notarial este reglementat de art 291  si 334 NCC, el fiind   realmente imbunatatit  prin practica notarilor publici. Astfel,  legea spune ca ofiterul de stare civila are obligatia de a comunica,  "din oficiu si de indata",  notarului public care a autentificat conventia matrimoniala o copie a actului de casatorie, urmand ca acesta, dupa primirea  respectivei  copii, sa  transmita  registrului national notarial un exemplar al conventiei matrimoniale.  Daca  procedura s-ar indeplini intocmai, este evident ca ar aparea  un interval de timp - respectiv cel dintre momentul incheierii casatoriei, al comunicarii copiei actului de casatorie si al comunicarii in final al conventiei matrimoniale - in care  publicitatea regimului matrimonial  nu ar fi efectuata.  Pentru acoperirea  acestei  deficiente, in procedura notariala  s-a stabilit  ca orice conventie matrimoniala sa fie comunicata de indata, imediat dupa autentificarea sa,  pentru a fi inscrisa in registrul national notarial.  Bineinteles ca aceasta inscriere  va functiona sub conditia incheierii casatoriei,  iar indeplinirea obligatiei ofiterului de stare civila de a comunica  o copie a actului de  casatorie  la registrul national notarial si notarului public care a autentificat conventia matrimoniala  va determina justificarea si consolidarea inscrierii.  In practica notarilor publici, acestia  au stabilit ca  dupa primirea  copiei actului de casatorie  conventia matrimoniala autentificata  sa fie din nou  comunicata impreuna cu  aceasta copie . Este o masura suplimentara de precautie, chiar daca  se poate vorbi despre un  formalism putin exagerat. Necesitatile  practice impun insa o astfel de atitudine, intrucat  pot aparea o multitudine de  situatii care sa  o justifice, si intotdeauna este  mai bine sa previi decat sa corectezi, dupa cum este mai bine sa  largesti aria  acoperita prin  practicile legale decat sa o restrangi.

Inscrierea  conventiilor matrimoniale  in registrul  national notarial poate fi facuta si la cerea partilor, deci a oricaruia dintre soti, ei fiind de fapt primii interesati in a se face publicitatea legala regimului lor matrimonial.

Inscrierea  regimului matrimonial in toate registrele  de publicitate  existente conform legii, respectiv la cartea funciara,  registrul  comertului, etc.  este o procedura  specifica,  in sensul ca ea se aplica numai atunci cand situatia concreta  o cere, in functie de natura bunurilor ce fac obiectul conventiei matrimoniale .  Indeplinirea ei este insa obligatorie pentru notarul public care a autentificat o conventie matrimoniala, in baza art 334 alin. 4 NCC, el fiind obligat sa comunice  un exemplar al actului intocmit la respectivele registre  dupa primirea  copiei actului de casatorie  transmis de catre ofiterul de stare civila. 
          Atunci cand situatia concreta o impune, publicitatea efectuata  prin intermediul acestor registre de publicitate trebuie sa  fie indeplinita obligatoriu, existenta ei neputand fi suplinita prin  inscrierea efectuata in registrul national notarial, astfel cum se precizeaza in art 334 alin 4 NCC. Ce consecinte practice ar putea genera acest lucru ? Ar putea insemna oare ca tertul contractant se va putea prevala de inexistenta inscrierii in cartea funciara, de exemplu,  chiar daca  regimul matrimonial a fost inscris in registrul national notarial al regimurilor matrimoniale ?  La o prima analiza a textului legal ar parea ca raspunsul este unul afirmativ. Parerea mea este ca, daca  facem aplicarea principiilor bunei credinte si al abuzului de drept, existenta si numai a unei singure inregistrari intr-un registru de publicitate  trebuie sa fie suficienta pentru a crea opozabilitatea fata de terti a regimului matrimonial .  In plus, daca legea permite  cunoasterea regimului matrimonial "pe alte cai", cum ar putea fi sanctionat cu inopozabilitatea un regim matrimonial caruia i s-au indeplinit formalitatile de publicitate, chiar daca nu in toate formele posibile.
           In concluzie,  formulele de publicitate privind regimul matrimonial sunt  suficiente pentru a se asigura indeplinirea scopului prevazut de lege : informarea tertilor.  Acesta este motivul pentru care am spus , la un moment dat, ca posibilitatea  necunoasterii regimului matrimonial  de catre tertele persoane  aflate in relatii juridice cu sotii sau cu unul dintre ei este  destul de redusa, bineinteles nu imposibila . 

  Lipsa publicitatii atrage inopozabilitatea efectelor fata de terti a regimului matrimonial, sanctiune  ce se deduce atat din prevederile art 313 NCC cat  si din redactarea art. 334 alin. 1 NCC  care spune ca "pentru a fi opozabile tertilor conventiile matrimoniale se inscriu....". Ca urmare a inopozabilitatii regimului matrimonial se creaza  posibilitatea operarii prezumtiei instituite de art 313 alin 3 NCC respectiv la considerarea casatoriei sotilor ca functionand dupa regulile comunitatii legale de bunuri .

Cunoasterea regimului  matrimonial pe alta cale 

Extrem de  larga si periculoasa, am putea spune, aceasta prevedere legala. Si nu este singura institutie in care  "cunoasterea pe alte cai "  sa fie  considerata ca si punct de plecare pentru analiza, dovedirea, producerea efectelor juridice ale  sale.

O lista a  altor cai  de cunoastere a existentei unui anumit regim matrimonial este greu de intocmit. Forma cea mai uzuala ar putea fi cea a comunicarii  directe a regimului matrimonial de catre cei doi soti oricarui tert co-contractant. La modul general, insa, putem aprecia ca  este vorba de orice imprejurare  cotidiana  care ar   avea ca efect cunoasterea  corecta a regimului matrimonial adoptat de soti,  iar nu numai de fapte sau acte juridice. Cat despre continutul si limitele  cunoasterii  cred ca  acesta se  poate limita  numai la  tipul de regim matrimonial adoptat de soti, fara a intra  in detaliile acestuia .

De aceasta cunoastere legea leaga efecte juridice importante :  felul in care este tratat tertul  in raport de actul intocmit, respectiv de buna sau de rea credinta.  Avand in vedere ca buna credinta se prezuma,  se va prezuma  si cunoasterea  regimului matrimonial  prin intermediul cailor obisnuite, respectiv al publicitatii. Sarcina  dovedirii faptului ca tertul a cunoscut  pe alte cai respectivul regim juridic revine celui care invoca acest lucru. Sigur ca si cel care  se afla in situatia respectiva, respectiv  cunoaste  existenta regimului matrimonial pe alte cai decat cea a publicitatii va putea invoca acest fapt ori de cate ori nevoia o va cere  si va avea interes sa o faca.

O problema deosebita va fi insa cea a probei , dar, fiind vorba de un fapt juridic  atunci se va putea folosi orice mijloc de proba.

Tot despre momentul de inceput al regimului matrimonial  se poate vorbi si in situatia in care  sotii, in timpul casatoriei lor, au decis incetarea  regimului matrimonial pe care l-au avut  si inlocuirea lui cu un altul.  Intrucat aceasta chestiune  este strans legata de  notiunea de  modificare a regimului matrimonial, ea va fi  analizata amanuntit la acel capitol . 


DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA

ALEGEREA REGIMULUI MATRIMONIAL

INTRODUCERE

Alegerea regimului matrimonial  este  cu precadere  o actiune voluntara a sotilor.  Vointa  acestora este limitata sub  trei aspecte:

1.    In primul rand , sotii sau viitorii soti  trebuie obligatoriu sa-si aleaga un regim matrimonial. Nu  poate exista casatorie in lipsa unui regim matrimonial, acesta reprezentand o conditie esentiala  pentru  insasi incheierea casatoriei.  Aduc in sprijinul afirmatiei mele  urmatoarele doua texte legale: art. 281 si art 291 NCC .  Astfel,  in cadrul declaratiei   de casatorie depuse la  primaria unde urmeaza sa se incheie casatoria viitorii soti trebuie sa precizeze si  regimul matrimonial ales, conform prevederilor art 281 NCC, iar  odata cu intocmirea actului de casatorie, ofiterul de stare civila are datoria, in baza prevederilor art. 291 NCC, sa faca mentiune  pe acesta  despre regimul matrimonial  al sotilor.  Chiar si in cazul in care  viitorii soti  nu aleg  un anumit regim matrimonial, inseamna ca isi manifesta de fapt optiunea  de a fi supusi regimului comunitatii legale de bunuri, care reprezinta un regim matrimonial  legal conform reglementarilor  noastre actuale.

2.    In al doilea rand, indiferent de regimul matrimonial ales, sotii  sunt obligati sa respecte  regimul primar , adica acel set de norme  stabilite imperativ prin lege   si aplicabile in toate situatiile, fara deosebire de  elementele concrete  ale regimului matrimonial ales.  Denumit  in teorie  "regim primar imperativ" , "statut  matrimonial de baza",  "regim matrimonial primar", acest  complex de reguli vizeaza  aspectele considerate de legiuitor a reprezenta fundamentul relatiilor patrimoniale dintre soti.  Vom consacra un capitol, ulterior, analizei  detaliate a acestuia.

3.    In al treilea rand  sotii nu pot  deroga de la normele regimului matrimonial ales,  astfel cum este prevazut de art. 332 alin 1 NCC.  Prin urmare,  sotii trebuie sa se supuna  ansamblului de norme legale ce  constituie regimul matrimonial pe care il aleg, fara a putea  crea alte reguli  sau  a combina  norme specifice mai multor regimuri matrimoniale.

In afara acestor limitari, alegerea regimului matrimonial reprezinta  integral vointa sotilor.  Spun aceasta intrucat ei sunt liberi  sa aleaga oricare dintre cele trei regimuri matrimoniale prevazute de lege  si sa dispuna in interiorul lor  acolo unde  au aceasta posibilitate, fara a fi ingraditi  in nici un  fel si fara a avea obligatia de a tine seama de  alte  aspecte, subiective sau obiective, in afara interesului lor propriu.

Chiar si atunci cand  nu-si aleg  un anumit regim matrimonial  sotii se supun benevol,  cunoscand  ca aceasta este  reglementarea legala, regimului comunitatii legale de bunuri   pe care, deasemenea, acolo unde legea permite, il  vor putea    completa  conform vointei si intereselor  proprii.

Alegerea regimului matrimonial este rezultatul  interventiei, in constiinta sotilor sau a viitorilor soti, a anumitor factori de natura obiectiva si subiectiva.   Astfel,  atunci cand  persoanele implicate  au un statut social si economic  aproximativ egal precum  si o activitate care  indica obtinerea unor venituri  relativ echilibrate, pe fondul  psihologic al dorintei comune de a  intemeia o familie  in care raporturile sa fie  de unire "la bine si la rau", atunci  este evident ca  alegerea se va indrepta spre un regim de comunitae, legala sau conventionala. In cazul in care, insa, prevalenta  este   dorinta  de independenta materiala a sotilor , atunci cand  exista  posibilitatea unor venituri inegale  sau atunci cand mediul social-economic  de provenienta al partilor este  diferit,  cel mai adesea vom asista la alegerea unui regim  matrimonial de separatie.  Intre factorii care concura major la alegerea regimului matrimonial de catre soti  putem enumera:  situatia materiale  a acestora, profesia,  statutul social,  situatia familiara anterioara ( de exemplu existenta unor copii din alta casatorie ),  educatia,  experientele personale ,  viziunea asupra viitoarei familii, sentimentele, puterea  de decizie,  caracterul,  starile emotionale, etc.

MOMENTUL  SI  MODALITATILE  ALEGERII
        REGIMULUI  MATRIMONIAL

Alegerea unui regim matrimonial se poate face oricand, atat  anterior incheierii casatoriei cat si in timpul acesteia, cu respectarea prevederilor legale.   

           Alegerea regimului matrimonial  la incheierea casatoriei.

Atunci cand vorbim  de  incheierea casatoriei,  remarcam ca intotdeauna alegerea regimului matrimonial  este premergatoare  oficierii  casatoriei.   Asa cum am mai aratat, declaratia de casatorie pe care  viitorii soti o depun la primaria unde se va incheia casatoria trebuie sa cuprinda, obligatoriu,  regimul matrimonial pe care  ei  il aleg.  In cazul in care,  dupa depunerea declaratiei de casatorie, viitorii soti doresc sa  o modifice, aplicabile vor fi dispozitiile art. 284  NCC. Modificarea declaratiei este posibila numai  daca nu s-a oficiat  deja casatoria.  In aceasta situatie, partile vor depune o noua declaratie, modificata,  care va urma procedura  standard prevazuta de lege, fiind supusa aceleiasi publicitati si acelorasi termene.  Ceea ce intereseaza sub aspectul  materiei pe care o analizam este ca , in momentul in care se celebreaza casatoria,  sotii sa  fi decis in mod definitiv asupra regimului lor matrimonial.  Acesta va fi mentionat in actul de casatorie intocmit , in baza  prevederilor art. 209-210 NCC.   

Anterior incheierii casatoriei, sotii isi pot alege regimul matrimonial in  una  din urmatoarele modalitati :

- Prin declararea , in fata ofiterului de stare civila,  a faptului ca sunt de acord sa se supuna  regimului matrimonial legal, respectiv  comunitatii legale de bunuri . Aceasta modalitate nu  presupune  nici un alt formalism decat  completarea declaratiei de casatorie, art. 329 NCC prevazand expres ca numai alegerea unui alt regim matrimonial decat cel al comunitatii legale se face prin incheierea unei conventii matrimoniale . Declaratia de casatorie este un act personal, art.280 NCC  stipuland expres ca "cei care vor sa se casatoreasca  vor face personal declaratia de casatorie", ceea ce inseamna ca, spre deosebire de conventia matrimoniala care poate fi incheiata si de catre un mandatar cu procura speciala , autentica si cu un continut predeterminat, declaratia de casatorie nu poate fi intocmita prin reprezentant. Este admisa numai incuviintarea incheierii casatoriei de catre minorul care a implinit varsta de 16 ani, act care se face de catre reprezentantul legal al acestuia.

- Prin incheierea unei conventii matrimoniale  in vederea alegerii fie a regimului separatiei de bunuri fie a regimului comunitatii conventionale .  Inaintea casatoriei, oricand, viitorii soti pot incheia  o conventie matrimoniala prin care sa-si stabileasca regimul matrimonial ales.  Aceasta va trebui sa  fie facuta obligatoriu in forma autentica , sub sanctiunea nulitatii absolute,  conform prevederilor art 330 NCC.  Observam ca  este vorba despre un act solemn, a carui valabilitate depinde de respectarea formei autentice  cerute de lege, ceea ce inseamna ca  partile au de indeplinit  o formalitate speciala in cazul in care aleg un alt regim matrimonial decat cel legal .  In plus, legea prevede si anumite formalitati de publicitate ale conventiei matrimoniale  care constau in  inscrirea acesteia in registrul national notarial.  Viitorii soti au obligatia de a depune la primaria unde se va oficia casatoria un exemplar al conventiei matrimoniale  ca si anexa a declaratiei de casatorie pe care o fac.  Dupa oficierea casatoriei, functionarul de stare civila este obligat sa comunice  atat notarului public care a autentificat conventia matrimoniala cat si registrului national notarial o copie a actului de casatorie.  Imediat dupa incheierea casatoriei se intocmeste  actul de casatorie, pe care ofiterul de stare civila  are obligatia de a  mentiona regimul matrimonial ales de soti .

Inaintea casatoriei, viitorii soti pot modifica de cate ori  vor conventia matrimoniala pe care au incheiat-o, posibilitate consacrata expres prin prevederile art 336 NCC.  Modificarea poate avea  orice obiect, de la  schimbarea  regimului matrimonial ales initial pana la  modificarea  anumitor clauze  aplicabile  regimului matrimonial  ales, fara  ca acesta sa fie inlocuit .  Viitorii soti pot deasemenea  sa desfiinteze  de comun acord  conventia matrimoniala si sa  aleaga  regimul comunitatii legale de bunuri.  Oricum,  relevanta va fi  declaratia  pe care ei o fac in vederea incheierii casatoriei.

Efectele  regimului matrimonial se produc numai din momentul incheierii casatoriei, conform prevederilor art. 313 NCC,  casatoria fiind asa cum am mai spus  nu numai scopul ci si conditia  existentei valabile a regimului matrimonial .

          Alegerea  regimului matrimonial in timpul casatoriei

In cazul in care  sotii  decid,  in decursul casatoriei, sa-si  schimbe regimul matrimonial, inlocuindu-l pe cel existent cu un altul, au   aceasta posibilitate daca  a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei, conform prevederilor art. 369 alin 1 NCC.  Remarcam ca legea  instituie o singura conditie  pentru  ca regimul matrimonial sa poata fi modificat in timpul casatoriei: trecerea  a cel putin un an de la data incheierii acesteia.

Posibilitatea alegerii unui alt regim matrimonial o au atat sotii care au incheiat casatoria sub imperiul  noului cod civil cat si sotii care  erau deja casatoriti  la data de 1 octombrie 2011, sub  vechea reglementare a codului familiei .   Avand in vedere insa termenul de un an  de la data incheierii casatoriei, observam ca  imediat dupa intrarea in vigoare a noilor prevederi legale  numai  sotii care erau deja casatoriti  pot sa-si modifice regimul matrimonial al comunitatii legale - regim matrimonial unic si imperativ al codului familiei anterior -  si sa-l inlocuiasca  adoptand  fie separatia de bunuri fie  comunitatea conventionala de bunuri. Sotii casatoriti  sub regimul  noului cod civil  vor putea opera modificari ale regimului  lor matrimonial numai dupa data de 1 octombrie 2012, adica numai dupa trecerea unui an de la oficierea casatoriei.

Modificarea regimului matrimonial  si alegerea  unui alt regim se  poate face in mai multe  sensuri , ca de exemplu:

- renuntandu-se la regimul comunitarii legale  si adoptandu-se un alt regim matrimonial

- renuntandu-se la  regimul matrimonial  al separatiei de bunuri  sau  al comunitatii conventionale si adoptandu-se  regimul comunitatii legale de bunuri

- inlocuind un regim matrimonial  cu altul

- mentinand acelasi regim matrimonial  dar modificandu-i  continutul

Pentru  a exista posibilitatea alegerii unui  nou regim matrimonial in timpul casatoriei, trebuie  parcurse mai  multe etape.

In primul rand trebuie sa fie lichidat regimul matrimonial deja existent  , fie  prin incheierea unui act de lichidare, prin buna invoiala,  fie pe cale judiciara, in caz de neintelegere.  Actul de lichidare  voluntar trebuie sa fie incheiat in forma  autentica notariala, conform prevederilor art 320 NCC.

Formalitatile  care urmeaza  momentului lichidarii regimului matrimonial  sunt diferite  dupa cum sotii inteleg sa se supuna  regimului comunitatii legale de bunuri sau doresc sa aleaga un alt regim matrimonial .

In cazul in care  sotii convin  sa adopte regimul  matrimonial legal,  respectiv cel al comunitatii legale de bunuri, atunci nu mai este necesara incheierea unei conventii matrimoniale.  Actul de lichidare se va comunica la registrul national notarial fiind suficienta  existenta unei prevederi in cadrul acestuia referitoare la  alegerea  ca si regim matrimonial  a comunitatii legale de bunuri .

In cazul in care sotii doresc sa aleaga un alt regim matrimonial, atunci  ei vor incheia, imediat dupa  actul de lichidare, o conventie matrimoniala  care sa cuprinda  atat regimul matrimonial ales cat si clauzele acestuia .

Daca   sotii lichideaza regimul matrimonial deja existent  fara a incheia  imediat o noua conventie matrimoniala, deci fara a alege un alt regim matrimonial, atunci ei se vor supune, prin efectul legii, regimului comunitatii legale de bunuri  care-si va produce efectele pana la adoptarea unui alt regim matrimonial.  Bineinteles ca , in acest caz,  pentru a se putea adopta un nou regim matrimonial  sotii vor trebui sa  lichideze regimul comunitatii legale de bunuri si abia apoi sa incheie o alta conventie matrimoniala.

Precizam ca legea nu stabileste o anumita durata a  aplicarii regimului matrimonial ales de catre soti sau viitorii soti  si nici nu impune  anumite termene pentru ca sotii sa aiba posibilitatea  modificarii regimului matrimonial  si a alegerii unui alt regim caruia sa i se supuna .  Singurul termen  imperativ  prevazut de lege este cel de un an de la incheierea casatoriei.  Dupa aceasta data, oricand si ori de cate ori doresc, sotii pot sa-si modifice, sa-si schimbe  si sa-si aleaga un alt regim matrimonial . 

           Observam ca legea pune la dispozitia partilor doua instrumente de alegere a regimului matrimonial - declaratia de casatorie  si conventia matrimoniala - precum si un instrument adiacent - actul de lichidare a regimului matrimonial. 

Actele de lichidare a regimului matrimonial precum si conventiile matrimoniale vor face obiectul unor analize amanuntite ulterioare. 

          Concluzionam , deci, ca in materia alegerii regimului matrimonial legea  respecta principiul libertatii de vointa a partilor, limitarile despre care am vorbit la inceput nefiind de natura sa se impotriveasca  acestei reguli. Vorbim in esenta de libertatea de a actiona a oamenilor in cadrul legii, iar nu in afara ei. 


DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA

REGIM MATRIMONIAL - generalitati

Chestiunea regimurilor matrimoniale este una  ce necesita ample analize, mai ales datorita faptului ca  ultima  jumatate de secol a impus in constiinta oamenilor  conceptia  imposibilitatii de a crea,  in materia raporturilor patrimoniale dintre soti, un alt cadru juridic  decat  cel al comunitatii legale, imperativ  reglementat de lege prin fostul cod al familiei.  

Chiar daca la incheierea unei casatorii  primordiale sunt relatiile  personale  dintre soti,  stabilirea  si  conturarea unui cadru  concret in privinta  raporturilor patrimoniale dintre ei nu este deloc de neglijat.  Personal  afirm  cu tarie ca  acest lucru este de fapt o necesitate izvorata  din nevoile  primare si primordiale ale familiei, regimul matrimonial ales  functionand  in esenta ca un instrument  de valoare  in asigurarea echilibrului  familial, nu numai din punct de vedere material ci si din punct de vedere  subiectiv, psihologic.

Nadajduim ca  vocatia educativa a normei juridice   isi va indeplini rolul, astfel incat se va ajunge, in timp,  ca inaintea  incheierii unei casatorii viitorii soti sa  discute si sa-si aleaga  regimul matrimonial cu aceeasi usurinta  cu care  abordeaza problematica  obisnuita a  familiei, fara antagonisme sau preconceptii.  Chiar daca  reglementarea juridica adusa de noul cod civil  in materia regimurilor matrimoniale  este, dupa unii autori, insuficient  de moderna, cred ca  ea este totusi suficienta  in situatia economica si sociala  actuala.  Odata  cu   formarea unei alte constiinte colective  cu privire la   notiunea discutata, in raport de aceasta si in functie de nevoile  economice si sociale,  calea  adoptarii unor alte  reglementari legale este deschisa, nici  o norma juridica nefiind imuabila  sau vesnica.  Din  punctul meu de vedere,  in acest moment , cea mai importanta atitudine a noastra,   ca si specialisti in domeniul dreptului, este aceea de a  ajuta la formarea unei practici  unitare si la concretizarea unor teorii viabile  in domeniu.

NOTIUNEA  DE REGIM MATRIMONIAL

Regimul matrimonial este - intr-o definitie succinta -  acel sistem de reguli juridice  care guverneaza  drepturile si obligatiile patrimoniale ale sotilor, atat in raporturile  dintre acestia cat si in raporturile lor cu terte persoane. Remarcam deci faptul ca , desi  denumirea institutiei  sugereaza  notiunea de "casatorie" ( de la latinescul "matrimonium") care presupune in primul rand  existenta unor relatii  personale, nepatrimoniale  intre soti,  fondul  problemei il reprezinta aspectele  patrimoniale  ale casatoriei, respectiv  efectele cu caracter pecuniar ale acesteia.  

Putem  spune despre regimul matrimonial ca are o natura juridica proprie  si un obiect  bivalent.  Din punct de vedere juridic,  regimul matrimonial  are un obiect complex, format din ansamblul  normelor  juridice aplicabile  precum si din ansamblul  regulilor  stabilite de soti prin conventia matrimoniala incheiata. Din punct de vedere material, regimul matrimonial are  ca obiect  atat bunurile  ca atare cat si drepturile  subiective ce poarta asupra lor. 
            Izvorul regimului matrimonial, scopul si justificarea existentei acestuia este casatoria, de aceea  regimul matrimonial va cuprinde numai acele raporturi patrimoniale care-si au izvorul strict in casatorie. Vor ramane in afara sferei regimului matrimonial anumite raporturi care nu-si au izvorul in casatoria sotilor, ca de exemplu obligatiile de intretinere, liberalitatile, drepturile de mostenire, motiv pentru care se poate afirma ca regimul matrimonial nu reglementeaza intreaga sfera  a relatiilor pecuniare dintre soti, ci numai pe acelea care-si au redacina strict in institutia casatoriei.

CARACTERELE JURIDICE  ALE REGIMURILOR  MATRIMONIALE

1.  Caracterul accesoriu fata de casatorie.

Casatoria reprezinta nu numai scopul   adoptarii unui regim matrimonial ci si conditia valabilitatii acestuia. Orice regim matrimonial, indiferent  de continutul sau, se adopta  strict in vederea reglementarii raporturilor patrimoniale  dintre soti, neavand  nici o  justificare in afara  existentei casatoriei acestora.  

Acesta este  motivul pentru care  art. 313 NCC prevede ca  "intre soti, regimul matrimonial produce efecte numai din ziua incheierii casatoriei",  iar art 330 alin 3 NCC prevede ca  o conventie matrimoniala "incheiata inainte de casatorie produce efecte  numai de la data incheierii casatoriei".  Similar  momentului de inceput al eficacitatii  regimului matrimonial, art 319 NCC  dispune ca  "regimul matrimonial inceteaza prin  constatarea nulitatii, anularea, desfacerea sau incetarea casatoriei".

Asadar, atat vreme cat s-a incheiat casatoria, ea exista in mod valabil  si nu a fost desfacuta prin divort sau nu a incetat prin decesul unuia dintre soti, regimul matrimonial   se afla in fiinta, se pastreaza ca si o coordonata activa a  raporturilor patrimoniale dintre soti.  Daca  respectiva casatorie nu s-a incheiat, insa,  regimul matrimonial adoptat prin incheierea unei conventii matrimoniale  este lipsit de obiect, regulile sale  nu au aplicabilitate, este ineficient .

Nu este posibil,  juridic vorbind, ca regulile  regimurilor matrimoniale sa se aplice altor forme de convietuire, atat vreme cat art 277 NCC  interzice  expres  echivalarea altor forme de convietuire cu casatoria.

2.  Reprezinta un element  esential  si obligatoriu al casatoriei.

In conformitate cu prevederile art. 281 alin 1 NCC  declaratia de casatorie trebuie sa cuprinda, in afara altor elemente, si  "regimul matrimonial ales" de viitorii soti .  Acesta reprezinta "carta" drepturilor si obligatiilor  patrimoniale ale sotilor si , atata timp cat  cunoastem faptul ca o casatorie genereaza  efecte de natura patrimoniala, trebuie sa recunoastem  si faptul ca  este obligatorie reglementarea  acestora.

Nu exista  casatorie in lipsa unui regim matrimonial, chiar daca acesta este cel al comunitatii legale.  Nu este posibil ca  sotii  sa  hotarasca faptul ca , din punct de vedere pecuniar, ei nu se vor supune niciunui regim matrimonial. Nici macar in ipoteza in care  sotii ar declara faptul ca  nu vor achizitiona nici un bun in timpul casatoriei  nu este cu putinta sa  consideram ca  inoportuna existenta unui anumit regim matrimonial.  Chiar si atunci cand viitorii soti refuza  adoptarea unui  regim matrimonial, trebuie stiut ca ei se vor supune obligatoriu regimului matrimonial al comunitatii legale de bunuri, care constituie  regimul legal in legislatia romana actuala.  

Conform prevederilor art 291 NCC "ofiterul de stare civila face mentiune  pe actul de casatorie despre  regimul matrimonial ales".

Ori, asa stand lucrurile, chiar daca in lege nu exista o dispozitie expresa de acest gen, cred ca alegerea de catre viitorii soti a unui regim matrimonial sau declaratia acestora ca inteleg sa supuna casatoria lor regimului comunitatii legale de bunuri reprezinta  o conditie esentiala pentru incheierea casatoriei, aceasta neputand fi altfel celebrata iar ofiterul de stare civila  fiind  obligat sa refuze incheierea ei.

Nu are importanta faptul ca  in timpul casatoriei sotii au lichidat  regimul matrimonial  initial si au adoptat un altul, nici faptul ca , tot in timpul casatoriei,  sotii  au modificat   anumite elemente ale regimului lor matrimonial.  Ceea ce exista si subzista  in ciuda oricaror modificari, schimbari, inlocuiri este  nucleul  notiunii de regim matrimonial, ideea  ansamblului de reguli care coordoneaza  invariabil raporturile economice dintre soti.

3.  Se bazeaza pe egalitatea in drepturi a sotilor

Principiul egalitatii este unul constitutional, reluat  de noul cod civil atat  prin  prevederile  art. 30  referitor la egalitatea in fata legii civile  cat si, in materia pe care o analizam,  prin  dispozitiile art. 332 NCC  care stabilesc faptul ca  o  conventie matrimoniala  nu  poate "aduce atingere  egalitatii dintre soti".

Egalitatea dintre soti  nu inseamna obligatoriu  ca  regulile regimului matrimonial ales  vor  stabili o egalitate  materiala intrinseca, nici ca  o conventie matrimoniala nu poate prevedea  valori diferite de participare  la dobandirea bunurilor. Egalitatea sotilor se materializeaza in aceea ca  sotii au aceleasi drepturi si obligatii patrimoniale, exercitiul acestora nefiind diferit dupa cum este vorba de barbat sau de femeie.

4.  Libertatea alegerii regimului matrimonial

Chiar daca  existenta regimului matrimonial este obligatorie, alegerea acestuia sta in mana sotilor sau a viitorilor soti.  Regimul matrimonial are, intr-adevar,  un nucleu  impus prin lege, format din regulile   ce reprezinta regimul primar, cu caracter  imperativ, de la care sotii nu pot  deroga.  Justificarea acestuia sta in  tipul normelor pe care el le contine ,  acestea  fiind esentiale pentru existenta si  continuarea  casatoriei.  Lasarea lor la aprecierea partilor este considerata, in mai toate regimurile matrimoniale,  cel putin riscanta  si  apta de a produce consecinte mai grave decat cele  ale unei reglementari imperative.  In afara acestor norme,  atat alegerea regimului matrimonial cat si  concretizarea lui efectiva  reprezinta apanajul  sotilor sau al viitorilor soti.

Mai mult,  regimul matrimonial este ales  si stabilit printr-un act juridic  care are o natura voluntara, indiferent ca este vorba de  o conventie matrimoniala sau de  supunerea  benevola, ca urmare a  nealegerii unui alt regim matrimonial,  sub regimul  comunitatii legale de bunuri.

5. Caracterul mutabil al regimului matrimonial

Este reprezentat  de faptul ca  sotii pot, in conditiile legii, sa modifice regimul matrimonial pe care l-au stabilit  ca fiind  aplicabil casatoriei lor. 

Acest caracter s-a definit ca atare  abia  in perioada "moderna",  anterior  regimul matrimonial fiind considerat ca imutabil, deci imposibil de modificat pe durata casatoriei.

Regula mutabilitatii este consacrata expres de prevederile art. 319 alin 2 NCC care spune  ca "in timpul casatoriei regimul matrimonial poate fi modificat in conditiile legii". Regulile  specifice modificarii regimului matrimonial precum si efectele acesteia   sunt stabilite de art 369 si urmatoarele din noul cod civil .

                                                 ****************

Codul civil actual reglementeaza , conform art. 312 ,  trei  regimuri matrimoniale  concrete  pe care sotii sau viitorii soti le pot alege, optand pentru unul dintre ele :

-          Comunitatea legala de bunuri

-          Separatia de bunuri

-          Comunitatea conventionala

Conform prevederilor art 332 NCC, nu se poate deroga prin conventia matrimoniala, sub sanctiunea nulitatii absolute, de la  dispozitiile  legale privind regimul matrimonial ales, ceea ce inseamna  ca partile au  numai posibilitatea de a  se incadra  in rigorile fiecarui regim matrimonial in parte, fara a putea  combina  prevederile acestora  in scopul crearii unui regim matrimonial hibrid,  unic ca si  aplicare doar familiei in cauza.  

Pentru acest motiv  prevederile legale sunt aspru criticate de multi autori, invocandu-se lipsa de modernism a sistemului.  Consider aceste critici  nu neaparat neintemeiate ci oarecum premature. Norma juridica trebuie sa raspunda unui imperativ social  si sa fie obligatoriu in concordanta cu  realitatile  sociale ale  statului  in care ea se aplica.  Posibilitatea  "amestecarii"  regulilor specifice mai multor regimuri matrimoniale  si crearea  unor  sisteme  "personalizate" de reguli  reprezinta o alternativa viabila pentru acele societati si state care  au experienta  si continuitate  in  aplicarea  regimurilor matrimoniale  alternative.  Pentru o societate cum este cea romaneasca, marcata de  o  lunga perioada  de   unicitate  si imperativitate a  regimului  matrimonial  al comunitatii legale de bunuri  consider ca este benefica o asa-numita  perioada de "tranzitie" in care  sa se  lucreze  in special la  educarea si formarea  constiintei  individuale si colective.  Inainte  ca  acestea sa reintre in fagasul normal  al perceptiei notiunii de regim matrimonial,  libertatea  necontrolata a  legislatiei poate determina, in practica,  efecte negative greu de  preconizat. Oricand  este posibila o modernizare a institutiei si o aducere a sa  la egalitate cu normele europene, in masura in care  realitatile  social economice o vor impune.

                                                 ****************

In cazul  in care  sotii sau viitorii soti nu opteaza pentru  regimul separatiei de bunuri sau pentru cel al comunitatii conventionale, regimul matrimonial aplicabil respectivei casatorii este cel al  comunitatii legale de bunuri care constituie astfel  un regim matrimonial legal.

Alegerea  regimului matrimonial se face prin incheierea unei conventii matrimoniale.

Aceasta este deci actul juridic prin care sotii sau viitorii soti  determina  conditiile aplicabile regimului lor matrimonial.  Sub sanctiunea nulitatii absolute, conventia matrimoniala trebuie sa fie incheiata in forma autentica, in fata notarului public, astfel cum se dispune prin art. 330 din noul cod civil.

Legatura dintre regimul matrimonial  si conventia matrimoniala este urmatoarea: regimul matrimonial reprezinta  ansamblul de reguli aplicabile efectelor patrimoniale ale casatoriei  iar conventia matrimoniala este actul juridic prin  care se  dispune aplicarea respectivelor reguli casatoriei in cauza.

Analiza  pe larg a acestor  norme, concepte, a posibilitatilor practice de realizare va continua.

                                                 ****************

 DANIELA NEGRILA

 Notar public coordonator
 Birou Notarial  CONCORDIA

JUSTIFICARE

Casatoria este  o institutie juridica de mare complexitate  care  presupune  in special  existenta unor relatii afective  intre soti si care  genereaza  cu  precadere  efecte juridice  de natura nepatrimoniala.  Datorita laturii sale pregnant subiective, casatoria  este vaduvita, in  realitatea sociala romaneasca,  de  reglementarea  stabila si eficienta a relatiilor  patrimoniale dintre soti. Spun aceasta intrucat, in lipsa unui cadru legal  generos,  cetatenii  au fost lipsiti de posibilitatea unei reale "educatii" in acest domeniu. S-a ajuns astfel la situatia in care  sotii sau viitorii soti , in timpurile  bune ale relatiilor lor, sa adopte o atitudine usor "jenata"  fata de  posibilitatea antamarii  unor  discutii referitoare la  aspectele materiale , patrimoniale, pecuniare, ale  casatoriei.  Nu de putine ori am intalnit cupluri care  priveau  ca si rusinoasa  o discutie  referitoare  la  situatia bunurilor dobandite, la cota de contributie la dobandirea bunurilor  comune, la cheltuielile necesare familiei, etc. Mai mult, acela dintre parteneri care "indraznea" sa  abordeze un asemenea subiect era  adesea  suspectat, marginalizat  sau banuit de intentii cel putin neconforme cu  scopul declarat al casatoriei.  Rezultatul unui  asemenea comportament  a fost, deseori, unul dezastruos  intrucat,  odata cu  aparitia unor stari de tensiune si conflict, lipsa  reglementarii relatiilor patrimoniale dintre soti  a determinat  nu numai existenta unor litigii ci si  crearea  unor  adevarate prapastii  intre fostii parteneri  cu consecinte  grave   atat in   privinta lor ca si persoane cat si in privinta copiilor  lor. Consider ca insusi felul in care este perceputa  acum casatoria  reprezinta o  consecinta  a  cunoasterii si recunoasterii existentei unor  asemenea stari conflictuale , tinerele cupluri  ajungand sa prefere  statutul de "concubini" in locul celui de "soti"  adesea pentru a evita  divorturile  dureroase  si  impartelile  nedrepte.

La asemenea situatii a contribuit  in mare masura, asa cum am afirmat, lipsa unui cadru juridic adecvat,  o educatie  corecta  in materie fiind imposibil de realizat  fara  avantajul  existentei  normelor juridice  necesare.

Din fericire, noul  cod civil  a venit cu reglementari  suficiente pentru  a  corecta  asemenea  "malformatii" sociale si juridice.  Aparitia cadrului   legal  va functiona, in timp, ca  un instrument eficient  de formare a  unei conceptii corecte  si de  asumare a unei atitudini corespunzatoare, atat la nivelul  fiecarui individ cat si la nivelul societatii in ansamblul sau. Datorita instrumentelor  juridice puse de  legiuitor  la indemana  oamenilor  speram intr-o   trecere  a  problematicii  aferente dreptului familiei din sfera  finalizarilor conflictuale  in cea a  finalizarilor  amiabile, consensuale.  Spun aceasta intrucat, atat timp cat  aspectele patrimoniale ale casatoriei  pot fi  stabilite ab initio prin  incheierea unei conventii matrimoniale,  principalul motiv de conflict dispare.  Astfel,  atunci cand continuarea casatoriei  nu mai este cu putinta,  un divort prin acordul sotilor  pronuntat prin procedura notariale  impreuna cu  o lichidare a regimului matrimonial si un act de impartire a bunurilor  reprezinta cai amiabile, simple  si comode de rezolvare a  oricaror  probleme.  Consecinta  benefica a acestora  se situeaza in principal in   zona emotionalului, afectivului, trauma  unui  astfel de divort fiind  cu mult mai mica, atat pentru fostii soti , pentru familiile lor, cat mai ales pentru copiii  pe care cuplul i-a avut. 
         Regimurile matrimoniale, altele decat cel al unei comunitati legale impuse prin lege, reprezinta o institutie putin cunoscuta si studiata la noi. Conventiile matrimoniale, ca si acte juridice cuprinzand reglementarea raporturilor pecuniare dintre soti, nu au, in dreptul romanesc, un istoric util cercetarii valentelor practice ale notiunii.

Vom proceda, in consecinta, la o analiza  ampla  atat a  regimurilor matrimoniale  cat si a conventiilor matrimoniale, amplasata  in  decursul  mai multor articole. Speram ca prin demersul nostru  sa ajutam la deslusirea  corecta a  regimului juridic aplicabil  materiei in discutie si sa cream premisele realizarii practice a conventiilor matrimoniale ca si cadru obisnuit de reglementare a raporturilor pecuniare dintre soti. 

DANIELA  NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA

LOGODNA

Multi oameni m-au intrebat ce aduce nou logodna, ca si institutie  juridica pana acum necunoscuta  legislatiei civle romane.

Le voi raspunde in cele ce urmeaza.

De la inceput voi preciza  ca , fata de asteptari si fata de  legendele care circula,  reglementarea juridica a logodnei  este mult mai simpla.  Iar acest lucru este firesc intrucat, ca  si realitate sociala, logodna se supune in special regulilor moralei, neavand  alte sanctiuni decat cele specifice acesteia.  Norma juridica  are  rolul de a reglementa si sanctiona aspectele materiale  si consecintele patrimoniale pe care le-a produs  un astfel de eveniment, iar nu de a supune  si inregimenta  elementele subiective , personale, motivationale pe care el le implica. 
           Notiune:

Ca si definitie, logodna este promisiunea reciproca  dintre un barbat si o femeie de a incheia o casatorie . Pentru realizarea acestei definitii am avut in vedere textele art.  266 alin. 1 si alin. 5 din noul cod civil. Spunem acest lucru nu intamplator, ci pentru a sublinia faptul ca logodna nu se poate incheia decat intre doua persoane ( in nici un caz mai multe ) si este obligatoriu  ca acestea sa fie  de sex diferit, tot asa cum  casatoria nu se poate incheia decat intre "un barbat si o femeie" ( conform art 259 alin 1 NCC ).

Fiind indisolubil legata de casatorie,  logodna este reglmentata juridic  in noul cod civil in  titlul II referitor la casatorie. Niciuna dintre ele, insa, nu este conditionata de incheierea celeilalte, intrucat art 266 alin 4 NCC spune ca “ incheierea casatoriei nu este conditionata de incheierea logodnei”, iar din analiza art 267 alin 1 NCC  distingem  ca nici existenta logodnei nu obliga la incheierea ulterioara a unei casatorii.  

Dincolo de rezonanta ei sociala, logodna poate fi privita, din punct de vedere juridic, ca si un contract, mai precis ca un  "precontract  de casatorie" - sigur, avand fata de aceasta perspectiva aceleasi rezerve pe care le putem semnala atunci cand incercam sa tratam si casatoria ca pe un contract. Similitudinea o facem, insa, in scop pur teoretic si de analiza, permitandu-ne-o mai ales datorita faptului ca, din punctul nostru de vedere, tratam  cu precadere aspectele juridice si patrimoniale ale logodnei, iar nu pe cele morale, psihologice, subiective ale acesteia.  

Conditii pentru incheierea logodnei

         Formal vorbind, regula principala  este cea a consensualismului intrucat art. 266 alin 3 NCC prevede ca “incheierea logodnei  nu este supusa niciunei formalitati “. Prin urmare, simplul acord de vointa al partilor va fi suficient, oficierea  unui ritual religios sau de alta natura avand in principal un rol  moral si social. Dealtfel, legea spune ca logodna  “poate fi dovedita cu orice mijloc de proba”, ceea ce inseamna ca   nici  ad probationem si cu atat mai putin  ad validitatem   incheierea logodnei nu este supusa niciunei formalitati.  Oficializarea logodnei prin  practicarea unui ritual religios sau prin incheierea unui contract  in fata notarului public  vor reprezenta un catalizator spre respectarea  conditiilor de fond necesare incheierii logodnei si, in aceeasi masura, vor constitui o garantie a acestei respectari. 

Pe fond, logodna va trebui  sa se supuna conditiilor necesare incheierii casatoriei. Art. 266 alin 1  face trimitere la prevederile art 271-274, 275 si 276 NCC, exceptand din conditiile care trebuie indeplinite in mod obligatoriu la incheierea sa  existenta avizului medical si  autorizarea  instantei de tutela.  Nerespectarea  acestor conditii  duce, in cazul  casatoriei, la  nulitatea absoluta sau relativa a acesteia. In materia logodnei sanctiunea este una specifica, neputandu-se vorbi de o veritabila actiune in  constatarea sau declararea nulitatii logodnei, ci numai de "ruperea logodnei".  Bineinteles ca , asa cum vom discuta  la finalul articolului de fata,  oricare dintre motivele de rupere a logodnei vor putea constitui  temei al cererilor de despagubiri facute in baza art 269 NCC precum si de restituire a darurilor  primite , conform art 268 NCC.  

Parghiile  juridice de verificare a indeplinirii conditiilor de fond la incheierea logodnei sunt putine si putem vorbi despre ele numai in cazul in care se cere "oficializarea" logodnei fie printr-un ritual religios fie prin incheierea unui act notarial .

Asadar, consimtamantul la incheierea logodnei trebuie sa fie dat personal de catre ambele parti, urmand sa includem logodna in categoria actelor la incheierea carora nu este permisa reprezentarea. Consimtamantul trebuie sa fie liber si neviciat, existenta erorii, a dolului  sau a violentei determinand nulitatea sau posibilitatea de anulare a logodnei.

La incheierea logodnei trebuie sa se respecte conditia ca cei doi logodnici sa fi implinit varsta matrimoniala, respectiv 18 ani. Exceptional,  logodna, ca si casatoria, se poate incheia chiar incepand cu varsta de 16 ani,  cu acodul parintilor/tutorelui  dar fara  a fi obligatorie prezentarea unui aviz medical si nici obtinerea incuviintarii instantei de tutela.

In privinta respectarii conditiei impuse de art 273 NCC  care se refera la bigamie, opiniile pot fi diferite. Astfel, se poate considera posibila incheierea unei logodne intre doua persoane dintre care una este casatorita, sub rezerva desfacerii mariajului existent inaintea contractarii urmatoarei casatorii. Daca interpretam logodna ca pe o simpla promisiune de a incheia o casatorie, faptul ca unul dintre logodnici este deja casatorit si  intentioneaza sa divorteze  ar trebui sa nu fie considerat un impediment la incheierea logodnei. Existenta bigamiei este cu certitudine o piedica  la incheierea casatoriei, acela fiind momentul la care  trebuie sa ne raportam atunci cand  analizam  daca bigamia exista sau nu. Sanctiunea  in cazul in care starea  civila de casatorit persista si la momentul la care se doreste incheierea unei noi casatorii va fi imposibilitatea incheierii acesteia si, daca ea totusi se incheie, va fi nulitatea casatoriei astfel contractate. Aspectul moral  si social al logodnei  se vor aseza, insa, ca un impediment major in calea incheierii unei asemenea logodne, neexistand posibilitatea  juridica de a contracara  argumentele  venind din aceasta sfera.  Oricum, indiferent de solutia pe care o vom considera valabila, din punct de vedere juridic nu exista  posibilitatea de a cenzura aceasta  situatie,  incheierea sau nu a logodnei stand  in  mainile celor doi logodnici. Numai ei vor fi in masura sa aprecieze daca  starea civila de casatorit a unuia dintre ei este de natura sa impiedice incheierea logodnei. Este adevarat ca  in practica  se poate intampla ca  existenta unei alte casatorii sa fie ascunsa celuilalt logodnic, caz in care acesta din urma are posibilitatea  ca, la aflarea adevarului, sa-l  sanctioneze  sau nu pe logodnicul mincinos in modalitatea proprie logodnei, respectiv prin ruperea acesteia, iar  motivatia  ruperii logodnei poate sa constituie  temei pentru cererea de despagubiri in conditiile art 269 alin 2 NCC.

Nici logodna intre rudele in linie dreapta, indiferent de grad, precum si in linie colaterala  pana la gradul patru inclusiv nu sunt permise, asa cum nu sunt permise nici  casatoriile de acest tip . In mod exceptional, ca si in cazul casatoriei, logodna  este posibila  intre rudele in linie colaterala de gradul al patrulea. Avizul medical  si autorizarea instantei de tutela,  conditii obligatorii la incheierea casatoriei,   nu vor fi necesare la incheierea logodnei intrucat legea le excepteaza expres prin art 266  alin. 2 NCC.

Interzisa este casatoria intre tutore si persoana minora aflata sub tutela sa, prin urmare si o asemenea  logodna  nu va fi cu putinta  dat fiind ca  persoana  chemata sa-si dea acordul la incheierea logodnei  unui minor este tocmai tutorele sau, ori nu se  poate imagina, nu numai  din punct de vedere juridic ci si din punct de vedere moral  incheierea unei asemenea logodne . 
           Sanctiunea neindeplinirii conditiilor pentru incheierea logodnei

Asa cum afirmam, sanctiunea  neindeplinirii conditiilor de fond ale incheierii logodnei vor atrage o sanctiune specifica : ruperea logodnei. Aceasta intervine si poate fi facuta oricand de catre cel care a fost prejudiciat, respectiv de catre cel care a fost de buna credinta si nu a avut cunostinta de  nerespectarea  conditiilor necesare la incheierea logodnei.  In ciuda  principiului  ca nimeni nu-si poate invoca propria culpa, consider ca si cel care  a cunoscut faptul ca nu este respectata una dintre conditiile de fond ale incheierii logodnei poate, in masura in care el insusi a fost de buna credinta si a considerat ca pana la momentul incheierii casatoriei  se vor acoperi neregulile si se vor indeplini toate cerintele legale necesare , sa solicite sau sa determine ruperea logodnei.  Reaua lui credinta, actiunile ori inactiunule sale vor determina, insa,  aplicarea prevederilor art 269 alin 2 NCC, putandu-i-se atrage raspunderea  pentru prejudiciile cauzate de ruperea logodnei. Neindeplinirea conditiilor de fond la incheierea logodnei va putea fi sanctionata si de catre organele abilitate sa incheie casatoria,  aceasta neputand fi oficiata in lipsa indeplinirii conditiilor sale de fond . Ofiterul de stare civila, in temeiul prevederilor art 286 NCC are obligatia de a refuza celebrarea casatoriei in masura in care , in urma verificarilor efectuate, constata ca nu sunt indeplinuite conditiile legale. Faptul ca cele doua persoane care doresc sa se casatoreasca sunt logodite nu este de natura sa oblige in nici un fel pe ofiterul de stare civila sa celebreze casatoria. In aceasta situatie, daca aceste conditii erau incalcate si in momentul incheierii logodnei, aceasta va fi lipsita de finalitatea ei proprie. Ruperea logodnei nu va fi atributul organelor statului, chiar daca ele sunt cele care constata, implicit, nerespectarea conditiilor esentiale ale casatoriei, ele nefiind parte nici in contractul de logodna  nici in vreo alta formalitate indeplinita pentru  oficializarea acesteia  si neavand nici un atribut legal nici cu privire la incheierea logodnei si nici cu privire la desfacerea ei.  Similar incheierii sale, logodna va putea fi rupta prin acordul  celor doua parti. Este admisa  si  decizia unilaterala a uneia dintre ele, impusa celeilalte  si imposibil de a fi  contracarata de aceasta, intrucat art  267 alin 1 NCC prevede ca "logodnicul care rupe logodna nu poate fi  constrans sa incheie casatoria" .  Despre ruperea logodnei vom vorbi intr-un capitol special destinat acestui subiect. 
           Incheierea logodnei

Exista posibilitatea incheierii logodnei in mai multe forme .  O  modalitate este cea simpla,  lipsita de formalism   sau insotita de formalitati  de natura morala, spirituala, subiectiva, la libera apreciere si dorinta a partilor .  Exista si modalitatea  oficierii unei slujbe religioase de logodna, caz in care singurele rigori aplicabile vor fi cele de natura   dogmatica , fara  potential juridic. Asa insa, cum oficierea  ritualului cununiei nu poate fi facut fara  dovada existentei  unei casatorii  valabil incheiate, preotul  fiind obligat  sa ceara sotilor sa-i  prezinte certificatul de casatorie emis de serviciul de stare civila competent ( conform prevederilor art 259 alin 3 NCC ), tot asa consideram ca este necesar ca acesta sa se asigure, in masura in care este posibil,  ca cei doi logodnici indeplinesc conditiile de fond pentru incheierea logodnei. In plus fata de aceste modalitati de incheiere a logodnei, care erau permise si existau si anterior intrarii in vigoare a noului cod civil, acum exista si posibilitatea incheierii logodnei sub forma unui act scris, fie sub semnatura privata  fie ca si act notarial .  Aceasta modalitate poate fi folosita atat in mod singular, ca si varianta unica de incheiere a logodnei, cat si ca varianta care dubleaza oricare dintre celelalte modalitati de incheiere a logodnei, putand deci coexista cu acestea.  Prin urmare, vom recunoaste ca posibila incheierea logodnei atat in forma ei religioasa  cat si in forma ei juridica, civila, fiecare din cele doua variante raspunzand  nevoilor care au determinat adoptarea lor:  varianta religioasa va  acoperi considerentele de ordin  religios si spiritual  iar varianta civila va acoperi nevoile materiale si juridice .  

Forma juridica pe care o va imbraca acest act este cea a contractului care, dupa cum am mai afirmat,  este de fapt un precontract de casatorie. El trebuie sa fie incheiat obligatoriu in prezenta ambilor logodnici  si, pentru ca logodna este un act personal intocmai ca si casatoria, nu se va admite reprezentarea. In schimb, daca unul dintre logodnici  este minor, el va putea fi asistat la incheierea actului de catre parinti , tutore sau reprezentantul legal, acestia fiind obligati sa-si exprime acordul  la incheierea logodnei.  Intrucat legea excepteaza  dintre conditiile mecesare incheierii logodnei existenta  autorizarii instantei de tutela, aceasta incuviintare nu va fi obligatorie  , putandu-se  incheia contractul de logodna  in lipsa ei.

Asa cum spuneam, contractul care oficializeaza si face publica logodna se poate incheia atat in forma unui inscris sub semnatura privata cat si in forma unui act notarial, supus fie formei autentice fie altor  forme prevazute de lege. Ca si recomandare, cred ca este de preferat  ca, atunci cand partile doresc  sa incehie un contract de logodna, acesta sa fie incheiat in fata notarului public, din mai multe motive.  Cu privire la indeplinirea conditiilor de fond la incheierea logodnei, consider ca notarul public  este agentul cel mai in masura sa verifice indeplinirea conditiilor de fond ale incheierii logodnei, atat datorita faptului ca prin natura functiei sale el este un garant al respectarii legii cat si datorita  competentelor si mijloacelor pe care le are. In plus,  notarul public  poate acorda consultatiile juridice necesare si poate explica partilor implicate care sunt modalitatile  prin care legea poate si trebuie sa fie respectata.  Ca si costuri, un asemenea contract  nu presupune cheltuieli importante,  nefiind de achitat decat onorariul notarial care, la acest moment, este lasat la libera apreciere a notarului public .

Cuprinsul contractului de logodna  este lasat la aprecierea partilor, sub singura rezerva ca el nu poate cuprinde clauze  imorale, ilegale  sau abuzive, nu poate fi contrar bunei credinte si ordinii de drept. In materia  logodnei exista o singura clauza  expres interzisa de lege, respectiv de art. 267 alin 2  NCC, interdictia situand respectiva cluza in randul clauzelor nescrise. Este vorba de interzicerea existentei in contractul de logodna a clauzei prin care se interzice uneia dintre parti sau ambilor logodnici sa rupa logodna.  Analizand insa textele legale in materia casatoriei  si corelandu-le cu institutia logodnei  vom afirma ca sunt interzise in contractul de logodna toate acele clauze care  contravin  principiilor  fundamentale ale casatoriei, ca de exemplu : prevederea ca viitorii soti  nu sunt egali in casatoria ce se va incheia, ca scopul casatoriei este altul decat cel de a intemeia o familie, inscrierea anumitor avantaje sau stimuli materiali ca si conditii ale incheierii logodnei si ulterior a casatoriei,  inegalitatea  copiilor rezultati din afara casatoriei fata de copiii rezultati din casatorie,  subordonarea interesului copiilor altor  principii/cauze/situatii, lipsa obligatiei de a se comunica starea de sanatate a viitorilor soti,  asa-zise  scutiri de  la respectarea conditiilor  de fond  ale casatoriei,  agravarea sanctiunilor  prevazute in cazul nulitatii/anularii casatoriei,  clauze care incalca  normele  generale si obligatorii oricarui regim matrimonial, etc. Lista acestor interdictii ramane deschisa, enumerarea facuta de noi avand  doar caracter  exemplificativ.  Daca analizam care ar putea fi cuprinsul contractului de logodna,  aceasta analiza se poate face  cu mult succes prin  evitarea  clauzelor interzise . Apreciem , asadar, ca un contract de logodna poate sa cuprinda :  elemente  cu privire la data si locul incheierii  casatoriei,  amanuntele privind  casatoria civila si  cununia religioasa,  suportarea cheltuielilor necesare organizarii acestora , raspunderea pentru ruperea logodnei, prefigurarea clauzelor standard ale regimului matrimonial,  caluze cu privire la darurile  primite de logodnici in considerarea logodnei, clauze cu privire la modul de restituire a darurilor  si la felul obligatiei de restituire, clauze  cu privire la  situatia donatiilor primite de viitorii soti in vederea incheierii casatoriei, modalitatile de restituire a acestora, etc. Lista clauzelor care pot fi cuprinse in contractul de logodna  este deschisa  si lasata la aprecierea partilor, sub rezervele pe care le-am aratat. Facem  o apreciere, insa, de natura practica, in sensul ca un contract de logodna  va avea in special clauze de ordin material, patrimonial, obiectul sau  fiind mai putin  afectat clauzelor si elementelor subiective, afective ale logodnei.  Asa cum  libere sunt la stabilirea lor,  partile raman libere a  modifica prevederile contractului de logodna, actul incheiat nefiind obligatoriu supus aceleiasi forme in care a fost incheiat cel initial .  Este deasemenea posibil ca, in paralel cu incheierea contractului de logodna, viitorii soti sa incheie o conventie matrimoniala.  Aceasta este supusa obligatoriu formei autentice notariale,  efectele sale producandu-se numai din momentul in care s-a incheiat casatoria. 
           Ruperea logodnei

Ruperea logodnei nu este supusa nici ea vreunei formalitati, nici chiar atunci cand  incheierea logodnei  a fost oficializata  prin indeplinirea unor anumite forme, fie de natura civila fie de natura religioasa.  Art. 267  alin 3 prevede ca "ruperea logodnei nu este supusa niciunei formalitati si poate fi  dovedita  cu orice mijloc de proba " .  Prin urmare,  ruperea logodnei  poate imbraca atat forma unei conventii bilaterale  cat si pe cea  a unei decizii unilaterale. Nimeni, nici o persoana si nici o institutie nu pot cenzura  ruperea logodnei facuta unilateral de catre una dintre parti  intrucat, conform art 267 alin 1 NCC "logodnicul care rupe  logodna nu poate fi constrans  sa incheie casatoria " .  Modurile in care este posibila ruperea logodnei  sunt variate.  Este posibil sa existe  acordul de  vointa al partilor sau   decizia unilatera  a unuia dintre logodnici,  care pot fi comunicate sau nu  altor persoane. Pot fi facute deasemenea publice sau nu, dupa cum apreciaza  partile . Este posibila si incheierea unui inscris care sa constate ruperea logodnei, indiferent daca  oficializarea acesteia s-a facut sau nu  printr-o asemenea metoda.   Ruperea logodnei va trebui, insa, obligatoriu comunicata celuilalt logodnic, fara  ca legea sa prevada expres modalitatea de comunicare. Pentru apararea intereselor materiale si pentru  a lasa deschisa calea apararii in caz de antrenare a raspunderii pentru ruperea logodnei, este indicat ca  aceasta comunicare sa fie facuta in forma scrisa, comunicata cu dovada de comunicare si motivata cu privire la motivele  de rupere a logodnei .

Legea socoteste rupere a logodnei  si situatia in care unul dintre legodnici moare inainte de incheierea casatoriei. Aceasta situatie  nu va mai fi privita ca o sanctiune sau ca o posibilitate de atragere a culpei logodnicului ramas in viata, afara daca nu cumva el este acela care a pricinuit decesul celuilalt logodnic. In aceasta situatie, bineinteles, se va vorbi nu numai de o raspundere civila ci si de una penala, daca va fi cazul.

Momentul in care poate aparea ruperea logodnei  esta lasat deasemenea la aprecierea partilor, putand sa apara oricand inainte de incheierea casatoriei. Dupa oficierea acesteia - respectiv dupa exprimarea acordului la casatorie in fata ofiterului de stare civila -  ruperea logodnei nu mai este posibila intrucat s-a  ajuns la finalitatea logodnei, respectiv la incheierea casatoriei.

Ruperea logodnei poate fi motivata sau nu, dupa cum apreciaza partile, cu mentiunea ca de existenta motivelor poate opera sau nu  raspunderea pentru ruperea logodnei .  

Codul civil prevede expres faptul ca "logodnicul care rupe logodna nu poate fi constrans sa incheie casatoria ".   El va putea sa accepte insa benevol incheierea casatoriei, chiar daca anterior a rupt logodna, nimeni neputand sa-i cenzureze vointa.  
           Efectele ruperii logodnei

Ruperea logodnei atrage dupa sine doua consecinte : restituirea darurilor si raspunderea, daca este cazul, pentru ruperea logodnei .

Conform art 268 NCC, in cazul in care logodnicii au primit anumite daruri, de la terte persoane,  in considerarea logodnei, pe durata acesteia sau in vederea casatoriei,  atunci ei sunt obligati sa le restituie, in natura, proprietarilor lor. In masura in care restituirea in natura nu mai este posibila, logodnicii vor fi obligati la  plata  contravalorii bunurilor, in masura imbogatirii.  Exceptia de la obligatia de restituire nu va  mai exista in cazul in care ruperea logodnei a operat prin decesul unuia dintre logodnici .

Obligatia de restituire este una solidara, in masura in care darurile au fost facute ambilor logodnici  sau in masura in care partile au prevazut expres acest lucru, fiind obligati sa facem in aceasta materie aplicabilitatea prevederilor art. 1443 si urm. din codul civil . In lipsa unei asemenea stipulatii, obligatia de restituire apartine  celui care a primit darul sau aceluia dintre logodnici in posesia caruia se afla bunul .

Tot in materia restituiri darurilor de catre fostii logodnici vom analiza si situatia  donatiilor primite de viitori soti sau de unul dintre ei sub conditia incheierii casatoriei. Conform prevederilor art 1030 NCC asemenea donatii devin caduce in masura in care casatoria nu s-a incheiat, deci in masura in care logodna nu si-a atins finalitatea. Contractele de donatie astfel incheiate sunt  afectate de conditia incheierii casatoriei, vazuta ca si eveniment  viitor si nesigur, a carui producere va determina  confirmarea actului, cu efect retroactiv, dar  in lipsa careia  actul se va desfiinta  deasemenea cu efect retroactiv. In cazul in care obiectul unei asemenea donatii este un bun imobil, contractul de donatie se va inscrie provizoriu in cartea funciara, iar inscrierea definitiva va fi justificata cu certificatul de casatorie, dupa momentul incheierii acesteia.

In materia darurilor primite de catre logodnici va putea opera remiterea de datorie, facuta in  forma unui contract prin care proprietarul bunurilor oferite in dar poate renunta la restituirea acestora. In cazul donatiei,  remiterea de datorie  va opera in forma unei renuntari la conditia impusa. Ca rezultat al unui asemenea act, darurile vor deveni proprietatea logodnicilor sau a acelui dintre ei care a primit darul si pe care proprietarul hotaraste sa-l gratifice. Daca darurile/donatiile  au fost facute ambilor logodnici, cel care le-a oferit poate opta pentru ramanerea in proprietate numai a unuia dintre ei, efectuand o remitere de datorie numai catre persoana acestuia. In acest caz, celalalt logodnic ramane obligat la restituire, dar nu catre  cel care a facut darul ci catre celalalt logodnic . 
           Raspunderea pentru ruperea logodnei

Prevederile art 269 NCC  reglementeaza  raspunderea pentru ruperea logodnei. Aceasta intervine in  doua cazuri : atunci cand una dintre parti  rupe logodna in mod abuziv  si atunci cand una dintre parti il determina, in mod culpabil, pe celalalt sa rupa logodna .

In ambele cazuri trebuie discutat ce inseamna rupere "abuziva" a logodnei si, respectiv, ce inseamna sa determini "in mod culpabil" ruperea logodnei . Pentru ambele situatii, exemplele sunt multiple. Ruperea abuziva a logodnei inseamna ca nu exista nici un motiv pentru aceasta. Determinarea culpabila  a ruperii logodnei inseamna o comportare inadecvata din partea celuilalt logodnic, de natura sa-l determina pe  primul sa rupa logodna.  Acceptarea  ariei  motivationale  este  ampla, putand sa cuprinda atat elemente de natura subiectiva cat si de natura obiectiva.  De exemplu, simpla argumentatie afectiva este motiv suficient pentru ruperea logodnei, incapacitatea de comunicare a logodnicilor, lipsa unor  preocupari comune, opozitia unuia dintre parteneri le desfasurarea anumitor activitati ale celuilalt,  existenta unor relatii pe care partenerii nu si le pot accepta reciproc, pot fi deasemenea motive de rupere a logodnei, fara ca acest lucru sa poata fi imputat.

In orice situatie,  partea in culpa este obligata la despagubiri  pentru cheltuielile  care au fost facute  sau contractate in vederea incheierii casatoriei, dar numai in masura in care acestea au fost potrivite cu imprejurarile .  Legea nu distinge  care este partea indreptatita sa solicite asemenea despagubiri, prin urmare  vom include in categoria  persoanelor indrituite  nu numai pe celalalt logodnic ci si pe toti aceia care au participat  cu bani la cheltuielile necesare casatoriei precum si pe cei care au fost prejudiciati prin nerespectarea contractelor incheiate in vederea  celebrarii casatoriei ( de exemplu parintii logodnicilor, rudele, alte persoane fizice sau juridice).  Precizam , insa, ca toate aceste despagubiri pot fi solicitate numai in masura in care cheltuielile facute au fost potrivite cu imprejurarile, intelegand prin aceasta ca  acele cheltuieli  care depasesc aria normalului imprejurarii  in cauza nu vor putea fi solicitate si nici acordate, decat numai daca  cel obligat consimte benevol la aceasta .

Termenul de prescriptia a actiunii este de un an  din momentul ruperii logodnei. Acesta va fi socotit deasemenea  ca si termen de decadere din dreptul de a solicita despagubirile, intrucat legea nu  face nici o precizare cu privire la cu privire la marcarea unui alt moment de inceput al curgerii termenului de prescriptie .

In speranta ca  v-am  captat interesul si nu v-am plictisit cu datele  furnizate, 

                                                      LA BUNA VEDERE.