Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 19 mai 2012

DREPTUL LA MOSTENIRE AL SOTULUI SUPRAVIETUITOR


Sediul materiei : art 970-974 NCC

A. Condiţii  speciale cu privire la dreptul de a moşteni al soţului supravieţuitor. 

În afara condiţiilor generale cerute unei persoane pentru a o putea moşteni pe alta, cu privire la soţul supravieţuitor art. 970 NCC impune ca, la data deschiderii moştenirii, să  nu existe o hotărâre de divorţ definitivă. Altfel spus, este necesar ca soţul supravieţuitor să aibă calitatea de soţ la data deschiderii moştenirii.

Cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească soţul supravieţuitor pentru a putea moşteni, sunt necesare mai multe precizări:

1. În primul rând este necesar ca , la data deschiderii moştenirii, soţul să fie în viaţă ("supravieţuitor"), chiar dacă  supravieţuirea soţului este foarte scurtă, de ordinul orelor sau chiar a minutelor .  Dacă nu se va putea stabili momentul exact al decesului a doi soţi, respectiv   faptul supravieţuirii unuia dintre ei faţă de celălalt,  ei vor fi consideraţi codecedaţi  (comorienţi ) si , prin aplicarea art. 957 alin 2, nu vor avea capacitatea de a se moşteni reciproc.

2. În al doilea rând, ca şi condiţie generală a dreptului de a moşteni,  este necesar ca soţul supravieţuitor să nu fie nedemn de a moşteni, în oricare dintre formele nedemnităţii,  cu precizările pe care le-am făcut la acel capitol.

3. Este necesar de asemenea  să existe calitatea de "soţ"  la data deschiderii moştenirii . Ce înseamnă aceasta ? Înseamnă că , la data deschiderii moştenirii, trebuie să existe o căsătorie valabil încheiată, care să  nu fi fost desfăcută prin divorţ ( se cere existenţa unei hotărâri de divorţ rămasă definitivă ), sau o căsătorie care să nu fi fost anulată sau declarată nulă printr-o hotărâre rămasă definitivă anterior  sau ulterior  deschiderii moştenirii. Vom explica în cele ce urmează :

a. Căsătoria va fi considerată în fiinţă dacă nu a intervenit o hotărâre de divorţ definitivă sau dacă nu a fost desfăcută prin emiterea unui certificat de divorţ în condiţiile art 375  urm  NCC.  Chiar dacă textul art 970  NCC vorbeşte numai de existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive referitoare la desfacerea căsătoriei prin divorţ, având în vedere reglementările cu caracter special ale desfacerii căsătoriei prin acordul soţilor, pe calea unei proceduri notariale sau administrative, este imperativ să se acorde certificatului de divorţ emis de către ofiţerul de stare civilă sau de către notarul public aceleaşi consecinţe juridice în materia dreptului la moştenire ca a unei hotărâri judecătoreşti definitive .  În cazul desfacerii căsătoriei prin procedura notarială sau administrativă, certificatul de divorţ are caracter definitiv, iar căsătoria se va considera desfăcută din ziua emiterii certificatului de divorţ. În cazul divorţului pronunţat de instanţă, legea cere ca hotărârea judecătorească să fie definitivă, ceea ce înseamnă că , dacă decesul unuia dintre soţi a survenit înaintea rămânerii definitive a hotărârii de divorţ, celălalt soţ îşi păstrează  calitatea de soţ , prin urmare, va avea dreptul să îl moştenească pe soţul decedat .

b. Nulitatea relativă sau absolută a căsătoriei determină  desfiinţarea cu efect retroactiv a acesteia, ceea ce înseamnă că nu se pune problema existenţei unor drepturi succesorale în această situaţie, chiar dacă hotărârea de constatare/declararea nulităţii s-a pronunţat sau a rămas definitivă ulterior decesului. În mod excepţional, în cazul căsătoriei putative, instituţie reglementată prin dispoziţiile art 304 NCC, se conferă soţului care a fost de bună credinţă la încheierea căsătoriei, până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti,   situaţia unui soţ dintr-o căsătorie valabilă .  Prin urmare, dacă soţul care a fost de rea credinţă la încheierea căsătoriei a decedat anterior rămânerii definitive a hotărârii de constatare/declarare a nulităţii, soţul de bună credinţă îşi va păstra statutul de soţ dintr-o căsătorie valabilă, având dreptul să-l moştenească de defunct. Dacă, însă, hotărârea de constatare/declarare a nulităţii căsătoriei a rămas definitivă anterior decesului soţului de rea credinţă, soţul de bună credinţă nu va mai avea dreptul la moştenirea acestuia. Remarcăm faptul că prevederea legală citată se poate aplica numai în cazul în care la data decesului  hotărârea de constatare/declarare a nulităţii nu era definitivă. De fapt, condiţia rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti este firească, atât în cazul declarării/constatării nulităţii căsătoriei cât  în cazul divorţului, singurul moment de care legea leagă totdeauna producerea efectelor juridice ale unei sentinţe judecătoreşti fiind momentul rămânerii definitive a acesteia. Prevederile art 972 alin 3 NCC vin să determine modul de împărţire a cotei cuvenite soţului supravieţuitor în cazul în care, ca rezultat al căsătoriei putative,  două sau mai multe persoane au calitatea de soţ la data deschiderii moştenirii : cota cuvenită soţului supravieţuitor se împarte în mod egal între cei care împart practic calitatea de soţ supravieţuitor

c. O situaţie speciala este cea a aplicării articolului 380 NCC. Astfel,  în cazul în care  divorţul s-a cerut ca urmare a faptului că raporturile dintre soţi sunt grav  iremediabil vătămate, astfel încât nu mai este posibilă continuarea căsătoriei , desfacerea acesteia urmând a se pronunţa cu stabilirea culpei unuia dintre soţi ,  dacă soţul reclamant  ( cel care a cerut pronunţarea divorţului din culpă exclusivă a soţului pârât ) decedează  în timpul procesului de divorţ, moştenitorii acestuia pot continuă acţiunea de divorţ. Aceasta va fi considerată admisă  numai dacă instanţa constată culpă exclusivă a soţului pârât ( art 380 alin 2 ), iar căsătoria se va considera desfăcută la data decesului soţului reclamant  ( art 382 alin 2 ). Prevederea legală este pe deplin justificată : nu este firesc  ca un soţ care a determinat, desfacerea unei căsătorii,  din culpa sa exclusivă,  să profite, din punct de vedere al drepturilor sale succesorale,  ca urmare a faptului că  pronunţarea divorţului  si rămânerea definitivă a hotărârii este împiedicată de decesul soţului reclamant . Care sunt problemele practice legate de această situaţie ? La data sesizării  notarului public cu o cerere de deschidere a procedurii succesorale,  dacă soţul rămas în viaţă  are calitatea de pârât într-un asemenea proces de divorţ si  notarului i se aduce la cunoştinţă acest lucru, el nu are decât posibilitatea suspendarii cauzei succesorale până la pronunţarea unei sentinţe în cadrul procesului de divorţ. Notarul nu va putea emite un certificat de calitate întrucât nu are încă stiinţa despre păstrarea sau nu a calităţii de soţ  ca urmare a pronunţării hotărârii de divorţ. Dovada calităţii de moştenitor în faţă instanţei se va face cu încheierea de suspendare a procedurii succesorale notariale . Ar mai fi posibilă, ca  alternativă, acordarea unui termen mai lung, până la care să poata fi prezentată hotărârea instanţei, caz în care , pentru dovedirea calităţii de moştenitor, se va putea elibera un certificat similar certificatului de grefă, care să cuprindă elementele necesare în instanţă. Considerăm că legea nu cere expres ca acţiunea să fie continuată de către toţi moştenitorii defunctului , astfel încât ea va putea fi continuată  numai de unii dintre aceştia, rezultatul procesului influenţându-i însă pe toţi. Mai trebuie precizat  faptul că dispoziţiile art 380 nu au caracter imperativ, ( expresia legii este "moştenitorii pot continua" ), moştenitorii  soţului reclamant putând renunţa la dreptul lor de a continua acţiunea de divorţ începută de  autorul lor. În acest caz nu vor mai fi  probleme legate de  calitatea soţului supravieţuitor, căsătoria nefiind practic desfăcută, iar soţul supravieţuitor păstrând neştirbit dreptul sau la moştenire . Dacă instanţa nu va constata culpă exclusivă a soţului pârât   va respinge cererea de divorţ,  iar soţul supravieţuitor va avea calitatea de moştenitor  si  va primi cota la care este îndreptătit prin lege . Dacă instanţa va constata culpa exclusivă a soţului pârât  va pronunţă divorţul, căsătoria se va considera a fi fost desfăcută de la momentul decesului, ceea ce va determina pierderea calităţii de moştenitor  a soţului supravieţuitor, cu efect retroactiv, începând din ziua deschiderii moştenirii .

B. Reguli speciale privind vocaţia la moştenire a soţului supravieţuitor

Art. 971 NCC  stabileşte regulile fundamentale ale dreptului la moştenire al soţului supravieţuitor .  În analiza lor vom avea în vedere  prevederile art 972 alin 1  2 NCC,  după cum urmează :

1. Soţul supravieţuitor este chemat la moştenire  în concurs cu oricare  dintre clasele de moştenitori legali ( art 971 alin 1 ).
Aceasta înseamnă , practic, faptul că, din întreaga masă succesorală, cota soţului supravieţuitor se va calcula cu precădere, iar cotele cuvenite fiecărei clase de moştenitori cu care soţul vine în concurs vor reprezenta numai partea rămasă după scăderea cotei ce s-a atribuit soţului supravieţuitor . Ne aflăm în faţa unui drept primordial la moştenire pe care legea îl recunoaşte soţului supravieţuitor, întreaga economie a codului civil actual fiind practic subsumată acestui principiu. Cota soţului supravieţuitor se va calcula în funcţie de moştenitorii cu care vine împreună  si efectiv la moştenire, fără a se lua în considerare succesibilii renunţatori sau  rezervatarii dezmoşteniţi. Orice cauză de înlăturare de la moştenire a unui moştenitor legal aparţinând unei clase de moştenitori va profita şi va mări cota co-moştenitorilor din aceeaşi clasă, dacă aceştia vin la moştenire,  sau din clasa subsecventă, dacă ea există si dacă moştenitorii ce o compun au la rândul lor vocaţie la moştenire. Soţul supravieţuitor va putea profita de înlăturarea de la moştenire a unui moştenitor aparţinând unei clase de moştenitori legali  si va beneficia de o majorare a cotei sale numai dacă acel moştenitor era singurul din clasa sa, iar înlăturarea lui de la moştenire a determinat concursul cu o altă clasă ( ceea ce indirect determina o sporire a cotei soţului supravieţuitor) sau rămânerea fără concurs de moştenitori legali ( caz în care "partea" cuvenită soţului supravieţuitor va fi de fapt întreaga masă succesorală ).

2. Dacă nu există nici un moştenitor legal sau testamentar soţul supravieţuitor  culege întreaga moştenire. De fapt, redactarea textului alin 2 al art 971, se referă expres la situaţia în care nu există moştenitori aparţinând vreuneia dintre clasele prezentate anterior sau dacă aceştia  nu vor sau nu pot veni la moştenire. Condiţia se completează însă corespunzător avându-se în vedere toate normele legale referitoare la modul de atribuire a unei moşteniri, atât în baza legii cât  în baza voinţei celui care a decedat .

3. Astfel cum spuneam anterior, vocaţia la moştenire a soţului supravieţuitor si modul în care el va culege moştenirea în situaţii speciale, trebuie să suporte  următoarele precizări :

a. În cazul căsătoriei putative, atunci când două sau mai multe persoane au calitatea de soţ supravieţuitor, în temeiul art 972 alin 3, cota stabilită în beneficiul soţului supravieţuitor se va împărţi în mod egal între cei  care au situaţia unui soţ supravieţuitor, în conformitate cu prevederile legale .  Este aceasta o reglementare clară  si explicită  care se află în concordanţă cu părerile exprimate anterior în literatura de specialitate. Justificarea acestei reglementări stă în aceea că ar fi inechitabil să se atribuie fiecăruia dintre cei care au calitatea de soţ supravieţuitor o cotă completă în raport de clasă cu care vin în concurs. Soluţia contrară ar duce în mod nejustificat la diminuarea cotei celorlalţi moştenitori legali, fără ca aceştia să aibă vreo culpă în raport de situaţia creată si le-ar pricinui acestora un prejudiciu care nu ar putea fi motivat sub nici un aspect .

b. În cazul în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu clase de moştenitori  diferite, în temeiul art 972 alin 2,  cota soţului supravieţuitor se va stabili ca şi cum  acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropriată dintre ele. Prin existenţa acestei prevederi  legale se pune capăt  discuţiilor care s-au purtat anterior în literatura de specialitate . Este aceasta situaţia care se poate întâlni în practică atunci când defunctul a exheredat o întreagă clasă de moştenitori rezervatari care, în temeiul legii, au însă dreptul să culeagă rezerva lor succesorală . Pentru partea rămasă, de care cel care lasă moştenirea nu a dispus însă prin testament,  vor fi chemaţi la moştenire cei aflati în clasa următoare, care vor veni astfel în concurs cu moştenitorii rezervatari din clasa superioară. În  această ipoteză se va calcula cota soţului supravieţuitor  ca şi cum ar veni în concurs numai cu clasa  moştenitorilor rezervatari exheredaţi, după care se va calcula rezerva cuvenită celor dezmoşteniţi si   apoi  diferenţa se va atribui clasei de moştenitori subsecvente care a fost chemată la moştenire ca efect al exheredării dispuse de  autor.
Pentru exemplificare vom analiza două situaţii :
Exemplul nr . 1 : Defunctul lasă un testament în care stipulează doar faptul că îşi dezmoşteneşte toţi copiii, precum si  nepoţii sau strănepoţii  ( de fiu/fiică ), respectiv întreaga clasă I a moştenitorilor rezervatari, fără a face precizări cu privire la modul în care se va atribui partea de moştenire care rămâne. Prin urmare, la moştenire va fi chemată clasă a II-a de moştenitori, respectiv cea a ascendenţilor  si colateralilor privilegiaţi. Dezmoştenirea nu va putea însă opera  cu privire la rezerva succesorală cuvenită clasei descendenţilor. În această situaţie, soţul supravieţuitor va veni în concurs atât cu clasă descendenţilor ( clasa I de moştenitori ) cât  si cu clasa ascendenţilor si colateralilor privilegiaţi ( clasa a II-a de moştenitori ). Cota soţului supravieţuitor se va calcula însă ca şi  cum ar veni în concurs numai cu clasa I de moştenitori, stabilindu-se la 1/4 din moştenire.
Exemplul nr. 2 : Defunctul , care nu are descendenţi,  lasă un testament prin care dispune dezmoştenirea ascendenţilor privilegiaţi, fără a preciza ce se întâmplă cu partea de moştenire care li s-ar fi cuvenit acestora. În această ipoteza, dacă defunctul a avut colaterali privilegiaţi, aceştia vor fi cei chemaţi imediat la moştenire. Chiar dacă ei nu fac parte dintr-o altă clasă de moştenitori, principiul care se va aplica va fi acelaşi, respectiv cel prevăzut de art 972 alin2, astfel încât cota soţului supravieţuitor va fi cea stabilită de codul civil pentru  cazul în care acesta vine în concurs atât cu ascendenţii cât  cu colateralii privilegiaţi . În cazul în care defunctul nu a avut colaterali privilegiaţi, vor fi chemaţi la moştenire cei aflati în clasa a III-a sau a IV-a, după caz, iar cota soţului supravieţuitor se va calcula ca şi  cum ar fi venit în concurs numai cu ascendenţii  privilegiaţi, nu cu întreaga clasă a II a . Soluţia aceasta ni se pare cea mai îndreptăţită dacă analizăm în amănunt prevederile legele . Astfel, dispoziţiile art 972 alin 2 NCC prevăd clar că, în situaţia în care soţul supravieţuitor vine în concurs cu mai multe clase de moştenitori, cota acestuia se va stabili ca şi  cum ar veni în concurs cu cea mai apropiată dintre ele. Dar, coroborând aceste prevederi cu cele ale  alin 1 lit b  si c ale aceluiaşi articol, observăm că legea stabileşte cote diferite în cadrul aceleiaşi clase a doua, funcţie de componenţa acesteia. Astfel, dacă soţul supravieţuitor vine în concurs atât cu ascendenţii privilegiaţi cât  si cu colateralii privilegiaţi, cota lui va fi de 1/3 din moştenire, iar dacă  soţul supravieţuitor vine în concurs numai cu ascendenţii privilegiaţi sau numai în concurs cu colateralii privilegiaţi, cota lui va fi de 1/2 din moştenire. Ori, în ipoteza pe care o analizăm, soţul supravieţuitor vine în concurs pe de o parte cu ascendenţii ordinari - ca  moştenitori rezervatari care îşi culeg rezerva la care legea le dă dreptul - si, pe de altă parte, cu moştenitori din clasa a treia sau a patra . Ori, nu ni se pare firesc să calculăm cota soţului supravieţuitor ca  şi cum ar veni în concurs cu întreaga clasă a doua de moştenitori, atribuindu-i 1/3 din moştenire, întrucât el nu vine la moştenire efectiv cu întreaga clasă a doua de moştenitori. Firesc este să-i atribuim soţului supravieţuitor cota la care are dreptul în raport cu componenţa clasei a doua de moştenitori cu care vine efectiv în concurs, respectiv cu ascendenţii privilegiaţi, lăsându-l astfel să primească 1/2 din moştenire. Argumentul acestui punct de vedere îl reprezintă faptul că pe linia principiilor generale ale moştenirii, toate situaţiile se apreciaza in funcţie de vocaţia concretă la moştenire  si in  funcţie de cei care vin împreună  si efectiv la moştenire, iar nu in funcţie de vocaţia generale la moştenire .

C. Cota succesorală a soţului supravieţuitor

Conform art. 972 alin 1 , soţul supravieţuitor primeşte o parte determinată din moştenire, în funcţie de clasa moştenitorilor legali cu care vine în concurs. Aşa cum am mai afirmat, cota soţului supravieţuitor se impută asupra întregii mase succesorale, fiind cea care se calculează prima. Partea de moştenire cuvenită soţului supravieţuitor se va calcula avându-se în vedere acea clasă de moştenitori cu care vine efectiv, împreună, la moştenire, fără a se lua în considerare  succesibilii renunţatori sau nedemni, în condiţiile  cu precizările pe care le-am făcut mai înainte.

Cota soţului supravieţuitor
Moştenitorii din  celelalte clase cu care vine   în concurs
   1/4  ( un sfert )

     clasa  I -
     DESCENDENŢI  ( vor culege  3/ 4)
   1/3 ( o treime )
     clasa a II - a
     ASCENDENŢII PRIVILEGIAŢI  
     COLATERALII PRIVILEGIAŢI
     ( împreună  vor culege 2/ 3)
   1/2 ( jumătate )
     clasa  a II – a
     ASCENDENŢII PRIVILEGIAŢI
     ( vor  culege 1/ 2)
   1/2 ( jumătate )
     clasa a II - a
     COLATERALII  PRIVILEGIAŢI
     ( vor culege 1/ 2)
   3/4( trei sferturi )
     clasa  a III - a
     ASCENDENŢII ORDINARI
     ( vor culege 1/ 4 )
   3/4( trei sferturi )
     clasa a IV - a
     COLATERALII  ORDINARI
     (vor  culege 1/ 4)



DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu