Noul
Cod Civil foloseste, in reglementarea
devolutiunii legale a mostenirii, procedeele
tehnice clasic recunoscute :
-
Stabilirea unei ordini de
preferinta intre diferitele categorii de
rude
-
Limitarea vocatiei la mostenire
1.
Primul articol al titlului referitor la mostenirea legala - respectiv art 963 - contine reglementari cu caracter de regula generala si de principiu, ce sunt de natura sa jaloneze intreaga
structura a mostenirii legale .
a.
Art. 963
alin 1 NCC stabileste ca mostenirea se va deferi
dupa lege catre doua categorii de mostenitori : pe de o parte sotul supravietuitor si pe de alta parte rudele defunctului, respectiv descendentii, ascendentii si colateralii defunctului . Prevederea are,
dupa cum se vede, caracter general. Ceea ce merita remarcat este faptul ca sotul supravietuitor este inclus in categoria mostenitorilor legali, pe pozitie de egalitate cu rudele celui care lasa mostenirea.
Analizand textul de lege constatam ca, din punct de vedere al redactarii
frazei, cele doua elemente care
desemneaza destinatarii mostenirii ( respectiv sotul si rudele defunctului ) se afla in
raport de coordonare, fiind unite prin conjunctia "si", fara a
exista o primordialitate data de
folosirea unor expresii specifice ( de ex :
"in primul rand" , "cu precadere", etc ).
Concluzionam deci ca, desi in
ordine este trecut intai sotul
suptavietuitor si abia apoi rudele defunctului, aceasta ordonare este una
fireasca si obligatorie ( intr-o enumerare totdeauna trebuie sa fie cineva
primul ), nefiind de natura sa transmita ideea
ca legiutorul a vrut sa stabileasca o ierarhie vremelnica a celor
chemati la mostenire. Important este sa
retinem faptul ca mostenitorii legali sunt considerati egali din punctul de
vedere al dreptului lor la a mosteni, fiind supusi acelorasi reguli privind
capacitatea, vocatia, drepturile si obligatiile pe care le au. Faptul ca,
ulterior, legea statueaza ca impartirea patrimoniului se face prin atribuirea
in primul rand a cotei sotului supravietuitor
si abia apoi a celorlalte clase de mostenitori nu este de natura sa
aduca atingere statutului de egalitate a celor doua categorii de mostenitori
legali. Faptul ca insasi cota la care
are dreptul sotul supravietuitor se
stabileste in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs,
demonstreaza o interdependenta a drepturilor, care nu poate fi decat rezultatul unei egalitati
in drepturi a celor care interconecteaza.
b.
Art. 963 alin 2 NCC vine sa
precizeze limitele vocatiei la mostenire,
obligandu-ne sa facem aplicarea art 406 NCC. Astfel, se stabileste ca descendentii si ascendentii ( deci rudele
in linie dreapta ) au vocatie universala la mostenire ( "indiferent de
gradul de rudenie cu defunctul" ), iar rudele in linie colaterala au vocatie la mostenire numai pana la gradul 4 inclusiv. Asa cum spuneam mai inainte, calculul
gradului de rudenie se va face conform
prevederilor art 406 NCC, adica : in cazul rudeniei in linie dreapta, dupa
numarul nasterilor ( care va determina si gradul de rudenie ), iar in cazul
rudeniei in linie colaterala dupa numarul nasterilor, de la ruda pe care o analizam, urcand pana la ascendentul comun si coborand
apoi pana la cealalta ruda ce face obiectul analizei . Prin urmare, vom retine ca si regula generala
faptul ca, in cazul mostenirilor ce se atribuie rudelor in linie dreapta -
descendentilor si ascendentilor - nu
exista nici o limita determinata de gradul de rudenie, patrimoniul defunctului
putand fi transmis oricui, in masura in care indeplineste si celelalte
conditii legale pe care le-am analizat
deja sau pe care le vom analiza in cele
ce urmeaza. In schimb, in cazul mostenirilor ce se atribuie rudelor in linie
colaterala, vom fi limitati si obligati sa ne oprim la rudele de gradul al
patrulea, respectiv la stranepotii de
frate sau la verii primari ai defunctului . Celelalte rude , de grad mai
indepartat, nu vor putea mosteni un defunct decat in baza unui testament al
acestuia, iar nu in virtutea legaturii de rudenie. Rudele in linie dreapta sau colaterala care au in virtutea legii
vocatie la mostenire vor putea cumula aceasta vocatie legala si cu cea
testamentara, putand mosteni atat in calitate de mostenitori legali cat si in
calitate de legatari .
c.
Art. 963 alin 3 NCC indica principial situatia lipsei mostenitorilor legali sau testamentari, caz in care
patrimoniul defunctului se va transmite unitatii administrativ teritoriale in a
carei raza se aflau bunurile la data deschiderii mostenirii. Acest articol
reprezinta cadrul general ce se
va detalia corespunzator prin articolele
1135 - 1140 NCC referitoare la mostenirea vacanta. Remarcam faptul ca dreptul
statului de a culege bunurile unei mosteniri se exercita prin intermediul
comunei, orasului sau a municipiului - deci a unitatilor administrativ
teritoriale - si are la baza dreptul suveran al statului, iar nu statutul
acestuia de mostenitor, astfel cum au fost anumite opinii doctrinare. In
sprijinul acestei pareri aducem insasi textul de lege care atesta drepturile statului numai
"in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari". Avand in vedere faptul
ca dreptul de a culege mostenirea vacanta
este acordat unitatii administrativ teritoriale in raza careia se aflau
bunurile la data deschiderii mostenirii,
vom remarca faptul ca in practica exista posibilitatea ca bunurile sa
fie impartite intre mai multe comune, orase sau municipii, dupa caz, in functie
de natura bunurilor existente in patrimoniul succesoral Astfel, bunurile
imobile si bunurile mobile corporale nesupuse vreunei forme de inregistrare se
vor transmite dupa locul situarii lor (
care poate sa fie sau nu acelasi cu ultimul domiciliu al defunctului ),
bunurile mobile incorporale se vor
transmite functie de locul ultimului domiciliu al defunctului iar bunurile
mobile supuse vreunei formalitati de inscriere
se vor transmite functie de locul inregistrarii. Cu privire la
aceasta ultima situatie este deasemenea posibil sa se nasca anumite
litigii, deoarece textul codului civil
stabileste drept criteriu locul
in care bunurile "se aflau", ceea ce ar duce la concluzia ca trebuie
sa avem in vedere amplasarea, existenta
efectiva a bunurilor intr-un anumit loc, iar nu prezumtia ca un bun supus inregistrarii se afla
obligatoriu in raza unitatii administrativ teritoriala in care este
inregistrat. Credem ca, intr-o asemenea situatie trebuie acordat primordialitate
locului in care bunurile exista efectiv
si legal, dovada respectivei situari, fiind vorba de un fapt juridic, putand a
fi facuta cu orice mijloc de proba .
2.
Art. 964 NCC stabileste cele trei principii fundamentale ale
devolutiunii legale a mostenirii .
a.
Principiul chemarii la mostenire a
rudelor in ordinea claselor de mostenitori legali.
Alin.
1 al art 964 indica cele 4 clase de
mostenitori precum si faptul ca vocatia la mostenire este cea determinata de
ordinea acestor clase:
-
Clasa
I : descendentii ( copii, nepoti, stranepoti, fara
limita de grad )
-
Clasa
aII-a : ascendentii privilegiati ( parintii defunctului
) si colateralii privilegiati (
fratii, surorile defunctului si descendentii acestora pana la gradul 4 inclusiv
)
-
Clasa
aIII-a : ascendentii ordinari (bunicii, strabunicii,
fara limita de grad)
-
Clasa
aIV-a : colateralii ordinari ( unchi, matusi, veri primari )
Prin
urmare, ca si regula generala, rudele
sunt chemate la mostenire in ordinea celor patru clase de rudenie, existenta
unor rude apartinand unei clase superioare fiind de natura sa inlature de la
mostenire rudele apartinand clasei subsecvente. Altfel spus, la mostenirea
unui defunct nu pot veni in acelasi timp decat rude apartinand unei singure
clase de mostenitori, cea mai apropiata fata de defunct
Exista
doua exceptii de la aceasta regula :
- Prima exceptie
este cea pe care o arata chiar alin
2 al art 964 si se refera la
situatia dezmostenirii tuturor rudelor care fac parte dintr-o clasa de
mostenitori rezervatari. In acest caz, rezervatarii isi vor lua in mod obligatoriu
rezerva la care legea le da dreptul, iar restul mostenirii va fi culeasa de
clasa de mostenitori subsecventa care
indeplineste conditiile pentru a mosteni . Este practic singura situatie in
care , concomitent, la mostenirea unui defunct, pot fi chemate doua clase de
mostenitori.
- Cea de a doua exceptie o reprezinta situatia sotului supravietuitor care, nefiind ruda cu defunctul,
vine la mostenire in concurs cu fiecare dintre cele 4 clase de mostenitori
formate din rudele defunctului. Avand in vedere reglementarea distincta a
acestui lucru prin insasi cuprinsul codului civil, respectiv art 971 NCC,
aceasta exceptie ar putea fi analizata de acum incolo ca o regula, ca un
principiu de sine statator, iar nu ca si o exceptie asa cum a fost privita pana
acum in literatura de specialitate.
b.
Principiul proximitatii gradului de
rudenie.
Alin 3 al art. 964 impune : " rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul inlatura de la
mostenire rudele de gard mai indepartat
". Deci, vocatia concreta la mostenire in cadrul aceleiasi clase este determinata de apropierea gradului de
rudenie . ( de exemplu, copii vor
exclude de la mostenire nepotii, stranepotii, etc )
Exista
si de la aceasta regula doua exceptii
:
- In cadrul clasei a II-a de mostenitori, care este
de fapt o clasa mixta, parintii defunctului ( ascendentii privilegiati ) - rude
de gradul 1 - nu inlatura de la mostenire
pe colateralii privilegiati - rude de gradul 2-4.
-Reprezentarea succesorala
c.
Principiul reglementat de alin 4 al art
964, potrivit caruia "intre rudele din aceeasi clasa si de acelasi
grad mostenirea se imparte in mod
egal".
De
la aceasta regula exista doua exceptii:
- In cazul fratilor
si surorilor nascuti din casatorii diferite ale parintilor, impartirea se
face pe cele doua linii - materna si paterna -, astfel incat fratii/surorile
nascuti din aceeasi casatorie vor primi parte de mostenire pe ambele linii, iar
fratii/surorile nascuti din casatorii diferite vor primi parte de mostenire
numai pe linia materna sau paterna pe care se afla cu defunctul . In acest fel,
impartirea finala va arata ca fratii si surorile, desi rude de grad egal si care fac parte din aceeasi clasa de
mostenitori, pot culege mostenirea in parti diferite iar nu egale .
- In cazul reprezentarii
succesorale, in care mostenirea se
culege pe tulpini, rezultatul final al impartirii va putea fi diferit functie de numarul
reprezentantilor care exista pe fiecare tulpina de reprezentare, astfel incat,
la final, rude de grad egal intre ele
pot primi parti de mostenire diferite
Toate
aspectele prezentate pana acum vor fi in amanunt analizate in cele ce urmeaza .
Ce trebuie , insa, sa remarcam cu
privire la aceste reguli generale ale mostenirii legale este conceptia profund justa si exchitabila a legii, dorinta
legiuitorului - nu numai a celui actual , ci si a celor anteriori - de a da o
fundamentare cat mai corecta felului in care se va imparti mostenirea intre
rudele celui decedat. Acesta este
practic principalul argument pentru care mostenirea legala , ca si institutie,
trebuie mentinuta in reglementarea civila existenta .
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu