Noul Cod civil a procedat la o
adevărată repunere în drepturi a soțului
supraviețuitor. Prin reglementările sale, i-a conferit nu numai statutul de moștenitor legal, dar
i-a asigurat chiar și o poziție
privilegiată în rândul acestora.
Cu toate acestea, a
menținut prevederile vechiului Cod civil
în privința organizării unei cotități
disponibile speciale a acelui soț supraviețuitor care vine în concurs la moștenire cu descendenți care nu sunt
comuni cu defunctul.
Nu ne propunem în acest articol
să descoperim care a fost motivația legiuitorului și care au fost
considerentele pemtru care o astfel de prevedere legală a fost păstrată și, după cum vom vedea,
îmbunătățită. Argumentele pot fi multiple
și am convingerea că ele se situează în zona protecției legale a
descendenților ca și moștenitori
rezervatari.
Prin urmare, conform prevederilor art. 1090 NCC, atunci când vine la moştenire în concurs cu alţi
descendenţi decât cei comuni cu defunctul, soţul supravieţuitor nu poate primi
liberalităţi neraportabile de la acesta decât în limita unui sfert din
moştenire sau a părţii descendentului care a luat cel mai puţin. Pe cale de
consecinţă, libertatea de a dispune a defunctului în favoarea soţului
supravieţuitor, atunci când la moştenire vin şi alţi descendenţi decât cei
rezultaţi din căsătoria sau din convieţuirea lor, respectiv descendenţi din
altă căsătorie sau din afara căsătoriei defunctului, este limitată nu la
cotitatea disponibilă ordinară ci la o cotitate disponibilă specială, al cărei
minim este variabil (partea descendentului care a primit cel mai puţin) şi al
cărei maxim este fix (un sfert de moştenire).
Aceeaşi soluţie se aplică şi atunci când liberalitatea nu
este făcută direct, în forma unei donaţii sau a unui testament, ci se ajunge la
o mărire a cotei de care poate beneficia soţul supravieţuitor prin
dezmoştenirea directă a descendenţilor care fac parte din categoria protejată
de lege.
Precizăm că prevederea legală se aplică atât în cazul în
care la moştenire vin numai descendenţi care nu sunt comuni defunctului şi
soţului supravieţuitor cât şi în cazul în care vocaţie succesorală au atât
descendenţi comuni cât şi descendenţi necomuni celor doi soţi.
Astfel, dacă în concurs cu descendenţii rezultaţi din
căsătorie, cotitatea disponibilă se calculează prin scăderea din întreaga masă
succesorală a rezervei soţului supravieţuitor (1/2 din 1/4 = 1/8 ) cumulate cu
rezerva descendenţilor (1/2 din 3/4 = 3/8), rezultând invariabil un disponibil
de 1/2 din masa succesorală {[1- (1/8 + 3/8)]= 1/2}, cotitatea disponibilă specială este evident redusă la cel puţin jumătate din valoarea cotităţii disponibile
ordinare. Iar dreptul de a beneficia de liberalităţi din partea defunctului
se reduce, pentru soţul supravieţuitor, numai la limita cotităţii disponibile
speciale. Diferenţa este atribuită, dacă defunctul nu a dispus altfel,
descendenţilor.
Etapele
care se parcurg pentru aplicarea prevederilor art. 1090 NCC sunt următoarele:
- Pasul 1: Se
stabileşte rezerva soţului supravieţuitor (1/2 din 1/4 = 1/8);
- Pasul 2: Se
stabileşte rezerva descendenţilor (1/2 din 3/4 = 3/8);
- Pasul 3: Se
cumulează cele două rezerve (1/8 + 3/8 = 4/8=1/2);
- Pasul 4: Se
află cotitatea disponibilă ordinară, scăzându-se din întreaga masă
succesorală rezervele cumulate: 1/1-1/2=1/2;
- Pasul 5: Se
determină cotitatea disponibilă specială care poate fi egală cu partea
copilului care a luat cel mai puţin sau poate fi de maxim 1/4, aceasta urmând a
fi atribuită soţului supravieţuitor împreună cu rezerva care i se cuvine;
Acest moment al soluţionării reprezintă cheia întregului
mod de atribuire a moştenirii în astfel de situaţii. Ne vom explica în cele ce
urmează. Există două variante de lucru. După prima variantă, se poate determina cotitatea disponibilă specială
prin raportarea cotei la întreaga masă succesorală, ceea ce înseamnă că din
cotitatea disponibilă ordinară se scade fie cota de 1/4 fie cota copilului care
a luat cel mai puţin. După a doua
variantă, se poate determina cotitatea disponibilă specială prin raportare
la cotitatea disponibilă ordinară (adică la 1/2), astfel încât aceasta se
înmulţeşte cu 1/4 sau cu cota copilului care a luat cel mai puţin. Exemplele pe
care le vom da ne vor edifica pe deplin. În plus, odată cu aceasta vom explica
şi vom argumenta care este punctul de vedere spre care ne îndreptăm şi pe care
îl considerăm a fi în deplină concordanţă atât cu prevederile legale cât şi cu
voinţa defunctului care a dispus prin liberalităţi în favoarea soţului său.
- Pasul 6: Se
scade din cotitatea disponibilă ordinară cotitatea disponibilă specială şi se
află partea rămasă care, dacă nu face obiectul unei prevederi testamentare din
partea defunctului, se atribuie descendenţilor împreună cu rezerva care li se
cuvine.
Exemplul nr. 1 – cazul în care soţul supravieţuitor
vine în concurs cu un singur descendent
Defunctul a lăsat un testament prin care o instituie legatar
universal pe soţia sa (A), care vine la moştenire în concurs cu un copil din altă căsătorie a defunctului (B).
Evident, descendentul cere reducerea testamentului în limita cotităţii
disponibile. Aceasta se va calcula conform prevederilor art. 1090 NCC, astfel:
- Pasul 1: Se
stabileşte rezerva soţului supravieţuitor ( 1/2
x 1/4 = 1/8 );
- Pasul 2: Se stabileşte rezerva descendentului (1/2 x 3/4
= 3/8);
- Pasul 3: Se cumulează cele două rezerve (1/8 + 3/8 =
4/8=1/2);
- Pasul 4: Se află cotitatea disponibilă ordinară, scăzându-se
din întreaga masă succesorală rezervele
cumulate: 1/1-1/2=1/2;
- Pasul 5: Se determină cotitatea disponibilă specială,
care poate fi egală cu partea copilului care a luat cel mai puţin sau poate fi
de maxim 1/4, aceasta urmând a fi atribuită soţului supravieţuitor împreună cu
rezerva care i se cuvine.
Întrucât partea copilului este de 3/8 (mai mare decât 1/4) înseamnă că avem o
cotitate disponibilă specială de 1/4.
Varianta (a): Raportându-ne la întreaga masă succesorală
aceasta va rămâne de 1/4 , urmând a fi scăzută ca atare la pasul următor din cotitatea disponibilă
ordinară, ceea ce înseamnă că soţul
supravieţuitor va primi rezerva de 1/8 + 1/4 = 3/8.
Varianta (b): Raportându-ne la cotitatea disponibilă
ordinară, adică la 1/2, înseamnă că vom calcula astfel: 1/4 (cotitatea
disponibilă specială ) x 1/2 (adică partea rămasă după scăderea rezervelor,
respectiv cotitatea disponibilă ordinară) = 1/8. Aceasta înseamnă că ceea ce se
va scădea la pasul următor din cotitatea disponibilă ordinară va fi o cotă de
1/8, iar soţul va primi rezerva sa de 1/8 +1/8 (cotitatea disponibilă specială)
= 2/8=1/4.
Analizând cele două variante de lucru observăm că în
cazul primei soţul supravieţuitor primeşte o cotă egală cu 3/8, iar în cazul
celei de a doua variante primeşte o cotă egală cu 2/8, deci mai mică, şi
respectiv egală cu partea pe care ar fi primit-o oricum ca şi moştenitor legal
în lipsa testamentului.
Pasul 6: Se scade din cotitatea disponibilă ordinară cotitatea disponibilă specială
şi se află partea rămasă care, dacă nu face obiectul unei prevederi
testamentare din partea defunctului, se atribuie descendenţilor împreună cu
rezerva care li se cuvine. Astfel, în funcţie de variantele discutate
vom avea următoarele rezultate:
Varianta (a): 1/2 ( cotitatea disponibilă ordinară ) – 1/4
(cotitatea disponibilă specială) = 1/4, parte care se va atribui descendentului
împreună cu rezerva sa de 3/8 ceea ce va însemna o cotă totală de 1/4+3/8=5/8.
Varianta (b): 1/2 (cotitatea disponibilă ordinară) – 1/8
(cotitatea disponibilă specială) = 3/8, parte care se va atribui descendentului
împreună cu rezerva sa de 3/8 ceea ce va însemna o cota totală de 6/8.
Rezultatul final al calculelor:
Varianta (a):
Soţul supravieţuitor 1/8(rezerva)+1/4(cotitatea
disponibilă specială)=3/8
Descendentul: 3/8 ( rezerva)+2/8(diferenţa între CDO şi
CDS)=5/8[1]
Varianta (b):
Soţul supravieţuitor 1/8(rezerva)+1/8(cotitatea
disponibilă specială)=2/8
Descendentul: 3/8 (rezerva)+3/8(diferenţa între CDO şi
CDS)=6/8
Observăm, aşa cum am mai spus, că potrivit primei
variante de lucru partea atribuită soţului supravieţuitor este mai mare, ceea
ce înseamnă că se respectă atât legea, care nu permite atribuirea integrală a
întregii cotităţi disponibile ordinare, cât şi voinţa defunctului care a voit
să-l gratifice pe cel care i-a fost soţ, chiar în detrimentul parţial al
descendentului. Să nu uităm că orice liberalitate adresată altei persoane în
afara soţului supravieţuitor ar fi putut cuprinde întreaga cotitate
disponibilă, adică 1/2. Ori, din această cotitate disponibilă soţul
supravieţuitor primeşte numai jumătate, adică 1/4 din întreaga masă
succesorală, iar ca şi cotă totală de moştenire numai cu 1/8 mai mult decât ar
fi primit în absenţa testamentului. După cea de a doua variantă, soţul
supravieţuitor primeşte exact ceea ce ar fi primit ca şi moştenitor legal, ceea
ce face ca testamentul să fie practic ineficient iar voinţa defunctului complet
ignorată.
Ca şi concluzie, socotim că prima variantă de lucru este
cu mult mai echitabilă, mulţumind în egală măsură atât legea cât şi voinţa
defunctului.
Exemplul nr. 2 - cazul în care soţul supravieţuitor vine în concurs
cu doi descendenţi
Defunctul a lăsat un testament prin care o instituie legatar
universal pe soţia sa (A), care vine la moştenire în concurs cu doi copii din
altă căsătorie a defunctului (B şi C). Evident, descendenţii cer reducerea
testamentului în limita cotităţii disponibile. Aceasta se va calcula conform
prevederilor art. 1090 NCC, astfel:
- Pasul 1: soţia primeşte rezerva la care are dreptul,
respectiv 1/8;
- Pasul 2: descendenţii primesc împreună rezerva de 3/8 (deci
3/16 pentru fiecare copil);
- Pasul 3: se stabileşte cotitatea disponibilă ordinară
care este, constant, 1/2 din moştenire;
- Pasul 4: Se determină cotitatea disponibilă specială în
raport de partea copilului care a luat mai puţin, cota de 3/16 fiind mai mică
decât un sfert din moştenire;
Varianta (a): Raportându-ne la întreaga masă succesorală
aceasta va rămâne de 3/16,urmând a fi scăzută ca atare la pasul următor din cotitatea
disponibilă ordinară, ceea ce înseamnă că soţul supravieţuitor va primi rezerva
de 1/8 + 3/16 (cotitatea disponibilă specială) = 2/16+3/16=5/16.
Varianta (b): Raportându-ne la cotitatea disponibilă
ordinară, adică la 1/2, înseamnă că vom calcula astfel: 3/16(cotitatea
disponibilă specială ) x 1/2 (adică partea rămasă după scăderea rezervelor,
respectiv cotitatea disponibilă ordinară) = 3/32. Aceasta înseamnă că ceea ce
se va scădea la pasul următor din cotitatea disponibilă ordinară va fi o cotă
de 3/32, iar soţul va primi rezerva sa de 1/8 +3/32 (cotitatea disponibilă
specială) = 4/32+3/32=7/32.
Analizând cele două variante de lucru observăm că, în
cazul primei, soţul supravieţuitor primeşte o cotă egală cu 5/16 (=10/32) iar
în cazul celei de a doua variante primeşte o cotă egală cu 7/32, deci mai mică.
Mai mult decât atât, cota pe care o primeşte după cea de-a doua variantă de
calcul este chiar mai mică decât cota pe care ar fi primit-o ca şi moştenitor legal, în lipsa testamentului (cota legală este de 1/4=8/32,
deci mai mare decât 7/32 pe care o primeşte în acest caz).
Pasul 6: Se scade din cotitatea disponibilă ordinară cotitatea disponibilă specială
şi se află partea rămasă care, dacă nu face obiectul unei prevederi
testamentare din partea defunctului, se atribuie descendenţilor împreună cu rezerva
care li se cuvine. Astfel, în funcţie de variantele discutate vom avea
următoarele rezultate:
Varianta (a): 1/2 (cotitatea disponibilă ordinară) – 3/16
(cotitatea disponibilă specială) = 5/16 parte care se va atribui descendenţilor
împreună cu rezerva lor de 3/8 ceea ce
va însemna o cotă totală de 3/8 (=6/16)+5/16=11/16 pentru ambii descendenţi.
Varianta (b): 1/2 (cotitatea disponibilă ordinară) – 3/32
(cotitatea disponibilă specială) = 13/32, parte care se va atribui
descendenţilor împreună cu rezerva lor
de 3/8 ceea ce va însemna o cotă totală de 3/8 (=12/32)+13/32=25/32
pentru ambii descendenţi.
Rezultatul final al calculelor:
Varianta (a):
Soţul supravieţuitor:1/8 (rezerva)+3/16 (cotitatea
disponibilă specială)=2/16+3/16=5/16 (=10/32).
Descendenţii: 3/8
(rezerva)+5/16 (diferenţa între CDO şi CDS)=6/16+5/16=11/16 pentru ambii copii,
rezultând o cotă de 11/32 pentru fiecare descendent.
Varianta (b):
Soţul supravieţuitor: 1/8 (rezerva)+3/32 (cotitatea
disponibilă specială)=4/32+3/32=7/32 (=14/64).
Descendenţii: 3/8 (rezerva)+13/32 (diferenţa între CDO şi
CDS)=12/32+13/32=25/32 pentru ambii copii, reprezentând o cotă de 25/64 pentru
fiecare descendent.
Observăm că, în cazul în care utilizăm prima variantă,
cota soţului supravieţuitor este sensibil mai mare decât partea pe care ar fi primit-o
ca şi moştenitor legal (10/32 faţă de 8/32 cât reprezintă sfertul primit în
baza legii), în timp ce folosirea celei de a doua variante determină atribuirea
către soţul supravieţuitor a unei cote mai mici decât cota sa legală, pe care
ar putea-o primi în lipsa testamentului (14/64 faţă de 16/64 cât ar reprezenta
un sfert din moştenire ca şi succesor legal). Ajungem, cred eu, la o situaţie
nefirească în care legea, care a dorit să protejeze pe descendenţii din altă
căsătorie de intervenţiile „sugestive” ale soţului supravieţuitor, se
transformă într-un mijloc de sancţiune – uneori nemeritată – pentru acesta. În
plus, nu cred că este moral să transformăm instrumentul prin care defunctul a
dorit să-şi manifeste preţuirea pentru consortul său rămas în viaţă într-un
instrument de sancţiune a acestuia. Atribuindu-i o cotă mai mică decât cea pe
care ar fi putut să o culeagă ca şi moştenitor legal prezumăm, practic, faptul
că defunctul a fost influenţat de soţul supravieţuitor pentru a-l institui ca
şi legatar al său, ceea ce înseamnă că
prezumăm existenţa unor vicii de consimţământ, iar acest lucru este egal cu a prezuma
reaua credinţă.
În concluzie, consider că este preferabilă adoptarea primei variante de lucru, cea în
care cotitatea disponibilă specială se determină prin raportare la întreaga
masă succesorală, fiind deci de 1/4 atunci când există un singur descendent sau
egală cu partea copilului care a luat cel mai puţin atunci când sunt 2 sau mai
mulţi descendenţi. Aceasta se va atribui soţului supravieţuitor împreună cu
rezerva sa stabilă de 1/8. Prin urmare, din cotitatea disponibilă ordinară se
va scădea una dintre aceste cote, după caz, iar diferenţa se va atribui
descendenţilor care o vor cumula la rezerva lor comună de 3/8, împărţind apoi
între ei cota totală ce le-a fost
atribuită.
________________________________________
DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA
____________________________________
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu