Ceea ce am
remarcat, din intreaga analiza de pana acum a regimurilor matrimoniale, este conceptia foarte flexibila a actualei
reglementari si importanta
deosebita care se da vointei sotilor
in privinta raporturilor lor patrimoniale . Spun aceasta
facand comparatie cu vechea reglementare, iar nu cu alte sisteme de drept care, datorita
evolutiei lor istorice, au actualmente o
viziune cu mult mai moderna si cu mult mai permisiva decat cea adoptata acum
in Romania. Am mai afirmat si cu alta ocazie ca, in ciuda
criticilor exprimate, reglementarea
noului cod civil in materia
regimurilor matrimoniale a fost
una necesara si este, pentru
aceasta perioada, si suficienta intrucat
conceptia sociala, educatia
juridica si situatia economica nu impun, dupa parerea mea, alte reglementari
mai complexe. Mai mult, sunt de
parere ca, la acest moment, existenta
unor norme legale mai moderne ar
fi de natura sa creeze in practica mari probleme, sistemul juridic romanesc aflandu-se, sub acest aspect, intr-o perioada de tranzitie ,
iar societatea romaneasca avand nevoie de
o perioada de "educatie" si de "practica" in materia regimurilor matrimoniale.
Pentru motivele mai
sus exprimate, consider ca maniera in
care este reglementat partajul intre soti in timpul regimului comunitatii legale de bunuri reprezinta un pas important in evolutia legislativa romaneasca si este reflectarea libertatii de vointa a
sotilor in privinta raporturilor lor pecuniare.
Formele partajului
1. Din punctul de vedere al persoanelor care pot cere impartirea bunurilor comune ale sotilor in
timpul regimului comunitatii legale
putem clasifica partajul in doua
categorii :
a) Partajul cerut de oricare
dintre soti - si care, la randul sau, poate fi :
- partaj voluntar (
amiabil ) – care se incheie in forma autentica notariala atunci cand sotii se
inteleg cu privire la modul de impartire a bunurilor comune
- partaj judiciar –
incheiat prin instanta de judecata in cazul in care intre soti exista neintelegeri
referitoare la modul de impartire a bunurilor
b) Partajul cerut de creditorii personali ai unuia dintre soti in situatia in care,
dupa executarea bunurilor proprii ale sotului debitor,
datoria nu a fost acoperita in intregime.
2. Din punctul de vedere al
gradului de implicare al vointei sotilor in efectuarea partajului
distingem intre:
a. Partajul voluntar – care se efectueaza strict si in conformitate
cu vointa partilor, fiind incheiat in forma
autentica, in fata notarului public
b. Partajul judiciar -
care se realizeaza numai prin
intermediul instantei de judecata, putand fiind cerut de oricare dintre soti, atunci cand intre ei exista neintelegeri
cu privire la modul de impartire, cat si de creditorii personali ai unuia dintre soti.
Regimul juridic al partajului in timpul comunitatii legale de bunuri
In
principiu, impartirea bunurilor intre
soti in timpul regimului matrimonial al comunitatii de bunuri este supusa
regulilor generale ale partajului cuprinse in art. 669-692 NCC, grafate insa pe caracteristicile coproprietatii devalmase
specifice casatoriei.
1.
Ceea ce
doresc sa semnalez in primul rand este
diferenta majora intre reglementarea actuala si vechea legislatie, cea a codului familiei. Astfel, daca anterior partajul
intre soti in timpul casatoriei era posibil numai cu caracter
exceptional si numai in forma sa judiciara, acum impartirea
bunurilor sotilor in timpul casatoriei lor poate fi facuta cu caracter normal, obisnuit, atat prin buna invoiala cat si pe cale
judecatoreasca. Nu este
necesara desfacerea casatoriei prin
divort si nici macar incetarea regimului
matrimonial al comunitatii legale de
bunuri. Sotii pot, ori de cate ori
doresc, la libera lor apreciere si in conformitate cu vointa lor, sa
imparta toate bunurile comune sau numai
o parte a acestora, mentinandu-si regimul matrimonial.
2.
Ca urmare a partajului, bunurile impartite devin bunuri
proprii ale sotului
care le-a preluat, cu sau fara sulta. Avand in
vedere ca nu este
obligatoriu sa inceteze si regimul
matrimonial, toate bunurile care vor fi dobandite de soti ulterior partajului vor
deveni tot bunuri comune, aflate in proprietatea devalmasa a sotilor.
3.
Anterior
incheierii partajului, conform prevederilor art. 357 alin 2 NCC, trebuie sa fie determinata cota de
contributie a sotilor atat la dobandirea
bunurilor comune cat si la indeplinirea
obligatiilor comune. In
aceasta materie codul civil
stabileste o prezuntie relativa, aceea
a egalitatii contributiei sotilor , prezumtie care insa
va putea fi inalturata cu orice mijloc
de proba. Nu trebuie sa confundam
obligatia de a se stabili cota de contributie cu incheierea unui act de lichidare a regimului
matrimonial. Acesta se va incheia numai in cazul in care sotii doresc sa modifice regimul matrimonial care sa le fie
aplicabil. Este adevarat ca o prima cerinta a actului de lichidare este
tocmai stabilirea cotelor de contributie
dar, in vreme ce actul de lichidare va
contine obligatoriu si referiri la
incetarea regimului matrimonial, in
cazul partajului este suficienta
numai simpla stabilire a cotelor de contributie fara a mai
fi necesara adugarea altor elemente. Cert este deasemenea ca partajul in timpul comunitatii de bunuri se incheie fara a fi necesara
intocmirea unui act de lichidare.
Putem spune deci ca stabilirea cotei de
contributie la dobandirea bunurilor comune si la indeplinirea obligatiilor conjugale este singura conditie, necesara si suficienta
pentru a se putea trece la impartirea
unuia, a mai multor bunuri sau a tuturor bunurilor existente in patrimonial
comun al sotilor.
4.
Stabilirea cotei de contributie se face avandu-se in vedere situatia
patrimoniala a sotilor pana la momentul efectuarii partajului si opereaza in privinta tuturor bunurilor comune dobandite de soti pana in acel moment,
astfel incat, daca sotii nu au impartit toate bunurile, cota lor de contributie
la dobandirea bunurilor ramase in
coproprietate se va mentine aceeasi, respectiv cea declarata si stabilita anterior incheierii actului de partaj initial . Prin
urmare, daca sotii hotarasc sa incheie un alt act de partaj avand ca obiect bunuri dobandite
anterior primei imparteli, cota de contributie stabilita cu aceasta ocazie va fi cea avuta in vedere
si la intocmirea oricarui partaj
ulterior. Modificarea cotei de contributie
este posibila numai in ipoteza in care obiectul celui de al doilea partaj il
reprezinta atat bunuri dobandite anterior cat si bunuri dobandite ulterior
primei imparteli, pe considerentul ca
in viata conjugala a sotilor pot
interveni fluctuatii care sa determine in mod real asemenea diferente. In acest
caz se va realiza o medie a cotelor de
contributie existente anterior si
respectiv ulterior primlui act de partaj.
5.
Obiectul
partajului poate fi reprezentat de un
singur bun, de mai multe bunuri comune sau de
intreg patrimoniul comun al sotilor. Dupa efectuarea partajului, bunurile
supuse impartirii vor deveni bunuri proprii ale sotului care le-a preluat, iar celelalte , care n-au
facut obiectul actului de partaj, vor ramane bunuri comune.
6.
Regimul
matrimonial al comunitatii legale de
bunuri nu inceteaza prin efectuarea partajului, nici in ipoteza in care obiectul partajului l-au constituit toate
bunurile comune ale sotilor. Aceasta
regula este stabilita expres de art. 358
alin 4 NCC . Conform prevederilor art. 355 NCC, regimul
matrimonial al comunitatii de bunuri si respectiv proprietatea comuna devalmasa asupra bunurilor dobandite in
timpul acestui regim matrimonial inceteaza numai prin incheierea actului de
lichidare a regimului matrimonial. Efectuarea partajului dupa incetarea regimului matrimonial este lasata la aprecierea sotilor, acestia
nefiind obligati sa supuna impartelii
bunurile pe care le-au avut si ramanand
liberi sa le stapaneasca in coproprietate pe cote parti atata vreme cat
doresc si le este confortabil aceasta
forma de proprietate comuna.
7.
Prin aplicarea art. 676 NCC, partajul efectuat de soti in timpul regimului
comunitatii legale se va face in
principiu in natura, proportional cu cota fiecaruia sau, daca acest lucru nu este cu putinta, prin atribuirea bunului sau bunurilor catre
unul dintre coproprietari, celalalt
avand dreptul sa ceara si sa
primeasca, in echivalenta partii sale, o sulta. Trebuie sa subliniem faptul ca sulta se stabileste la cererea sotului indreptatit sa o primeasca,
acesta avand posibilitatea sa nu solicite
echivalentul banesc al partii sale din
bunul/bunurile supuse impartelii.
In cazul in care se solicita sulta, este obligatoriu ca aceasta sa fie platita din bani
care sa reprezinte bunuri proprii ale
sotului debitor, altfel s-ar ajunge
la o situatie cel putin ciudata in
care sotul creditor ar contribui la plata propriei sulte. Daca nu se cere plata sultei, acest lucru se va trata ca si o donatie pe care
sotul indreptatit o face celuilalt. Obiectul donatiei il constituie echivalentul banesc al partii sotului care a renuntat la cota sa din bun si este, in temeiul art. 1031
NCC, revocabila pe toata durata casatoriei. Precizez ca, fiind vorba despre un partaj in care unul dintre copartajanti renunta la
plata sultei, nu putem considera ca obiectul donatiei il constituie insasi
partea de bun la care s-a renuntat, astfel incat sotul sa poata cere, in cazul
revocarii donatiei, reintoarcerea
bunului in patrimoniul sau, ci numai
suma de bani la care ar fi avut dreptul cu titlu de sulta, pe care o va putea
solicita de la sotul ce a preluat bunul
integral. Acesta din urma nu va
putea opune prescriptia dreptului de a cere plata sultei
intrucat solicitarea celuilalt sot se face in temeiul dreptului sau de a revoca donatia iar nu in
temeiul regulilor generale din
materia obligatiilor. Importanta
calificarii corecte a obiectului
donatiei intr-un asemenea caz se va releva si in materia mostenirii, intrucat atat
reductiunea cat si raportul donatiilor se vor aprecia avand in vedere acest obiect.
8.
Creditorii
oricaruia dintre soti precum si creditorii
comuni pot interveni in cadrul
partajului efectuat atat prin buna invoiala cat si a celui judiciar. In cazul partajului voluntar
nu este vorba despre o interventie propriu zisa a creditorilor ci mai
degraba despre un acord al acestora cu
privire la modul in care sotii inteleg sa-si imparta bunurile comune. In cazul partajului judiciar creditorii pot face o cererea de interventie in interes
personal, pe cheltuiala lor.
9.
Partajul efectuat de soti in timpul comunitatii legale
de bunuri are, conform prevederilor art.
680 NCC, caracter constitutiv de
drepturi, fiecare dintre soti devenind
“proprietarul exclusiv al
bunurilor sau, dupa caz, al
sumelor de bani ce i-au fost atribuite” cu incepere de la data stabilita in actul de
partaj, dar nu mai devreme de data incheierii actului.
DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu