Faceți căutări pe acest blog

duminică, 25 noiembrie 2012

TESTAMENTUL - definitie si caractere juridice



1. DEFINITIE

Testamentul - ca si act care sta la baza transmisiunii testamentare a mostenirii -  este definit in art 1034 NCC  ca fiind "actul unilateral, personal si revocabil, prin care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata."

2. CARACTERE JURIDICE

Din analiza definitiei legale a testamentului rezulta caracterele juridice ale acestuia, elemente foarte importante pentru practica notariala  intrucat, in ansamblul lor, fac din testament un act juridic special, supus unor conditii de fond si de forma specifice, derogatorii sub multe aspecte de la dreptul comun.
Este un act juridic unilateral. Testamentul este un act juridic intrucat presupune o manifestare de vointa  facuta in scopul de a produce efecte juridice  si este unilateral intrucat presupune numai manifestarea de vointa a autorului sau. Din acest punct de vedere, testamentului ii sunt aplicabile si precederile art 1324-1325 NCC care reglementeaza actul juridic unilateral. Fiind un act juridic, testamentul trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond cerute pentru valabilitatea actelor juridice. In plus, in masura in care va contine unul sau mai multe legate - si trebuie sa recunoastem ca cea mai mare parte a testamentelor contin cel putin un legat - testamentul va trebui sa indeplineasca si conditiile cerute de lege pentru liberalitati. Manifestarea de vointa  apta de a produce efecte juridice este  cea a testatorului, fara a avea vreo importanta manifestarea de vointa ulterioara a beneficiarilor testamentului.
Este un act juridic personal. Aceasta inseamna ca testamentul nu poate fi intocmit decat  de catre parte personal, fara a se admite  reprezentarea. Intelegem prin aceasta ca testamentul nu se va putea incheia prin intermediul unui mandatar, al unui reprezentant legal  sau al unui avocat. Manifestarea de vointa trebuie sa fie  obligatoriu a partii, exprimata personal, intr-una dintre formele prevazute de lege. Caracterul personal al testamentului se justifica prin importanta pe care acesta o are precum si prin consecintele pe care le implica. Astfel, avand in continutul sau dispozitii de ultima vointa ale autorului, se vrea ca acestea sa fie conforme cu vointa interna a celui care incheie actul  si sa reprezinte exact ultimele sale dorinte. Ori, pe de o parte, se presupune ca un reprezentant poate, voit sau nu, sa altereze vointa testatorului sau sa incheie actul necunoscand in totalitate vointa acestuia si , pe de alta parte, se poate presupune deasemenea ca in intervalul de timp scurs intre momentul acordarii puterii de reprezentare si momentul incheierii efective a unui testament  dorintele testatorului sa se modifice.
Este un act juridic individual. Aceasta este o caracteristica ce rezulta atat din caracterul personal al testamentului cat si din prevederile art 1036 NCC. Astfel, este interzis sub sanctiunea nulitatii absolute, ca doua sau mai multe persoane  sa-si  afirme dispozitiile de ultima vointa prin acelasi act, indiferent daca testeaza una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert. In reglementarea actuala aceasta interdictie poarta denumirea de "testament reciproc", denumire care poate genera anumite confuzii.   Nu este vorba de reciprocitatea dispozitiilor testamentare, in sensul ca partile dispun una in favoarea celeilalte , ci numai de  existenta unor dispozitii testamentare apartinand a doua sau mai multe persoane si care sunt facute prin intermediul aceluiasi act, a aceluiasi inscris. Prin urmare, vor fi permise orice dispozitii testamentare cu caracter de reciprocitate, daca sunt facute prin acte diferite. Nu va fi admisa, insa,  sub nici un motiv, incheierea unui singur act care sa contina dispozitii testamentare  ale mai multor persoane, indiferent de beneficiarul acestora. Sanctiunea nulitatii absolute trebuie sa reprezinte un impediment insurmontabil  la autentificarea unui asemenea testament, putand determina, in cazul in care partile insista  in solicitarea lor, respingerea actului in conformitate cu prevederile art 6 din legea 36/1995. Nu va fi admis deasemenea nici ca temei al transmisiunii mostenirii un testament continand dispozitii de ultima vointa  a doua sau mai multe persoane manifestate in cadrul aceluiasi act, indiferent daca imbraca forma testamentului olograf, autentic sau privilegiat.
Este un act revocabil. Caracterul revocabil este de esenta testamentului.  Autorul sau poate, pana in ultima clipa a vietii sale, sa  modifice sau sa  revoce  testamentul pe care l-a incheiat. O persoana  poate, in timpul vietii sale, sa intocmeasca , sa modifice sau sa revoce, ori de cate ori doreste,  testamentul sau. Fiind un act juridic unilateral, ale carui consecinte juridice se vor produce abia in momentul mortii persoanei, fara a avea deci nici o implicatie  asupra  circuitului juridic atata vreme cat testatorul este inca in viata, revocarea testamentului  nu poate prejudicia pe nimeni  si nu poate constitui un abuz din partea celui care o face.  Revocarea testamentului reprezinta deasemenei un act juridic unilateral, implicand numai manifestarea de vointa a testatorului  si avand de indeplinit toate conditiile de fond necesare pentru valabilitatea oricarui act juridic .  Orice renuntare la dreptul de a revoca testamentul, declararea acestuia ca irevocabil  precum si orice clauza sau conventie avand ca obiect punerea testatorului in imposibilitatea de a revoca un testament vor fi lovite de nulitate absoluta, norma incalcata avand caracter imperativ. Impiedicarea unei persoane in a-si revoca testamentul reprezinta , conform art 959 lit c NCC, unul dintre motivele pentru care poate interveni nedemnitatea judiciara.   Normele legale de care este guvernata revocarea testamentului sunt cele ale art 1051-1053 NCC. Exista, cu toate acestea, o exceptie de la caracterul revocabil al testamentului, dar nu in privinta tuturor dispozitiilor cuprinse in el, ci numai in privinta acelor dispozitii testamentare prin care este recunoscut un copil . Astfel, in temeiul art 416 alin 3 NCC, acea dispozitie testamentara prin care este recunoscut un copil este irevocabila. 
Este un act de dispozitie. Aceasta caracteristica este proprie testamentului cel putin in privinta legatelor  care sunt acte juridice cu titlu gratuit, mai precis liberalitati,  prin care se diminueaza un patrimoniu si se imbogateste un altul, fara primirea unui contraechivalent. In sustinerea tezei  se poate aduce in primul rand argumentul de text care  foloseste termenul "dispune"  susceptibil a fi inteles  in primul rand prin componenta sa de "act de dispozitie" si in al doilea rand prin componenta sa de "prevedere", "hotarare", "decizie".  Recunoscand testamentului aceasta caracteristica  suntem obligati sa-l  tratam, in materia conditiilor pe care trebuie sa le indeplineasca referitor la consimtamant, capacitate si cauza  intocmai ca si pe toate celelalte acte de dispozitie.
Este un act juridic solemn.   Codul civil permite testatorului incheierea actului sau numai in formele permise de lege. Este adevarat ca limitele legale  sunt destul de permisive, dand posibilitatea testatorului sa-si exprime vointa in diverse forme, in functie de posibilitatile pe care le are si de conditiile in care actioneaza. Este la fel de adevarat ca exista si textul art 1050 NCC referitor la conversia testamentului  nul pentru vicii de forma. Deducem deci ca forma solemna, a carei nerespectare este sanctionata cu nulitatea absoluta a actului, este prevazuta de lege in scopul de a apara exprimarea vointei testatorului, iar nu in scopul de a-i restrange posibilitatile de manifestare.
Este un act juridic pentru cauza de moarte. Caracteristica pe care o discutam este continuta in ultima parte a art. 1034 NCC, folosindu-se expresia "pentru timpul cand nu va mai fi in viata". Avem in vedere, in analiza pe care o facem, momentul la care testamentul isi va produce efectele, respectiv data deschiderii mostenirii. Aprecierea valabilitatii testamentului se va face in functie de momentul incheierii sale intrucat acesta este momentul in care a fost exprimata vointa testatorului si, prin urmare, toate conditiile de fond si de forma necesare se vor analiza bazandu-ne pe momentul intocmirii testamentului. Efectele menifestarii de vointa se vor produce insa numai dupa momentul dechiderii mostenirii, transferurile patrimoniale operand numai in acel moment. Prin urmare, legaratii nu vor avea nici un drept asupra bunurilor cuprinse in testament atata vreme cat testatorul este in viata, acesta pastrandu-si integral toate drepturile sale asupra bunurilor respective. Tocmai de aceea instrainarea bunurilor cuprinse in testament este considerata de art 1068 alin 2 NCC drept revocare voluntara a legatului. Aceasta caracteristica a testamentului se afla la baza caracterului revocabil al  acestuia, producerea efectelor juridice fiind legata numai de momentul deschiderii mostenirii, respectiv al decesului persoanei . Pana la acest moment, avand in vedere lipsa efectelor juridice, o persoana va putea oricand modifica sau revoca testamentul deja intocmit. Producerea efectelor testamentului dupa decesul testatorului este clar si expres prevazuta in ultima parte a art 1035 NCC  care stabileste, principial , continutul testamentului, intr-o enumerare enuntiativa iar nu limitativa  incheiata cu sintagma "si alte  dispozitii care produc efecte dupa decesul testatorului".  Trebuie sa mai facem precizarea ca , datorita acestei caracteristici pe care o are, testamentul nu va putea cuprinde clauze care sa fie executate in timpul vietii testatorului. Astfel, nu se vor admite  dispozitii  de tipul " las averea mea legatarului, cu conditia ca acesta sa ma intretina pe toate durata vietii mele" , sau " las imobilul legatarului cu conditia ca acesta sa plateasca ratele aferente cumpararii acestuia incepand de azi si pana la momentul achitarii integrale". Asemenea clauze , chiar daca sunt executate  de legatar, in afara de feptul ca  se opun caracterului de act pentru cauza de moarte al testamentului, reprezinta conventii  referitoare la o mostenire nedeschisa inca, autorul  promitand practic sa transfere drepturile eventuale constand in mostenirea sa, nedeschisa inca, in schimbul contraprestatiilor legatarului, efectuate inca din timpul vietii testatorului.


                                     DANIELA NEGRILA

                                     Notar public coordonator

                                     Birou Notarial CONCORDIA

luni, 19 noiembrie 2012

INTRODUCERE IN STUDIUL TESTAMENTULUI





Moştenirea unui defunct se poate transmite către persoanele chemate să o culeagă atât în temeiul legii cât şi în temeiul unui testament.
Dacă în prima  situaţie, fundamentul vocaţiei succesorale îl reprezintă legea, cu regulile ei clare, în cea de-a doua situaţie baza  vocaţiei succesorale o reprezintă voinţa defunctului  exprimată printr-un testament.
Art.955 NCC stabileşte în mod clar care sunt cele două feluri ale moştenirii : legală şi testamentară. Aliniatul 2 al aceluiaşi articol reglementează faptul că moştenirea legală poate coexista cu cea testamentară, adică faptul că patrimoniul unui defunct se poate transmite în parte pe calea moştenirii legale şi , în parte , pe calea moştenirii testamentare. Prin urmare, concluzia este  că patrimoniul unui defunct se va putea transmite  fie pe calea moştenirii legale, fie pe calea moştenirii testamentare fie pe calea unei transmisiuni mixte, guvernată atât de principiile legale cât şi de voinţa de-cujus-ului.
Este foarte interesant de analizat textul art 955 alin 1 NCC. Acesta spune că  "patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament". Pare, la o primă analiză, că primordial pentru devoluţiunea succesorală  este voinţa defunctului, transmiterea pe cale legală a moştenirii fiind posibilă numai dacă autorul nu a dispus altfel prin testament.  În principiu, acest lucru este corect. Numai că legea obligă la respectarea anumitor reguli în privinţa transmiterii patrimoniului pentru cauză de moarte. Astfel, orice persoană va avea libertatea să dispună în orice mod de bunurile sale, fără nici o oprelişte, numai că, la momentul transmiterii patrimoniului prin moştenire, voinţa autorului acesteia va fi cenzurată prin intervenţia unor norme legale imperative. Prin urmare, putem vorbi de o reglementare cu caracter de principiu care statuează faptul că: Primordial în cadrul tansmisiunilor de mortis causa  este voinţa defunctului, subordonată, din anumite puncte de vedere, legii. Primordial va fi deci transmisiunea patrimoniului pe calea moştenirii testamentare, dacă autorul moştenirii a lăsat un testament şi dacă prevederile acestuia nu încalcă normele legale imperative. În cazul în care autorul  moştenirii nu a lăsat un testament, patrimoniul acestuia se va transmite după regulile devoluţiunii succesorale legale. Acest articol are, după parerea mea, un rol avangardist. Evoluţia  economică şi socială va învăţa pe membrii societatii  să apeleze din ce în ce mai mult la mijloacele pe care legea le pune la dispoziţie  pentru a determina , prin voinţă proprie, modul de transmitere a  patrimoniului după moartea autorului. Trebuie să învăţăm şi să folosim în practică noile instituţii pe care actuală reglementare ni le pune la dispoziţie. Astfel, folosind cadrul general, regulile generale ale moştenirii, instituţiile fundamentale, clasic existente şi recunoscute, va trebui să îndrumăm părţile solicitante ale actelor notariale către instituţiile nou create  şi către cele mai puţin uzitate  în trecut. Astfel, este de aşteptat ca în viitor  acte de tipul substituţiilor fideicomisare, partajelor de ascendent, testamentelor cuprinzând clauze complexe  (exheredari, numiri de executor testamentar, etc,), să devina acte curente practicate în activitatea notarială. Reglementările legale pot cunoaşte schimbări în timp. Principiile rămân. Este important să recunoaştem existenţa unui asemenea principiu, astfel cum l-am enunţat mai sus. Care va fi evoluţia legislativa pe care el se va grefa, este o chestiune ce va fi obligatoriu determinată de evoluţia socială şi economică. 

DANIELA NEGRILA

Notar public coordonator

Birou Notarial CONCORDIA