1.
DEFINITIE
Testamentul
- ca si act care sta la baza transmisiunii testamentare a mostenirii - este definit in art 1034 NCC ca fiind "actul unilateral, personal si
revocabil, prin care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre
formele cerute de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata."
2.
CARACTERE JURIDICE
Din
analiza definitiei legale a testamentului rezulta caracterele juridice ale
acestuia, elemente foarte importante pentru practica notariala intrucat, in ansamblul lor, fac din testament
un act juridic special, supus unor conditii de fond si de forma specifice,
derogatorii sub multe aspecte de la dreptul comun.
Este
un act juridic unilateral. Testamentul este un act juridic
intrucat presupune o manifestare de
vointa facuta in scopul de a produce
efecte juridice si este unilateral
intrucat presupune numai manifestarea de
vointa a autorului sau. Din acest punct de vedere, testamentului ii sunt
aplicabile si precederile art 1324-1325 NCC care reglementeaza actul juridic
unilateral. Fiind un act juridic, testamentul trebuie sa indeplineasca toate
conditiile de fond cerute pentru valabilitatea actelor juridice. In plus, in
masura in care va contine unul sau mai multe legate - si trebuie sa recunoastem
ca cea mai mare parte a testamentelor contin cel putin un legat - testamentul
va trebui sa indeplineasca si conditiile cerute de lege pentru liberalitati. Manifestarea
de vointa apta de a produce efecte
juridice este cea a testatorului, fara a
avea vreo importanta manifestarea de vointa ulterioara a beneficiarilor
testamentului.
Este
un act juridic personal. Aceasta inseamna ca testamentul nu
poate fi intocmit decat de catre parte personal, fara a se
admite reprezentarea. Intelegem prin
aceasta ca testamentul nu se va putea incheia prin intermediul unui mandatar,
al unui reprezentant legal sau al unui
avocat. Manifestarea de vointa trebuie sa fie
obligatoriu a partii, exprimata personal, intr-una dintre formele
prevazute de lege. Caracterul personal al testamentului se justifica prin
importanta pe care acesta o are precum si prin consecintele pe care le implica.
Astfel, avand in continutul sau dispozitii de ultima vointa ale autorului, se
vrea ca acestea sa fie conforme cu vointa interna a celui care incheie
actul si sa reprezinte exact ultimele
sale dorinte. Ori, pe de o parte, se presupune ca un reprezentant poate, voit
sau nu, sa altereze vointa testatorului sau sa incheie actul necunoscand in
totalitate vointa acestuia si , pe de alta parte, se poate presupune deasemenea
ca in intervalul de timp scurs intre momentul acordarii puterii de reprezentare
si momentul incheierii efective a unui testament dorintele testatorului sa se modifice.
Este
un act juridic individual. Aceasta este o caracteristica ce
rezulta atat din caracterul personal al testamentului cat si din prevederile
art 1036 NCC. Astfel, este interzis sub
sanctiunea nulitatii absolute, ca doua sau mai multe persoane sa-si
afirme dispozitiile de ultima vointa prin acelasi act, indiferent
daca testeaza una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert. In
reglementarea actuala aceasta interdictie poarta denumirea de "testament
reciproc", denumire care poate genera anumite confuzii. Nu este vorba de reciprocitatea dispozitiilor
testamentare, in sensul ca partile dispun una in favoarea celeilalte , ci numai
de existenta unor dispozitii
testamentare apartinand a doua sau mai multe persoane si care sunt facute prin
intermediul aceluiasi act, a aceluiasi inscris. Prin urmare, vor fi permise
orice dispozitii testamentare cu caracter de reciprocitate, daca sunt facute
prin acte diferite. Nu va fi admisa, insa, sub nici un motiv, incheierea unui singur act
care sa contina dispozitii testamentare
ale mai multor persoane, indiferent de beneficiarul acestora. Sanctiunea
nulitatii absolute trebuie sa reprezinte un impediment insurmontabil la autentificarea unui asemenea testament,
putand determina, in cazul in care partile insista in solicitarea lor, respingerea actului in
conformitate cu prevederile art 6 din legea 36/1995. Nu va fi admis deasemenea
nici ca temei al transmisiunii mostenirii un testament continand dispozitii de
ultima vointa a doua sau mai multe
persoane manifestate in cadrul aceluiasi act, indiferent daca imbraca forma
testamentului olograf, autentic sau privilegiat.
Este
un act revocabil. Caracterul revocabil este de esenta testamentului. Autorul sau poate, pana in ultima clipa a
vietii sale, sa modifice sau sa revoce
testamentul pe care l-a incheiat. O persoana poate, in timpul vietii sale, sa intocmeasca
, sa modifice sau sa revoce, ori de cate ori doreste, testamentul sau. Fiind un act juridic
unilateral, ale carui consecinte juridice se vor produce abia in momentul
mortii persoanei, fara a avea deci nici o implicatie asupra
circuitului juridic atata vreme cat testatorul este inca in viata,
revocarea testamentului nu poate prejudicia
pe nimeni si nu poate constitui un abuz
din partea celui care o face. Revocarea
testamentului reprezinta deasemenei un act juridic unilateral, implicand numai
manifestarea de vointa a testatorului si
avand de indeplinit toate conditiile de fond necesare pentru valabilitatea
oricarui act juridic . Orice renuntare la dreptul de a revoca
testamentul, declararea acestuia ca irevocabil
precum si orice clauza sau conventie avand ca obiect punerea
testatorului in imposibilitatea de a revoca un testament vor fi lovite de
nulitate absoluta, norma incalcata avand caracter imperativ. Impiedicarea
unei persoane in a-si revoca testamentul reprezinta , conform art 959 lit c
NCC, unul dintre motivele pentru care poate interveni nedemnitatea judiciara. Normele legale de care este guvernata
revocarea testamentului sunt cele ale art 1051-1053 NCC. Exista, cu toate
acestea, o exceptie de la caracterul revocabil al testamentului, dar nu in
privinta tuturor dispozitiilor cuprinse in el, ci numai in privinta acelor dispozitii
testamentare prin care este recunoscut un copil . Astfel, in temeiul art 416
alin 3 NCC, acea dispozitie testamentara prin care este recunoscut un copil
este irevocabila.
Este
un act de dispozitie. Aceasta caracteristica este proprie testamentului cel putin in privinta
legatelor care sunt acte juridice cu
titlu gratuit, mai precis liberalitati,
prin care se diminueaza un patrimoniu si se imbogateste un altul, fara
primirea unui contraechivalent. In sustinerea tezei se poate aduce in primul rand argumentul de
text care foloseste termenul
"dispune" susceptibil a fi
inteles in primul rand prin componenta
sa de "act de dispozitie" si in al doilea rand prin componenta sa de
"prevedere", "hotarare", "decizie". Recunoscand testamentului aceasta
caracteristica suntem obligati sa-l tratam, in materia conditiilor pe care
trebuie sa le indeplineasca referitor la consimtamant, capacitate si cauza intocmai ca si pe toate celelalte acte de
dispozitie.
Este
un act juridic solemn. Codul civil permite testatorului incheierea
actului sau numai in formele permise de lege. Este adevarat ca limitele
legale sunt destul de permisive, dand
posibilitatea testatorului sa-si exprime vointa in diverse forme, in functie de
posibilitatile pe care le are si de conditiile in care actioneaza. Este la fel
de adevarat ca exista si textul art 1050 NCC referitor la conversia
testamentului nul pentru vicii de forma.
Deducem deci ca forma solemna, a carei nerespectare este sanctionata cu
nulitatea absoluta a actului, este prevazuta de lege in scopul de a apara
exprimarea vointei testatorului, iar nu in scopul de a-i restrange
posibilitatile de manifestare.
Este
un act juridic pentru cauza de moarte. Caracteristica pe care
o discutam este continuta in ultima parte a art. 1034 NCC, folosindu-se
expresia "pentru timpul cand nu va
mai fi in viata". Avem in vedere, in analiza pe care o facem, momentul
la care testamentul isi va produce efectele, respectiv data deschiderii
mostenirii. Aprecierea valabilitatii testamentului se va face in functie de
momentul incheierii sale intrucat acesta este momentul in care a fost exprimata
vointa testatorului si, prin urmare, toate conditiile de fond si de forma
necesare se vor analiza bazandu-ne pe momentul intocmirii testamentului. Efectele menifestarii de vointa se vor
produce insa numai dupa momentul dechiderii mostenirii, transferurile
patrimoniale operand numai in acel moment. Prin urmare, legaratii nu vor
avea nici un drept asupra bunurilor cuprinse in testament atata vreme cat
testatorul este in viata, acesta pastrandu-si integral toate drepturile sale
asupra bunurilor respective. Tocmai de aceea instrainarea bunurilor cuprinse in
testament este considerata de art 1068 alin 2 NCC drept revocare voluntara a
legatului. Aceasta caracteristica a testamentului se afla la baza caracterului
revocabil al acestuia, producerea
efectelor juridice fiind legata numai de momentul deschiderii mostenirii,
respectiv al decesului persoanei . Pana la acest moment, avand in vedere lipsa
efectelor juridice, o persoana va putea oricand modifica sau revoca testamentul
deja intocmit. Producerea efectelor testamentului dupa decesul testatorului
este clar si expres prevazuta in ultima parte a art 1035 NCC care stabileste, principial , continutul
testamentului, intr-o enumerare enuntiativa iar nu limitativa incheiata cu sintagma "si alte dispozitii care produc efecte dupa decesul
testatorului". Trebuie sa mai facem
precizarea ca , datorita acestei caracteristici pe care o are, testamentul nu va putea cuprinde clauze
care sa fie executate in timpul vietii testatorului. Astfel, nu se vor
admite dispozitii de tipul " las averea mea legatarului,
cu conditia ca acesta sa ma intretina pe toate durata vietii mele" , sau
" las imobilul legatarului cu conditia ca acesta sa plateasca ratele
aferente cumpararii acestuia incepand de azi si pana la momentul achitarii
integrale". Asemenea clauze , chiar daca sunt executate de legatar, in afara de feptul ca se opun caracterului de act pentru cauza de
moarte al testamentului, reprezinta conventii
referitoare la o mostenire nedeschisa inca, autorul promitand practic sa transfere drepturile
eventuale constand in mostenirea sa, nedeschisa inca, in schimbul
contraprestatiilor legatarului, efectuate inca din timpul vietii testatorului.
DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu