INTRODUCERE IN STUDIUL TESTAMENTULUI

Moştenirea unui defunct se poate transmite către persoanele chemate să o culeagă atât în temeiul legii cât şi în temeiul unui testament.

Dacă în prima  situaţie, fundamentul vocaţiei succesorale îl reprezintă legea, cu regulile ei clare, în cea de-a doua situaţie baza  vocaţiei succesorale o reprezintă voinţa defunctului  exprimată printr-un testament.

Art.955 NCC stabileşte în mod clar care sunt cele două feluri ale moştenirii : legală şi testamentară. Aliniatul 2 al aceluiaşi articol reglementează faptul că moştenirea legală poate coexista cu cea testamentară, adică faptul că patrimoniul unui defunct se poate transmite în parte pe calea moştenirii legale şi , în parte , pe calea moştenirii testamentare. Prin urmare, concluzia este  că patrimoniul unui defunct se va putea transmite  fie pe calea moştenirii legale, fie pe calea moştenirii testamentare fie pe calea unei transmisiuni mixte, guvernată atât de principiile legale cât şi de voinţa de-cujus-ului.

Este foarte interesant de analizat textul art 955 alin 1 NCC. Acesta spune că  "patrimoniul defunctului se transmite prin moştenire legală, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel prin testament". Pare, la o primă analiză, că primordial pentru devoluţiunea succesorală  este voinţa defunctului, transmiterea pe cale legală a moştenirii fiind posibilă numai dacă autorul nu a dispus altfel prin testament.  În principiu, acest lucru este corect. Numai că legea obligă la respectarea anumitor reguli în privinţa transmiterii patrimoniului pentru cauză de moarte. Astfel, orice persoană va avea libertatea să dispună în orice mod de bunurile sale, fără nici o oprelişte, numai că, la momentul transmiterii patrimoniului prin moştenire, voinţa autorului acesteia va fi cenzurată prin intervenţia unor norme legale imperative. Prin urmare, putem vorbi de o reglementare cu caracter de principiu care statuează faptul că: Primordial în cadrul tansmisiunilor de mortis causa  este voinţa defunctului, subordonată, din anumite puncte de vedere, legii. Primordial va fi deci transmisiunea patrimoniului pe calea moştenirii testamentare, dacă autorul moştenirii a lăsat un testament şi dacă prevederile acestuia nu încalcă normele legale imperative. În cazul în care autorul  moştenirii nu a lăsat un testament, patrimoniul acestuia se va transmite după regulile devoluţiunii succesorale legale. Acest articol are, după parerea mea, un rol avangardist. Evoluţia  economică şi socială va învăţa pe membrii societatii  să apeleze din ce în ce mai mult la mijloacele pe care legea le pune la dispoziţie  pentru a determina , prin voinţă proprie, modul de transmitere a  patrimoniului după moartea autorului. Trebuie să învăţăm şi să folosim în practică noile instituţii pe care actuală reglementare ni le pune la dispoziţie. Astfel, folosind cadrul general, regulile generale ale moştenirii, instituţiile fundamentale, clasic existente şi recunoscute, va trebui să îndrumăm părţile solicitante ale actelor notariale către instituţiile nou create  şi către cele mai puţin uzitate  în trecut. Astfel, este de aşteptat ca în viitor  acte de tipul substituţiilor fideicomisare, partajelor de ascendent, testamentelor cuprinzând clauze complexe  (exheredari, numiri de executor testamentar, etc,), să devina acte curente practicate în activitatea notarială. Reglementările legale pot cunoaşte schimbări în timp. Principiile rămân. Este important să recunoaştem existenţa unui asemenea principiu, astfel cum l-am enunţat mai sus. Care va fi evoluţia legislativa pe care el se va grefa, este o chestiune ce va fi obligatoriu determinată de evoluţia socială şi economică. 

DANIELA NEGRILA

Notar public coordonator

Birou Notarial CONCORDIA