DREPTUL LA MOSTENIRE AL DESCENDENTILOR

Notiunea de "descendenti" in acceptiunea legii

Drepturile succesorale ale descendentilor sunt prevazute de  art. 975 NCC.In categoria descendentilor se  includ copiii defunctului si urmasii acestora,  la nesfarsit, intrucat vocatia succesorala a acestora este astfel reglementata atat prin prevederile articolului cadru 975 NCC cat si prin cele ale art. 963 alin 2 NCC.  Prin urmare,  descendentii vor avea dreptul sa-l mosteneasca pe defunct indiferent de gradul de rudenie, pana la ultimul din aceasta clasa ca indeplineste conditiile generale pentru a mosteni.

In aplicarea prevederilor art 448 NCC, nu exista nici o diferenta dupa cum descendentii sunt din casatorie sau din afara casatoriei, legea  stabilind o egalitate totala a acestora fata de autorul mostenirii. Acelasi raport de egalitate va exista si intre descendentii  proveniti din rudenia fireasca cat si din cea civila, respectiv din adoptie . In categoria descendentilor se vor include asadar, fara nici o deosebire, copiii , nepotii sau stranepotii firesti ai defunctului cat si copiii adoptati de defunct impreuna cu descendentii lor. Odata incheiata adoptia, adoptatul va pierde orice legatura cu parintii sai firesti si va deveni ruda numai cu adoptatorul. Ca urmare, adoptatul il va mosteni pe adoptator intocmai ca si copilul firesc, descendentii sai avand acelasi statut ca orice alti descendenti provenind din copiii defunctului. Asadar, vocatia concreta la mostenire a descendentilor o vom aprecia prin prisma tuturor aspectelor legate de aceasta, pe care le-am discutat anterior, in capitolele privind  conditiile cerute pentru a mosteni.

Acelasi statut legal il au si copiii rezultati in urma reproducerii umane asistate medical cu tert donator, acestia dobandind acelasi statut legal ca si copiii firesti ai defunctului. Art. 441 NCC prevede expres ca prin efectuarea acestui procedeu medical nu se determina nici o legatura de filiatie intre copil si donator, prin urmare descendentul va avea fata de tatal care a consimtit la reproducerea asistata medical cu tert donator aceleasi drepturi si obligatii ca si cum ar rezulta din filiatia fireasca.

Modul in care opereaza chemarea la mostenire a descendentilor

1.Clasa descendentilor reprezinta prima clasa de mostenitori legali si, in virtutea principiului stabilit de art 964 NCC,  vin la mostenire cu prioritate, inaintea tuturor celorlalte clase de mostenitori.

Numai in cazul in care nu exista descendenti, indiferent de grad, sau in cazul in care acestia nu pot veni sau nu doresc sa vina la mostenire, vor fi chemate sa culeaga patrimoniul defunctului rudele apartinand celorlalte clase. Atragem atentia asupra faptului ca, pentru a considera ca inexistenta clasa descendentilor, este necesar sa analizam toti descendentii, in ordinea gradului de rudenie, nu numai pe cei de gradul 1. Astfel, daca acestia - respectiv copiii defunctului - sunt renuntatori sau nedemni, vor fi chemati la mostenire descendentii din gradele urmatoare, respectiv nepotii, stranepotii, pana la epuizarea tuturor celor care intrunesc conditiile legale pentru a putea mosteni. Numai dupa ce s-a procedat in acest mod, verificand  posibilitatea de a mosteni a tuturor descendentilor, din toate gradele, se va putea trece la chemarea la mostenire a celorlalte clase stabilite prin lege .  

2.Descendentii  vin la mostenire in ordinea gradului de rudenie, astfel cum se stabileste expres de art 975 alin 2 NCC . Prin urmare, daca exista descendenti de gradul 1  care vin efectiv la mostenire, existenta unor descendenti de grade subsecvente nu are nici o relevanta. Mostenirea se va atribui catre gradele urmatoare - nepoti, stranepoti -  numai in cazul in care nu exista mostenitori apartinand gradului 1. Mai trebuie sa precizam ca , in cazul cand  descendentii de gradul 1 ( copiii defunctului ) nu vin la mostenire datorita faptului ca au renuntat la aceasta sau au fost dezmosteniti de catre defunct, descendentii apartinand gradului  2 ( nepotii defunctului ) vor fi chemati la mostenire in  nume propriu, iar  nu prin reprezentare, rezultatul practic al acestei consacrari juridice fiind impartirea mostenirii in mod egal, pe capete, iar nu pe tulpini.  Singura exceptie a regulii proximitatii gradului de rudenie   este reprezentarea, despre care vom vorbi mai jos  si pe care o vom analiza amanuntit intr-un capitol separat.

3.Intre descendenti de acelasi grad, mostenirea se imparte in mod egal . Asadar, numarul descendentilor egali in grad va determina practic numarul de parti in care se va diviza mostenirea, acestea fiind obligatoriu egale intre ele. Deci, cand vin la mostenire in nume propriu, descendentii impart mostenirea in parti egale . Asa cum am mai spus, se va considera ca sunt chemati la mostenire in nume propiu si acei nepoti de fiu/fiica, veniti la mostenire ca urmare a renuntatii parintilor lor sau ca urmare a dezmostenirii acestora de catre defunct . Intrucat nu indeplinesc conditiile esentiale ale reprezentatii, respectiv de a fi decedati sau nedemni, succesibilii renuntatori si cei dezmosteniti nu pot avea calitatea de reprezentati si nu pot determina, in persoana descendentilor lor proprii, impartirea mostenirii pe tulpini .

Exceptia de la regulile  pe care le-am mentionat la punctele anterioare, 2 si 3, respectiv reprezentarea, este  reglementata de art 965-969 NCC.  Ea este un beneficiu al legii, in temeiul caruia un descendent mai indepartat in grad (numit reprezentant) urca in  drepturile ascendentului sau  ( reprezentat ) pentru a culege partea de mostenire ce i s-ar fi cuvenit acestuia daca nu ar fi fost decedat sau nedemn fata de defunct la data deschiderii mostenirii . Ca urmare a acestei prevederi, este posibil ca la mostenirea unui defunct  sa vina atat copiii acestuia  cat si nepotii de fiu/fiica, prin reprezentarea parintilor lor, predecedati sau nedemni de a mosteni.  Suntem astfel in prezenta unei exceptii de la regula proximitatii gradului de rudenie, intrucat vom avea ca mostenitori atat descendenti de gradul 1 ( copii ) cat si  descendenti de gradul 2 ( nepoti ).  Art. 975 alin 4 stabileste regula impartirii patrimoniului defunctului pe tulpina, atunci cand la mostenire se vine prin reprezentare. Numarul tulpinilor este dat de numarul descendentilor de gradul 1  care vin la mostenire, in nume propriu sau fiind reprezentati .  Astfel, daca exista doi descendenti in viata, acceptanti ai mostenirii , si doi descendenti predecedati, care au la randul lor copii, mostenirea se va imparti in patru tulpini, descendentii in viata avand dreptul sa culeaga fiecare o parte intreaga, iar mostenitorii celor decedati, care vin la succesiune prin reprezentare, vor imparti , functie de numarul lor, tulpina ce s-ar fi cuvenit autorului lor pe care-l reprezinta .  In urma reprezentarii, vom putea sa ne confruntam cu existenta unei exceptii si de la regula conform careia intre rude de grad egal, mostenirea se imparte in mod egal. Aceasta intrucat, daca un defunct a avut mai multi descendenti de gradul 1 ( copii ) care au decedat avand la randul lor un numar inegal de  copii, fiecare tulpina cuvenita unui descendent se va imparti intre copiii acestuia. Prin urmare, va fi posibil ca la impartirea unei tulpini sa participe 2 reprezentanti ( respectiv nepoti ai defunctului), iar la impartirea unei alte tulpini sa participe 3  reprezentanti ( avand acceasi calitate de nepoti ai defunctului ). Astfel, descendenti de grad egal, respectiv gradul 2  ( nepoti de fiu/fiica)  vor culege parti diferite din mostenire, ca urmare a faptului ca impartirea s-a facut pe tulpini.

4.Descendentii vin la mostenire in concurs cu sotul supravietuitor. In acest caz, ei culeg partea ramasa dupa atribuirea cotei cuvenite sotului supravietuitor, conform regulilor stabilite de art 975 NCC , pe care le-am discutat mai sus.

5.In lipsa sotului supravietuitor, descendentii vin singuri la mostenire, culegand-o integral si impartind-o intre ei dupa regulile pe care le-am explicat anterior

6.Este posibil ca descendentii sa vina la mostenire in concurs cu una dintre clasele  de mostenitori subsecvente, in situatia in care defunctul a dezmostenit intreaga clasa I de mostenitori, fara a lasa insa un legatar care sa culeaga cotitatea disponibila . In acest caz, descendentii isi vor culege rezerva la care au dreptul, iar pentru diferenta vor fi chemati la mostenire mostenitorii apartinand clasei subsecvente cu vocatie  la mostenire. Daca exista si concursul sotului supravietuitor, acesta isi va lua partea sa de mostenire, descendentii vor primi rezerva, iar mostenitorii apartinand clasei urmatoare  vor culege restul mostenirii.

7.Este deasemenea posibil  ca descendentii de gradul 1, dezmosteniti de catre defunct ( in ipoteza in care acesta a lasat un testament prin care a dispus doar dezmostenirea copiilor ) sa vina la mostenire in concurs cu descendenti de gradul al doilea, care vor avea vocatie la mostenire in temeiul dreptului lor propriu, iar nu in virtutea  reprezentarii.  Prin urmare, in aceasta situatie, descendentii de gradul 1, dezmosteniti , vor avea dreptul sa primeasca rezerva la care legea ii indreptateste, iar descendentii lor, in calitate de nepoti de fiu/fiica, vor imparti in mod egal restul mostenirii, fiind considerati a veni la mostenire in nume propriu, iar nu in virtutea reprezentarii, care nu opereaza in cazul persoanelor aflate in viata, ci numai in privinta predecedatilor si a nedemnilor de a mosteni .

Cota de mostenire a descendentilor

In cazul in care vin singuri la mostenire, descendentii vor culege intreaga mostenire.

In cazul in care vin la mostenire in concurs cu sotul supravietuitor, descendentii vor culege 3/4 din mostenire, dupa atribuirea cotei cuvenite sotului supravietuitor.  Aceasta cota  se va imparti intre acestia  conform regulilor stabilite, respectiv in mod egal, daca vin la mostenire in nume propriu, sau pe tulpini, daca vin la mostenire prin reprezentare .

Caracterele juridice ale dreptului la mostenire al descendentilor .

1. descendentii  sunt mostenitori legali

Fac parte din categoria persoanelor care sunt chemate la mostenire in virtutea legii, aceasta punand la baza vocatiei lor succesorale legatura de rudenie cu defunctul.

2.  descendentii sunt mostenitori rezervatari

Descendentii reprezinta una dintre categoriile de mostenitori legali pentru care sunt conferite o seama de avantaje, de natura sa-i privilegieze in raport de ceilalti mostenitori. Noul cod civil reglementeaza rezerva succesorala a descendentilor in mod egal si global, fara a mai face vreo distinctie functie de numarul descendentilor care vin la mostenire. Prevederile art 1088 NCC defineste rezerva  ca fiind "jumatate din  cota succesorala care, in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal". Astfel stand lucrurile, cred ca toate discutiile anterioare legate de rezerva descendentilor sunt desuete. Prin  actuala reglementare se stabileste clar notiunea de rezerva ce se cuvine descendentilor, adica 1/2 din cota pe care ar fi putut-o primi in calitatea lor de mostenitori legali. Rezulta deci ca, indiferent de situatia concreta pe care o avem de analizat, rezerva descendentilor va fi de 1/2x3/4 adica 3/8, cota fixa ce se va imparti intre descendenti in mod egal.

               Avem urmatoarele ipoteze :

a. Descendentii vin singuri la mostenire, fara a suporta concursul altor mostenitori legali : in aceasta situatie, rezerva lor va fi de 1/2 din intreaga masa succesorala, adica  1/2

b. Descendentii vin la mostenire in concurs cu sotul supravietuitor : in aceasta situatie, rezerva lor va fi de  1/2 din 3/4, adica 3/8. Aceasta  varianta necesita anumite discutii. Astfel, este lucru sigur faptul ca atat cota  cat si rezerva sotului supravietuitor se va imputa asupra intregii mosteniri. Cum se va calcula , insa, rezerva descendentilor ? Daca analizam dispozitia legala, constatam ca textul are o redactare simpla  si precisa:  "jumatate din cota succesorala care …..i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal ". Ori, in concursul cu sotul supravietuitor, dupa scaderea cotei acestuia, cota ramasa se atribuie descendentilor. Ea este o cota clara, de 3/4 din mostenire, calculata de legiuitor tot din intreaga masa succesorala ("culeg impreuna treisferturi din mostenire"). Prin urmare, vom fi obligati sa calculam rezerva cuvenita descendentilor  din cota atribuita acestora ca mostenitori legali, adica din  cele treisferturi ale mostenirii si, aplicand asupra acesteia cuantumul de 1/2 al rezervei vom determina o rezerva de 3/8 pentru descendenti, indiferent de numarul lor. Aceasta rezerva ramane neschimbata, ea nemaifiind influentata de alte aspecte cum ar fi cel al numarului de descendenti.

 In cazul in care defunctul a facut liberalitati de natura sa oblige notarul la stabilirea rezervei atat a sotului supravietuitor cat si a descendentilor, calculul se va face dupa cum urmeaza : in primul rand se va calcula  rezerva sotului supravietuitor, raportandu-ne la  intreaga masa succesorala (1/2 x 1/4=1/8 ). In al doilea rand se va calcula rezerva descendentilor, dar raportandu-ne tot la intreaga masa succesorala ( 1/2 x 3/4 = 3/8 ). In al treilea rand vom aduna cele doua rezerve ( 1/8 + 3/8 = 4/8). Diferenta, adica 4/8 va reprezenta cotitatea disponibila de care defunctul a putut dispune prin liberalitati .  

3.  descendentii sunt mostenitori sezinari

Sezina este un alt beneficiu pe care legea il acorda descendentilor. In temeiul sau, acestia au posibilitatea de a primi stapanirea de fapt a patrimoniului succesoral anterior emiterii certificatului de msotenitor. In acelasi timp, ei vor putea administra acest patrimoniu si  vor putea exercita depturile si actiunile defunctului. Dreptul la sezina al descendentilor precum si continutul acestuia sunt  stabilite prin dispozitiile art. 1125-1126 NCC

4. descendentii vin la mostenire atat in nume propriu cat si prin reprezentare

Este acesta un beneficiu pe care il au numai anumite categorii de mostenitori legali, descendentii aflandu-se printre ele. Astfel, pentru a acoperi nevoia de echitate intre descendentii unui defunct, in cazurile in care unul dintre acestia este impiedicat a mosteni in nume propriu din cauza predecesului sau a nedemnitatii, legea acorda  beneficiul reprezentarii. Prin urmare, descendentii vor putea culege mostenirea defunctului atat venind in nume propriu, caz in care mostenirea se va imparti egal intre ei, cat si prin reprezentare, caz in care mostenirea se va imparti pe tulpini.

5. descendentii datoreaza raportul donatiilor pe care le-au primit de la defunct, in timpul vietii acestuia, atunci cand vin la mostenire in concurs cu sotul supravietuitor .

6. Reprezinta unul dintre subiectii prezumtiei instituita de art 1091 alin 4 NCC, conform careia, "instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent provilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva  uzufructului, uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata ori a unei rente viagere". Este vorba de o prezumtie relativa, care functioneaza "pana la dovada contrara" si care  este deasemenea ineficienta in cazul in care beneficiarii sai au consimtit la instrainare.  In temeiul acestei prezumtii, categoriile de acte precizate de lege vor fi analizate ca si donatii, aplicandu-li-se regimul acestora in tot ceea ce priveste procedura notariala a dezbaterii mostenirii.

7. Sunt, in virtutea prevederilor art. 1090 alin 2 NCC, beneficiarii diferentei dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor, atunci cand defunctul nu a dispus  prin liberalitati de aceasta diferenta .

Aceasta caracteristica are o aplicabilitate limitata numai la situatia in care la mostenire vin descendenti altii decat cei comuni intre sotul supravietuitor si defunct. Din considerente de protectie a descendentilor, in asemenea cazuri cotitatea disponibila de care poate beneficia sotul supravietuitor este de maxim un sfert, si nu de o jumatate din masa succesorala ca de obicei. Diferenta dintre cele doua cotitati disponibile, cea ordinara si cea speciala, respectiv minim un sfert din mostenire, se va distribui, in lipsa de stipulatie contrara din partea defunctului, catre descendenti.

DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA

COMPARATIE INTRE NEDEMNITATEA DE DREPT SI NEDEMNITATEA JUDICIARA

Sanctionand faptele  reprobabile ale succesibilului  prin excluderea acestuia din randul mostenitorilor  cu o asemenea forta incat i se ia nu numai dreptul de a culege patrimoniul succesoral ci chiar dreptul la rezerva, daca este cazul, si cu asemenea duritate incat  mostenitorul  nedemn este tratat cu mai mare asprime decat chiar  posesorul de rea credinta, NEDEMNITATEA  este  si ea reglementata  sub  doua forme, in functie de  gravitatea faptelor  comise .

Pentru o mai buna delimitate in practica a cazurilor de nedemnitate  le vom trata comparativ, analizand asemanarile  si deosebirile dintre ele. 

Asemanarile dintre nedemnitatea de drept si cea judiciara.

1. Ambele tipuri de nedemnitate sunt reglementate ca si sanctiune civila, fara a se face vreo deosebire in functie de  gravitatea faptelor comise si au drept consecinta inlaturarea nedemnului atat de la mostenirea legala cat si de la cea testamentara.

2. Toate faptele sanctionate cu nedemniatea, indiferent daca este vorba despre cea de drept sau cea judiciara, trebuie sa fi fost savarsite cu intentie.

3. In toate cazurile in care poate interveni nedemnitatea, atat cea de drept cat si cea judiciara, daca nu a fost posibila  condamnarea penala intrucat a intervenit decesul autorului faptei,  amnistia sau  prescriptia raspunderii penale, nedemnitatea  opereaza daca acele fapte au fost constatate printr-o hotarare judecatoreasca civila definitiva.

4. Nedemnul, indiferent daca a fost sanctionat prin interventia nedemnitatii de drept sau a celei judiciare, poate fi reprezentat de descendentii sai la mostenirea defunctului de la a carui succesiune a fost inlaturat.

5. Efectele nedemnitatii fata de nedemn si fata de terti sunt aceleasi, indiferent daca este vorba de nedemnitatea de drept sau de cea judiciara.

6. Nedemnul poate fi iertat de catre autorul mostenirii pentru faptele pe care le-a savarsit, prin act autentic notarial sau prin testament, inlaturandu-se astfel efectele atat ale nedemnitatii de drept cat si ale celei judiciare. 

      Deosebirile dintre nedemnitatea de drept si cea judiciara

1. In principiu, deosebiri majore se  regasesc sub aspectul faptelor de care legea leaga interventia nedemnitatii. Astfel:

a. Nedemnitatea de drept sanctioneaza fapta  de omor in timp ce nedemnitatea judiciara sanctioneaza alte fapte penale ( fapte grave de violenta fizica sau morala: lovituri, injurii, amenintari, talharia, violul, etc ), cu exceptia celei de omor. In aceasta categorie vor intra orice violente la adresa autorului mostenirii, inclusiv cele soldate cu decesul acestuia. Din punct de vedere practic acesta este aspectul care poate creea anumite dificultati de apreciere: exista omor sanctionat cu nedemnitatea de drept si exista omor sanctionat cu nedemnitatea judiciara. Cum le putem diferentia.  Deosebirea consta in intentia faptuitorului. In cazul nedemnitatii de drept exista totdeauna intentia de a ucide, chiar daca uneori nu se ajunge la acest rezultat. Vorbim aici de  intentia directa ca si forma a vinovatiei  reglementata de  art. 19 C. pen., intrucat infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea acelei fapte. In cazul nedemnitatii judiciare intentia este una indirecta, faptuitorul neurmarind moartea victimei dar acceptand totusi ca, prin faptele sale, sa se produca acest rezultat. Tot cu nedemnitatea judiciara se vor sanctiona si faptele savarsite cu asa-numita preterintentie, aceasta fiind o forma de vinovatie prin care faptuitorul savarseste o fapta cu intentie si produce un rezultat mai grav decat cel urmarit sau acceptat prin savarsirea faptei, rezultat ce se imputa acestuia sub forma culpei, deoarece nu l-a prevazut, desi trebuia si putea sa-l prevada.

Asadar, pentru a interveni nedemnitatea de drept trebuie sa se constate infractiunea de omor, tentativa de omor, instigarea la omor, complicitatea sau coatoratul la omor, adica sa fie vorba de intentia  directa de a-l ucide pe cel care lasa mostenirea

Pentru a interveni nedemnitatea judiciara trebuie sa se constate existenta unei infractiuni care a determinat moartea celui care lasa mostenirea, chiar daca faptuitorul nu a intentionat direct aceasta, insa rezultatul s-a produs ca urmare a faptei sale: lovituri cauzatoare de moarte, violul urmat de moartea victimei, etc.

b. Nedemnitatea de drept sanctioneaza fapta de omor savarsita atat asupra celui care lasa mostenirea cat si asupra unui al succesibil care, daca mostenirea ar fi fost deschisa, ar fi inlaturat sau restrans vocatia la mostenire a faptuitorului. Nedemnitatea judiciara sanctioneaza numai faptele savarsite asupra autorului mostenirii.

c. Nedemnitatea de drept se limiteaza la a sanctiona faptele savarsite cu intentia de a ucide, pe cand nedemnitatea  judiciara are o arie mai vasta de aplicare, sanctionand inclusiv fapte care nu se situeaza in sfera penalului.

2. Nedemnitatea de drept opereaza “de drept”, fiind constatata de cel care instrumenteaza cauza succesorala pe baza hotararii care arata existenta faptelor, pe cand nedemnitatea judiciara opereaza numai daca un succesibil a cerut instantei sa o declare.

3. Nedemnitatea de drept poate fi constata oricand, in timp ce nedemnitatea judiciara trebuie sa fie ceruta in termen de un an, sub sanctiunea decaderii. 


Acest articol a fost scris la rugamintea lui ANDREI. Sper sa-i fie de folos. 


DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA

CARACTERELE JURIDICE ALE DREPTULUI LA MOSTENIRE AL SOTULUI SUPRAVIETUITOR

 Din analiza integrala a textelor legale referitoare la dreptul de mostenire al sotului supravietuitor, extragem urmatoarele caractere juridice pe care el le are:

a. In primul rand, sotul supravietuitor este mostenitor legal, drepturile sale fiind stabilite si reglementate de noul cod civil  in capitolul destinat mostenitorilor legali

b. In al doilea rand, sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar. Rezerva ce i se atribuie sotului supravietuitor este de 1/2  din ceea ce i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal, in absenta liberalitatilor. Pe cale de consecinta, facand aplicarea dispozitiilor art 1088 NCC, rezerva  sotului supravietuitor se va calcula prin aplicarea cotei de rezerva asupra cotei ce i se cuvine ca si mostenitor legal, in functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs. Important de retinut este faptul ca rezerva sotului supravietuitor se imputa asupra intregii mase succesorale, nu numai pentru ca si cota lui se calculeaza in raport de intreaga masa succesorala , ci mai ales datorita actualei reglementari legale, extrem de clara si explicita, care afirma ca rezerva este "jumatate din cota succesorala care, in absenta liberalitatilor sau dezmostenirilor, i s-ar fi cuvenit ca mostenitor legal ". Discutii si explicatiile de rigoare vor avea loc la capitolul destinat analizei rezervei si cotitatii disponibile . Iata care va fi rezerva sotului supravietuitor, intr-un tabel sintetic

CLASA CU CARE VINE IN CONCURS	REZERVA SOTULUI SUPRAVIETUITOR
I.      Descendenti (clasa I)	1/2x1/4=1/8
II.    Ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati ( clasa a II a - integral )	1/2x1/3=1/6
III.   Ascendentii privilegiati ( clasa a II a partial )	1/2x1/2=1/4
IV.   Colateralii privilegiati ( clasa a II a partial )	1/2x1/2=1/4
V.    Ascendentii ordinari ( clasa a III a )	1/2x3/4=3/8
VI.   Colateralii ordinari (clasa a IV a )	1/2x3/4=3/8
VII.  In lipsa mostenitorilor legali	1/2

               c. Sotul supravietuitor este mostenitor sezinar

          Avand ca si sediu al reglementarii  dispozitiile art 1125- 1129 NCC, sezina confera titularilor sai dreptul de a avea stapanirea de fapt asupra patrimoniului succesoral, anterior atestarii calitatii de mostenitor prin eliberarea unui certificat de motenitor . In plus, mostenitorii sezinari vor putea administra patrimoniul defunctului  si vor putea exercita toate drepturile si actiunile acestuia

               d. Sotul supravietuitor este chemat la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare.

               e. Sotul supravietuitor este obligat sa raporteze donatiile ce i-au fost facute de catre defunct, atunci cand vine in concurs cu descendentii acestuia, in temeiul dispozitiilor art. 1146 si urm NCC.

               f. Reprezinta unul dintre subiectii prezumtiei instituita de art 1091 alin 4 NCC, conform careia, "instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent provilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva  uzufructului, uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata ori a unei rente viagere". Este vorba de o prezumtie relativa, care functioneaza "pana la dovada contrara" si care  este deasemenea ineficienta in cazul in care beneficiarii sai au consimtit la instrainare.  In temeiul acestei prezumtii, categoriile de acte precizate de lege vor fi analizate ca si donatii, aplicandu-li-se regimul acestora in tot ceea ce priveste procedura notariala a desbaterii mostenirii.

               g. este beneficiarul asa-numitei "cotitati disponibile speciale", in temeiul prevederilor art 1090 NCC. Astfel, atunci cand vine la mostenire in concurs cu alti descendenti decat cei comuni cu defunctul, sotul supravietuitor nu poate primi liberalitati neraportabile de la acesta decat in limita unui sfert din mostenire sau a partii descendentului care a luat cel mai putin .  Pe cale de consecinta, libertatea de a dispune a defunctului in favoarea sotului supravietuitor, atunci cand la mostenire vin si alti descendenti decat cei rezultati din casatoria lor, respectiv descendenti din alta casatorie sau din afara casatoriei defunctului, va fi limitata si supusa reductiunii. Analiza pe larg a acestei prevederi legale se va face la capitolul destinat rezervei succesorale si cotitatii disponibile .


                                                     DANIELA NEGRILA
                                                     Notar public coordonator
                                                     Birou Notarial CONCORDIA

CLAUZA DE PRECIPUT

Reglementata in materia conventiilor matrimoniale  si avand o existenta cu totul noua in reglementarea civila actuala, clauza de preciput se cuvine a fi tratata ca un beneficiu pe care sotii si-l pot acorda, unilateral sau reciproc, prin incheierea conventiei matrimoniale.

Sediul materiei : art 333 NCC si art 367 lit. d NCC. Iata care sunt punctele esentiale ale reglementarii legale :

- Clauza de preciput consta in aceea ca sotul supravietuitor poarte prelua, fara plata,  inainte de partajul mostenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune,  detinute in devalmasie sau in coproprietate .

- Poate fi stipulata in beneficul ambilor soti sau numai al unuia dintre ei .  

- Nu este supusa raportului donatiilor  ci numai reductiunii

- Nu aduce atingere dreptului creditorilor  comuni  de a urmari  bunurile ce fac obiectul clauzei, chiar inainte de  incetarea comunitatii .

- Executarea clauzei se face in natura sau, daca nu este posibil, prin echivalent, din valoarea activului net al comunitatii

- Devine caduca in caz de incetare a comunitatii in timpul vietii sotilor, daca acestia au murit impreuna ( comorienti ) , daca sotul beneficiar a decedat inaintea sotului dispunator sau daca bunurile au fost executate de creditorii comuni ai sotilor.

Vom incerca in cele ce urmeaza sa facem o analiza mai amanuntita  a clauzei de preciput,  a diferitelor situatii pe care le putem intalni in practica  precum si a modului lor de rezolvare .

- In primul rand, clauza de preciput  isi va gasi aplicabilitatea in concursul sotului supravietuitor cu toate clasele de mostenitori  legali, precum si in concurs cu legatarii defunctului .

- Prin instituirea sa, conform art. 332 alin 2 NCC nu se va putea aduce atingere devolutiunii succesorale legale .

- Chiar daca o definim ca pe un avantaj matrimonial, acesta clauza nu va influenta cota pe care o va primi sotul supravietuitor din bunurile mostenirii, aceasta ramanand neschimbata, conform celor stabilite de prevederile art 972 NCC. Beneficiul va consta insa in ceea ce priveste atribuirea bunurilor mostenirii catre mostenitori.

- Clauza de preciput va fi supusa reductiunii, deci nu este de natura sa aduca atingere  drepturilor mostenitorilor rezervatari . In concursul cu ceilalti mostenitori, care nu se pot prevala de beneficiile rezervei, clauza de preciput va putea avea  orice intindere.

- Prin urmare, daca aceasta clauza beneficiaza sotului supravietuitor venit in concurs cu mostenitorii rezervatari, acestia vor putea cere reductiunea in masura in care bunurile ce fac obiectul clauzei  depasesc cotitatea lor disponibila. Astfel, nu va fi vorba de un prejudiciu adus rezervatarilor.

- Daca, insa, clauza beneficiaza sotului supravietuitor venit in concurs cu mostenitori nerezervatari, chiar daca acestia nu au fost inlaturati de la mostenire prin existenta si a unui testament lasat de defunct sotului supravietuitor, ei vor putea sa suporte o diminuare a valorii partii lor de mostenire sau vor putea sa fie, practic, inlaturati de la mostenire prin aceea ca sotul supravietuitor primeste anumite bunuri, in temeiul dreptului sau preciputar, iar aceste bunuri depasesc ca si valoare cota care i  s-ar cuveni conform legii.  Astfel stand   lucrurile, clauza de preciput va avea practic efectele unui testament lasat de defunct  sotului supravietuitor.

- Avantajul pe care il confera clauza de preciput sotului supravietuitor se releva in primul rand in privinta momentului la care clauza se poate executa. Astfel, preluarea anumitor bunuri se va putea face inainte de efectuarea partajului mostenirii. Deci intrarea in posesie si beneficiile rezultand din aceasta posesie vor  fi aspectele de natura sa concretizeze avantajul pe care-l are sotul supravietuitor. Astfel, spre exemplu, prin preluarea unui anumit imobil in temeiul clauzei de preciput  va face ca invocarea si exercitarea dreptului de abitatie a sotului supravietuitor sa nu mai prezinte interes pentru acesta. Ori, este fara indoiala in avantajul sotului supravietuitor sa preia un imobil si sa locuiasca in el in temeiul unui drept al sau propriu, care nu mai este supus clauzelor si conditiilor dreptului de abitatie ( nu se mai poate cere restrangerea, nu se mai poate cere schimbarea obiectului, nu se mai poate stinge in anumite conditii, etc )

- Deasemenea, avantajul pe care clauza de preciput il confera sotului supravietuitor se releva in privinta modului in care se va efectua partajul bunurilor mostenirii. Astfel, nu se va mai pune problema unei alegeri facute de mostenitori, dupa cum nu se va mai pune problema stabilirii de catre instanta a modului de impartire a bunurilor, decat in ceea ce priveste atribuirea bunurilor catre ceilalti mostenitori. Sotul supravietuitor va fi avantajat de existenta unei asemenea clauze, primind ceea ce s-a stipulat prin conventia matrimoniala. In felul acesta , sotul supravietuitor este pus la adapost fata de o eventuala comportare abuziva a mostenitorilor.

- Obiectul clauzei de preciput il pot constitui orice fel de bunuri, mobile sau imobile, corporale sau incorporale. Singura conditie este ca aceste bunuri sa reprezinte bunuri comune ale sotilor, detinute in devalmasie sau in coproprietate.

- Avand in vedere conditia pusa de lege, ca bunurile sa fie detinute de soti in devalmasie sau in coproprietate, tragem concluzia ca aceasta clauza poate sa existe in cadrul oricarui tip de regim matrimonial, atat in cadrul comunitatii legale  sau conventionale, cat si in cadrul separatiei de bunuri. Aceasta intrucat codul civil vorbeste de bunuri detinute in devalmasie sau in coproprietate, aceasta din urma  forma a proprietatii comune fiind posibila in cadrul separatiei de bunuri, cand sotii pot cumpara, in timpul casatoriei, anumite bunuri, in co-proprietate pe cote parti, conform celor stabilite prin vointa lor .

- Clauza de preciput este o stipulatie pentru cauza de moarte, drepturile conferite de  existenta acestei clauze luand nastere  la momentul decesului unuia dintre soti, motiv pentru care putem spune ca institutia cu care prezinta cea mai mare asemanare este cea a testamentului . 

- Putem astfel vorbi, atunci cand ne raportam la clauza de preciput, de un drept eventual, supus unei conditii suspensive ( supravietuirea beneficiarului fata de celalalt sot)

- Pentru ca aceasta clauza sa produca efecte, este necesar sa nu se intample niciunul dintre evenimentele prevazute de alin 4 al art 333 NCC. Astfel, clauza va deveni caduca, daca a incetat comunitatea in timpul vietii sotilor, daca sotul beneficiar a decedat anterior  dispunatorului  ( sau daca sotii au decedat in acelasi  timp ) sau daca bunurile au fost vandute  la cererea creditorilor comuni .

- Existena clauzei de preciput da dreptul sotului supravietuitor sa intre in posesia bunurilor respective anterior partajului mostenirii, ceea ce nu inseamna ca acest partaj nu va mai trebui incheiat, in forma si cu conditiile legale, pentru ca el sa produca efectul constitutiv de drepturi pe care legea i-l confera.  Concluzia este, deci, ca aceasta clauza da sotului supravietuitor avantajul posesiei, proprietatea putandu-i reveni numai in urma partajului, dupa ce s-au stabilit cotele legale, existenta rezervatarilor, etc. 

DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA

DREPTUL SPECIAL DE MOSTENIRE AL SOTULUI SUPRAVIETUITOR

Este reglementat de art 974 NCC, intr-un mod asemanator reglementarii anterioare, cea a  legii 319/1944, cu principala deosebire ca s-au inlaturat din obiectul acestui drept darurile de nunta .

Primul aspect ce trebuie retinut : acest drept special intervine in beneficiul sotului supravietuitor  atunci cand el  nu vine in concurs cu descendentii defunctului.   Este, am putea spune, un drept  cu aplicare limitata  numai cu privire la clasele 2-4 de mostenitori legali si cu privire la toate categoriile de mostenitori testamentari. Prin urmare, in cazul in care sotul vine la mostenire in concurs cu descendentii, toate bunurile ce fac obiectul dreptului special  se vor imparti intre sot si clasa descendentilor in cotele pe care legea le prevede, dreptul special prevazut de art 974 neavand aplicare.

Obiectul dreptului special il reprezinta  mobilierul  si obiectele de uz casnic , care se atribuie sotului supravietuitor peste cota la care ar avea dreptul in conditiile prevazute de art 972 NCC. Ca si in alte situatii pe care le-am analizat, legea este destul de lejera in stabilirea categoriei de bunuri care ar putea  face obiectul acestui drept special al sotului supravietuitor. Cert este ca, asa cu s-a statuat in mai multe decizii din practica, in aceasta categorie se vor include toate acele bunuri destinate a servi in cadrul gospodariei casnice si care au fost afectate in concret folosintei comune a sotilor , chiar daca  utilitatea lor nu este una imperios necesara ci este numai de natura a satisface anumite comoditati ale vietii cotidiene.

Avand in vedere precizarea legii, cum aceste bunuri se cuvin sotului supravietuitor "pe langa cota stabilita", concluzionam ca practic ele sunt scoase din sfera bunurilor ce ar putea fi supuse reductiunii, in cazul in care aceasta s-ar vadi necesara. Prin urmare, in cazul in care sotul supravietuitor vine in concurs cu ascendentii privilegiati ai defunctului iar in masa succesorala nu sunt cuprinse decat bunuri apartinand categoriei vizate de art. 974 NCC, rezerva ascendentilor privilegiati va fi practic inexsitenta, toate aceste bunuri intrand in proprietatea sotului supravietuitor.

DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA

DREPTUL DE ABITATIE AL SOTULUI SUPRAVIETUITOR

In afara drepturilor sale de mostenitor legal  si indiferent de clasa de mostenitori cu care vine in concurs, sotul supravietuitor mai are, in temeiul art 973 NCC, si un drept de abitatie asupra casei in care a locuit  pana la data deschiderii mostenirii, cu conditia ca aceasta sa faca parte din masa succesorala si cu conditia ca sotul supravietuitor sa nu fie titular al niciunui drept real  de a folosi o alta locuinta, corespunzatoare nevoilor sale . 

1. Obiectul dreptului de abitatie : il reprezinta casa in care a locuit sotul supravietuitor al celui care lasa mostenirea, pana la data deschiderii mostenirii .  Fata de aceasta prevedere legala, este necesar sa facem mai multe observatii :

a. Legea nu cere ca obiectul dreptului de abitatie sa il repreezinta casa in care au locuit ambii soti pana la data deschiderii mostenirii ; este cu putinta, deci, avand in vedere ca legea permite ca sotii sa  aiba locuinte separate, ca obiectul dreptului de abitatie sa il reprezinta casa in care a locuit numai sotul supravietuitor, fara ca in acea casa sa fi locuit si defunctul

b. Deasemenea legea nu cere ca obiectul dreptului de abitatie sa il reprezinte casa in care sotul supravietuitor a avut domiciliul . Este deci posibil ca obiectul acestui drept sa il reprezinte imobilul in care sotul supravietuitor si-a avut resedinta .

c. Nu are relevanta nici faptul ca locuinta a reprezentat sau nu locuinta de familie, in sensul dat de art 321-324 NCC,  si nici sa fi existat o asemenea inscriere in cartea funciara

d. Nu se cere prin lege nici ca faptul de a fi locuit intr-un anumit imobil sa fi avut o durata anume, ceea ce face posibil ca obiectul dreptului de abitatie sa il reprezinte o casa in care sotul supravietuitor si-a avut domiciliu sau resedinta pentru o perioada scurta de timp inainte de data deschiderii mostenirii 

2. Conditiile dreptului de abitatie a sotului supravietuitor

Sunt in numar de trei, necesar a fi indeplinite in mod cumulativ:

a. Casa care face obiectul dreptului de abitatie sa faca parte din bunurile mostenirii.  Prin urmare, este obligatoriu ca respectivul imobil sa se afle in proprietatea celui care lasa mostenirea, indiferent daca este sau nu bun comun cu sotul supravietuitor. Deasemenea, nu va avea relevanta daca imobilul respectiv s-a aflat in proprietatea exclusiva a defunctului sau a fost detinut in coproprietate cu alte persoane. In toate cazurile, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor va functiona, exercitiul folosintei acestuia fiind supus prevederilor art 636 si urm  NCC. Nu se va pune problem , insa, sub nici un argument, a exsitentei vreunui drept de abitatie  intemeiat pe prevederile art 973 NCC in cazul in care imobilul ce a constituit locuinta  sotului supravietuitor a fost detinut de defunct in baza unui contract de inchiriere sau ca si titular el insusi al unui drept de uzufruct ori abitatie viagera.

b. Sotul supravietuitor sa nu fie titular al niciunui drept real de a folosi o alta locuinta corespunzatoare nevoilor sale .  Doua sunt aspectele pe care trebuie sa le discutam cu privire la aceasta conditie . In primul rand, legea vorbeste despre inexistenta vreunui drept real de a folosi o alta locuinta. Nu se cere , deci, doar inexistenta dreptului de proprietate, ci a oricarui alt drept real  care acorda beneficul folosintei unei locuinte. Prin urmare, nu se va putea prevala de prevederile art 973 NCC si nu va putea beneficia de dreptul de abitatie acel sot supravietuitor care este titularul unui  drept de proprietate, uzufruct, abitatie, folosinta, concesiune  asupra unei alte locuinte. In al doilea rand, legea cere ca respectiva locuinta - asupra caruia sotul supravietuitor are un drept real de a o folosi -  sa corespunda  nevoilor acestuia. Care este sfera acestor nevoi si modul lor de identificare sunt  lasate la aprecierea partilor sau, in caz de neintelegere, a instantei, legea nestabilind nici un criteriu pentru determinarea lor . Oricum , trebuie spus ca nevoile persoanei se vor aprecia atat din punct de vedere al nevoilor obiective, materiale, fizice, cat si al celor subiective, morale, psihologice, spirituale ale sotului supravietuitor, fara a depasi limitele bunei credinte  si fara a permite exercitarea abuziva a dreptului conferit de lege .

( de exemplu: Sotul supravietuitor detine in proprietate o locuinta avand o camera si dependinte; locuinta ce face obiectul dreptului de abitatie are 2 camere si dependinte. Vom putea considera ca sotul supravietuitor detine in proprietate o locuinta si prin urmare el nu poate beneficia de dreptul de abitatie conferit de lege . Daca, insa, sotul va dovedi ca locuinta pe care o detine nu este corespunzatoare nevoilor sale intrucat, de exemplu, are nevoie de un insotitor pentru ca este grav bolnav, sau are nevoie de o camera in plus ca si loc de studiu  sau de realizare a unor cerinte profesionale , dreptul de abitatie prevazut de art 973 va fi operational  si aplicabil )

c. sotul supravietuitor sa nu devina, ca urmare a trasnmisiunii mostenirii, proprietar exclusiv  al casei respective. Este o conditie care rezulta din aplicarea si interpretarea generala a regulilor privitoare la proprietate, titularul  acestui drept cumuland obligatoriu toate cele trei prerogative ale dreptului de proprietate ( jus utendi, jus fruendi si jus abutendi ), dreptul de abitatie fiind practic cuprins in acestea.

3.  Continutul si modul de exercitare a dreptului de abitatie al sotului supravietuitor

Prin natura lui si prin felul in care este reglementat de lege, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor  ne apare ca fiind un drept cu caracter special . El este instituit strict in considerarea calitatii de sot al defunctului  si , datorita acestui fapt, continutul sau precum si modul de exercitare  sunt diferite fata de dreptul de abitatie obisnuit, astfel cum este el reglementat de art 750 si urm NCC .

Sub aspectul modului de constituire, observam ca dreptul exista prin efectul legii, indiferent de acordul sau dezacordul mostenitorilor. Prin urmare, nu se va pune problema incheierii unei conventii referitoare la constituirea dreptului de abitatie, ci numai, daca mostenitorii considera necesar si oportun, cu privire la modul de exercitare a dreptului de abitatie, si numai sub acele aspecte pe care legea le lasa la aprecierea partilor si asupra carora n-a instituit norme imperative .  

 Sub aspectul exercitiului dreptului, trebuie sa mentionam ca el se naste din momentul deschiderii mostenirii, iar acceptarea acesteia de catre sotul supravietuitor determina implicit si consolidarea dreptului sau de abitatie  asupra casei in care a locuit pana la momentul deschiderii mostenirii. Nu va fi necesara, pentru ca sotul sa-si poata exercita dreptul de abitatie, o acceptare expresa a acestuia. Fiind un drept suplimentar conferit de lege, special in considerarea calitatii de sot supravietuitor, simpla acceptare a mostenirii va prezuma si acceptarea dreptului de abitatie. Pentru ca el sa se stinga  va fi, insa, necesara o renuntare expresa a sotului supravietuitor.

 Renuntarea sotului supravietuitor la mostenire va determina implicit si pierderea dreptului de abitatie conferit in temeiul art 973 NCC. Prin urmare, nu va fi posibila  renuntarea la mostenire si , in acelasi timp, acceptarea dreptului de abitatie, ca drept singular,  intrucat acesta este recunoscut strict in considerarea calitatii de mostenitor a sotului supravietuitor .

In ipoteza in care sotul supravietuitor renunta la mostenire in calitatea sa de mostenitor legal, dar accepta mostenirea ca si mostenitor testamentar, va mai opera sau nu dreptul de abitatie conferit de lege ? Raspunsul la aceasta problema poate fi dat formandu-se doua pareri . Intr-o prima opinie, raspunsul este afirmativ, dreptul de abitatie beneficiind  si in aceasta situatie sotului supravietuitor, intrucat legea  leaga efectele juridice, nu neaparat de calitatea de mostenitor legal sau de aceea de mostenitor testamentar, nefacand oricum nici o distinctie cu privire la aceasta, ci de calitatea de sot  supravietuitor a beneficiarului dreptului in raport de defunct. Discutam aici de calitatea de " sot " apreciata din punctul de vedere al statutului personal, care nu se pierde prin decesul unuia dintre membrii cuplului. Ori, daca prin existenta unui testament, a carui intocmire prezuma raportul afectiv special dintre defunct si sotul supravietuitor , acesta din urma are anumite privilegii de  care intelege sa beneficieze, chiar daca acest lucru presupune renuntarea la calitatea de mostenitor legal intrucat este mai avantajos pentru el sa primeasca numai calitatea de mostenitor testamentar, nu vedem motivul pentru care ar trebui sanctionat prin nerecunoasterea dreptului sau de abitatie .  Intr-o alta opinie, se poate considera ca  dreptul de abitatie este generat exclusiv de statutul de sot supravietuitor ca si mostenitor legal, caz in care, odata ce s-a renuntat la acest statut, se pierde automat si dreptul de abitatie. Este , practic, legat dreptul de abitatie de caracterul de mostenitor legal al sotului supravietuitor. Punctul de vederea spre care cred ca ar trebui sa incline practica  este cel dintai.

In temeiul dreptului sau de abitatie, sotul supravietuitor are dreptul de a locui in respectivul imobil, singur sau impreuna cu copiii sai, cu parintii  sau cu alte persoane aflate in intretinere. Legea nu face distinctie dupa cum copiii  sunt doar ai sotului supravietuitor  sau sunt comuni cu defunctul, prin urmare vor putea locui in acea casa, beneficiind de dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, toti copiii acestuia, fara a avea importanta criteriul discutat mai sus.  Credem totodata ca beneficiul dreptului se pastreaza  chiar si in raport de copii ai sotului supravietuitor nascuti dupa data deschiderii mostenirii, indiferent daca-l au sau nu ca  parinte  pe defunct.  Ar fi aceasta o problema in cazul in care sotului supravietuitor i se naste un copil, dintr-o relatie extraconjugala; nefiind vorba de o recasatorire a sotului supravietuitor, dreptul sau de abitatie subzista, punandu-se problema deci daca acel copil va putea locui in casa ce face obiectul dreptului de abitatie fara ca prin aceasta sa se impute sotului supravietuitor o incalcare a drepturilor celorlalti mostenitori.

 (de exemplu, prin existenta acelui copil, nevoile sotului supravietuitor se maresc, el avand nevoie de o camera in plus; prin urmare, ceilalti mostenitori , pentru a cere restrangerea sau schimbarea obiectului dreptului de abitatie, vor fi obligati sa respecte alte conditii, in principiu mai oneroare, decat ar fi avut in lipsa acestui copil)

Raspunsul este afirmativ, in sensul ca orice copil al sotului supravietuitor  va beneficia de dreptul de abitatie al parintelui sau, intrucat legea nu face nici o distinctie cu privire la aceasta, acordand totdeauna statut de egalitate tuturor copiilor unei persoane. Mai mult, suntem obligati sa facem , in  privinta minorilor, aplicarea textelor de lege care stabilesc  locuinta si domiciliul minorilor.

Spre deosebire  de abitatia de drept comun, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor cunoaste o limitare fireasca : nu exista pentru acesta posibilitatea de a locui, in casa ce face obiectul dreptului, impreuna cu sotul sau sotia.  Concluzia este fireasca. Recasatorirea sotului supravietuitor  determina stingerea dreptului de abitatie. Deci, in cazul in care cel care a vut calitatea de sot supravietuitor s-a recasatorit, el va putea sa locuiasca in casa care a facut obiectul dreptului de abitatie numai in temeiul unui alt drept ( de exemplu in temeiul unui drept de uzufruct, de abitatie - dar constituit in temeiul dreptului comun - de inchiriere, de comodat, etc ) si nu se va putea prevala de beneficiile dreptului de abitatie special recunoscut sotului supravietuitor.

 Cum se va aprecia , insa, situatia in care fostul sot supravietuitor  nu s-a recasatorit dar locuieste in respectiva casa impreuna cu o alta persoana, in asa-numitul clasic "concubinaj".  Vor putea ceilalti mostenitori sa invoce stingerea dreptului de abitatie prin similitudine cu recasatorirea? Credem ca nu, acest lucru nu este posibil, dispozitiile legii fiind clare si precise in aceasta materie .  Numai incheierea unei alte casatorii determina stingerea dreptului de abitatie. In cazul in care ceilalti mostenitori, lezati ca si principiu de convietuirea sotului supravietuitor cu o alta persoana, vor putea determina stingerea dreptului de abitatie pe calea partajului.

Folosinta locuintei va fi atributul exclusiv al fostului sot supravietuitor si al familiei sale  ( cu exceptia sotului/sotiei - dupa cum am aratat anterior ). Prin urmare, locuinta nu va putea fi inchiriata , iar dreptul de abitatie  nu va putea fi cedat.

 Tiularul dreptului de abitatie va fi tinut sa suporte toate cheltuielile aferente dreptului sau locativ, precum si toate cheltuielile de intretinere ale bunului imobil pe care il foloseste. In cazul in care dreptul de abitatie a fost restrans, titularul sau nu va fi obligat sa suporte decat cheltuielile aferente partii pe care o detine .

 Nu in ultimul rand mai trebuie specificat si faptul ca dreptul de abitatie al sotului supravietuitor se extinde  asupra a tot ce se uneste si se incorporeaza cu bunul , precum si asupra tuturor accesoriilor acestuia, astfel incat nu se va putea admite , de exemplu, exercitarea unui drept de abitatie asupra unui apartament in lipsa dreptului de a folosi partile si dependintele comune ale blocului sau cota parte din terenul aferent acestuia .

 Dreptului de abitatie al sotului supravietuitor i se vor aplica, in masura in care nu contravin prevederilor apeciale ale art 973, prevederile art 750-754 NCC, coroborate cu ale art 703 - 748 NCC.

4. Restrangerea si schimbarea dreptului de abitatie

a.  Oricare dintre mostenitori poate, in temeiul art 973 alin 3 NCC, sa ceara restrangerea dreptului de abitatie al sotului supravietuitor, in cazul in care locuinta nu-i este necesara acestuia in intregime. Este practic o prevedere corelativa celei din alin 1 al art 973, care vorbeste despre o locuinta corespunzatoare nevoilor sotului supravietuitor . Ori, daca vom considera necesar ca locuinta sa corespunda nevoilor persoanei, tot asa va trebui sa consideram necesar ca , in cazul in care aceasta locuinta excede nevoilor persoanei, sa fie posibila o restrangere a drepturilor acesteia. Justificarea acestei precederi legale sta in necesitatea asigurarii unui echilibru intre mostenitori,  a unei echitabile impartiri a bunurilor mostenirii si a unui exercitiu firesc si just al drepturilor fiecaruia dintre cei implicati .  Avand in vedere caracterul personal al dreptului de abitatie, aprecierea "necesitatii" de a folosi intreaga locuinta sau numai o parte a acesteia  se va face in raport de persoana sotului supravietuitor, de starea sanatatii acestuia, de preocuparile lui profesionale  sau intelectuale, de nevoia de a avea un insotitor, de persoanele pe care le are in intretinere, etc.

b. Tot in temeiul prevederilor art 973 alin 3 NCC, oricare dintre mostenitori poate sa ceara schimbarea obiectului dreptului de abitatie, cu conditia sa puna la dispozitia sotului supravietuitor o locuinta corespunzatoare. Legea nu stabileste nici un criteriu pentru a identifica "locuinta corespunzatoare", prin urmare  va fi necesara o apreciere a acesteia prin prisma intelegerii partilor sau ca urmare a interventiei instantei, bazata pe criterii de factura generala .  Dupa aceleasi reguli generale pe care le-am mentionat si anterior, este necesar ca aceasta locuinta sa corespunda nevoilor obiective si subiective, materiale si spirituale  ale sotului supravietuitor, si , in principiu, sa  nu aduca nici o ingreunare a situatiei acestuia. Astfel, spre exemplu, credem ca o oferta constand intr-o locuinta care nu dispune de toate utilitatile pe care le avea cea dinainte  sau care se afla intr-o zona greu accesibila  nu va putea fi considerata ca fiind o locuinta corespunzatoare. Mai trebuie sa subliniem si faptul ca locuinta ce urmeaza a fi pusa la dispozitia sotului supravietuitor trebuie sa-i fie data acestuia cel putin cu titlu de abitatie, pentru a nu-i crea nicun fel de disconfort juridic. Orice alta incadrare a dreptului ce se ofera sotului supravietuitor , de exemplu inchiriere sau comodat, poate fi motiv de refuz al ofertei . Locuintei oferite in schimb  si drepturilor sotului supravietuitor asupra acesteia i se va aplica regimul juridic pe care legea il impune prin prevederile art 973 NCC

c. cu privire la modalitatea practica de infaptuire atat a restrangerii cat si a schimbarii obiectului dreptului de abitatie, se impune a face o remarca cu caracter general : posibilitatea de a se manifesta vointa partilor este totala ; nu trebuie sa existe decat intelegerea dintre ele. Astfel , se va putea incheia o conventie avand ca obiect restrangerea dreptului de abitatie, dupa cum se va putea incheia o conventie de constituire a unui drept de abitatie  pentru o alta locuinta - in cazul schimbarii obiectului dreptului de abitatie - dublata obligatoriu de o declaratie din partea titularului privind renuntarea acestuia la dreptul de abitatie asupra casei pe care a detinut-o initial .  Este posibila  si varianta, mai ales in cazul schimbarii obiectului dreptului de abitatie,  a incheierii contractului prin mecanismul ofertei si a acceptarii, in conditiile art 1187 - 1200 NCC.

5. Stingerea dreptului de abitatie.

Alin 4 al art 973 NCC reglementeaza expres doua posibilitati de stingere a dreptului de abitatie al sotului supravietuitor: prin partaj si prin recasatorirea sotului supravietuitor. Vom mai adauga la acestea si posibilitatea de stingere a dreptului de abitatie ca urmare a schimbarii obiectului acestuia, prin exercitarea drepturilor conferite de art 973 alin 3 NCC.  In plus, ca si cazuri generale de stingere a dreptului , va trebui sa mentionam renuntarea titularului la drept precum si decesul titularului dreptului.

a. Stingerea dreptului de abitatie prin partaj se va face pe calea comuna a impartelii, fie prin buna intelegere fie prin instanta. Legea impune un termen minim pentru durata dreptului de abitatie in acest caz : un an de la data deschiderii mostenirii. Precizam ca acest termen este necesar a fi respectat numai in ipoteza stingerii dreptului de abitatie prin partaj, in celelalte variante nefiind necesara trecerea sau implinirea vreunui termen. Se va face, in privinta aceasta, aplicarea prevederilor art 1143-1145NCC coroborate cu ale art 669-686 NCC.  Partajul va putea fi cerut de oricare dintre mostenitori, inclusiv de catre sotul supravietuitor. Competenta solutionarii cererii de partaj va apartine instantei de la locul ultimului domiciliu al defunctului. In cazul partajului prin buna invoiala, avand in vedere ca obiectul sau il constituie un bun imobil - casa de locuit -  acesta se va incheia obligatoriu in prezenta tuturor mostenitorilor si numai in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute, urmand a fi inscris in cartea funciara Ca efect al partajului, fiecare coproprietar devine proprietar exclusiv al bunurilor ce i-au fost atribuite ( art 680 NCC confera partajului un efect constitutiv de drepturi). Se poate admite si incheierea unei conventii de suspendare a partajului, in conditiile art 672 NCC, mai ales in vederea respectarii duratei minime a dreptului de abitatie ( un an ), sau pentru a se oferi posibilitatea mostenitorilor de a-si exercita celelalte drepturi legale , respectiv restrangerea sa schimbarea obiectului dreptului de abitatie. Oricum, indiferent de varianta in care este incheiat partajul, in natura sau prin echivalent, si indiferent de partea care a fost atribuita sotului supravietuitor ( bunul in materialitatea sa, o parte a acestui bun sau o sulta ), dreptul de abitatie viagera inceteaza odata cu incheiarea actului de partaj  sau  dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

b. Recasatorirea sotului supravietuitor  determina stingerea dreptului de abitatie chiar daca acest fapt s-a petrecut anterior implinirii termenului de un an de la data deschiderii mostenirii. Este, dupa parerea mea, o reglementare justa, avand in vedere caracterul  special si personal al acestui drept de abitatie. El a foat instituit ca un beneficiu acordat sotului supravietuitor, in special in considerarea calitatii sale si a legaturilor stranse pe care le-a avut cu defunctul. Prin existenta acestui drept , drepturile celorlalti mostenitori sufera anumite restrangeri.  Ori, este firesc  a se pierde acest  beneficiu  si a se reda integralitatea drepturilor mostenitorilor celorlalti, in situatia in care sotul supravietuitor a renuntat de buna voie, prin recasatorire, la invocarea statutului sau  si a legaturilor pe care le-a avut cu defunctul .

c. Renuntarea  sotului supravietuitor la dreptul de abitatie pe care il are in temeiul legii. Aceasta renuntare trebuie sa provina exclusiv de la titularul dreptului, respectiv de la cel care are calitatea de sot supravietuitor. Orice alta renuntare, venita din partea altor persoane care beneficiaza de drept, respectiv a copiilor , parintilor sau a celor aflati in intretinerea sotului supravietuitor nu va avea ca efect stingerea dreptului de abitatie al sotului supravietuitor. Mai precizam ca aceasta renuntare trebuie sa fie expresa, conform art 13 NCC, simplul fapt al neuzului dreptului neputand fi prezumata ca si renuntare.

 d. Decesul titularului dreptului, respectiv a sotului supravietuitor, anterior momentului in care dreptul s-a stins sau s-ar fi putut stinge intr-un alt mod, va reprezenta deasemenea  o modalitate de stingere a dreptului de abitatie a sotului supravietuitor.

e. Schimbarea obiectului dreptului de abitatie, realizata in conditiile  alin 3 al art 973, nu reprezinta stingerea dreptului de abitatie pe care il are sotul supravietuitor. Este adevarat ca  schimbarea obiectului dreptului de abitatie va determina obligatoriu stingerea drepturilor pe care le-a avut sotul supravietuitor asupra casei detinute initial. Nu se poate vorbi si nu exista nici un temei legal pentru pastrarea a doua imobile grevate de dreptul de abitatie al sotului supravietuitor .  Imobilul primit in schimb  va fi grevat de acelasi drept de abitatie, reglementat de prevederile art 973 NCC. Continutul dreptului, modul de exercitare, mijloacele de aparare, modalitatile de stingere  vor fi proprii dreptului special de abitatie recunoscut de lege sotului supravietuitor . Nu se stinge dreptul propriu-zis, ci se schimba numai obiectul sau. 

          6. Caracterele juridice ale dreptului de abitatie a sotului supravietuitor

Conform alin 2 al art 973, acest drept este  gratuit, inalienabil si  insesisabil.

La aceasta, insa, mai putem adauga si alte caracteristici, rezultate din analiza si interpretarea legii.

a. Este un drept real intrucat are ca obiect o casa de locuit . Din acest caracter va rezulta dreptul titularului dreptului de a folosi atat bunul ca atare, cat si toate accesoriile acestuia, respectiv dreptul de folosinta asupra partilor comune ale imobilului precum si  dreptul de folosinta asupra terenului aferent imobilului.

b. Este un drept temporar, a carui durata este limitata prin lege, pana la efectuarea partajului sau pana la recasatorirea sotului supravietuitor .  Per a contrario, rezulta ca daca nu se efectueaza partajul si sotul supravietuitor nu se recasatoreste, dreptul de abitatie al acestuia poate avea orice durata in timp, cu posibilitatea insa pentru ceilalti mostenitori de a cere restrangerea sau schimbarea obiectului dreptului, caz in care dreptul subiectiv se mentine, modificandu-se practic numai continutul sau obiectul sau.

c. Este un drept gratuit. Aceasta caracteristica va fi discutata sub doua aspecte : pe de o parte, sotul supravietuitor nu va fi obligat sa plateasca chirie celorlalti mostenitori pentru folosinta bunului si , pe de alta parte, sotul supravietuitor nu va fi obligat sa depuna garantia prevazuta prin art 726 NCC.  In aceasta situatie, nu este exclusa aplicarea dispozitiilor art 726 alin 3, pe care le consideram  speciale si derogatorii de la caracterul de gratuitate al dreptului de abitatie al sotului supravietuitor. In plus, respectiva prevedere are un caracter de protectie a celorlalti mostenitori si va trebui, prin urmare, aplicata  ori de cate ori este cazul . Astfel, daca titularul dreptului de abitatie, prin faptele sale sau prin starea sa de insolvabilitate, pune in pericol interesele proprietarilor, el va putea fi obligat, prin hotarare judecatoreasca, sa depuna o garantie  care sa asigure respectarea drepturilor acestora.

d. Este un drept inalienabil  si insesizabil.  Conform acestei caracteristici, dreptul de abitatie  este incesibil, neputand sa fie transmis nici prin acte cu titlu gratuit, nici oneros, nici prin acte intre vii si nici pentru cauza de moarte. Astfel cum am aratat, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor se va stinge prin decesul acestuia .  Nu se admite nici inchirierea bunului care face obiectul dreptului de abitatie, insa aceasta in temeiul prevederilor art 752 NCC iar nu in virtutea caracterului inalienabil al dreptului. Caracterul incesibil nu trebuie confundat cu posibilitatea de a folosi bunul impreuna cu ceilalti membri ai familiei, conform art 750 NCC, respectiva folosinta neavand valentele unei cesiuni a dreptului. Ca  o consecinta a caracterului inalienabil al dreptului  de abitatie al sotului supravietuitor, acesta va fi si insesisabil, el neputand fi urmarit de creditorii personali ai sotului sau de creditorii mostenirii 

DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA