EFECTUL PARTICULAR AL REPREZENTARII SUCCESORALE

Este vorba de o reglementare nou introdusă de Codul Civil actual, ca urmare a includerii nedemnului în categoria persoanelor care pot fi reprezentate şi are drept scop restabilirea unui echilibru între copiii nedemnului.

Sediul materiei este dat de art. 969 NCC.

În analiza acestui efect special al reprezentării, vom face mai multe observaţii:

1. Acest efect se aplică numai în cazul reprezentării nedemnului, nu şi în cazul celui care are calitatea de reprezentat ca urmare a faptului că era decedat la data deschiderii moştenirii.

2. Nu este vorba de un efect direct asupra moştenirii ce se dezbate şi de la care a fost exclus nedemnul, ci de un efect indirect, asupra moştenirii acestuia din urmă,  şi care se va produce în momentul dezbaterii acesteia. Prin urmare, aplicarea prevederilor art. 969 NCC se va face nu în momentul dezbaterii moştenirii de la care a fost exclus nedemnul, şi la împărţirea căreia au participat moştenitorii nedemnului, venind prin reprezentare, ci abia în momentul decesului nedemnului reprezentat.

3. Aplicarea prevederilor art. 969 NCC se limitează numai la cazul în care nedemnul ce a fost reprezentat la moştenire are două categorii de descendenţi: pe de o parte, copii  concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost exclus şi care au venit la moştenire prin reprezentare şi, pe de altă parte, copii concepuţi după deschiderea moştenirii de la care nedemnul a fost exclus şi care  nu au venit la moştenire prin reprezentare, neavând în acel moment capacitate succesorală.

4. Rolul prevederii legale este de a instaura un echilibru între toţi descendenţii nedemnului, iar mecanismul pe care îl foloseşte legea este cel al raportului.

5. Se instituie în acest fel un caz special de raport, numai pentru situaţia în care vin la moştenire descendenţi din cele două categorii sus-menţionate, nu şi pentru cazul în care copii ai nedemnului concepuţi anterior deschiderii moştenirii de la care nedemnul a fost exclus ar veni în concurs cu soţul supravieţuitor al nedemnului, chiar dacă respectiva căsătorie s-a încheiat ulterior deschiderii moştenirii de la care a fost exclus nedemnul. Deci, de prevederile art. 969 NCC nu se vor putea prevala decât copiii concepuţi ulterior deschiderii moştenirii de la care a fost exclus nedemnul, nu şi soţul supravieţuitor al acestuia. Problema raportului dintre soţul supravieţuitor şi descendenţii nedemnului se va rezolva potrivit dreptului comun. Prin urmare, acest tip special de raport se va datora numai de către descendenţii defunctului concepuţi anterior deschiderii moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul atunci când ei vin la moştenirea nedemnului în concurs, împreună şi efectiv cu descendenţi ai nedemnului concepuţi ulterior deschiderii moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul. Dacă  una dintre aceste categorii de descendenţi nu există, nu pot sau nu doresc să vină la moştenirea nedemnului, raportul datorat în condiţiile art. 969 NCC nu se va efectua.

6. Aşa cum spuneam anterior, rolul acestei prevederi legale este de a nu prejudicia copiii concepuţi ulterior deschiderii moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul, sancţionându-i practic pentru două motive ce nu le sunt imputabile: pe de o parte fapta autorului lor care a atras nedemnitatea şi pe de altă parte faptul că nu erau concepuţi la momentul la care s-a deschis moştenirea. Premisa este următoarea: dacă nu ar fi fost nedemn, acesta ar fi cules moştenirea, iar ea s-ar fi cuvenit descendenţilor săi la deces şi, dacă ar fi fost concepuţi la data deschiderii moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul ar fi putut şi ei să vină la acea moştenire prin reprezentare.

7. Partea de moştenire culeasă de către reprezentanţi ca efect al reprezentării capătă, în măsura aplicării prevederilor art. 969 NCC şi numai din acest punct de vedere, caracterul unei donaţii şi se va raporta întocmai ca şi aceasta.

8. Raportul efectuat în temeiul prevederilor art. 969 NCC are caracter legal, obligatoriu, nedemnul neavând posibilitatea să-i scutească de raport pe cei care îl datorează. Astfel, acest tip de raport va interveni obligatoriu, prin simplul fapt al existenţei ca şi moştenitori ai nedemnului a celor două categorii de descendenţi. Acceptarea moştenirii de către respectivii descendenţi va determina obligatoriu şi datorarea raportului. Renunţarea la raportul prevăzut de art. 969 NCC nu se va putea face de către descendentul care a acceptat moştenirea nedemnului, separat sau independent de această acceptare. Afirmăm aşadar că raportul prevăzut de art. 969 nu poate face obiect al renunţării ca şi raportul donaţiilor, în temeiul prevederilor art. 1152 alin. (2) NCC.

9. Raportul datorat ca efect special al reprezentării se va efectua numai în limita activului net al moştenirii pe care reprezentantul a cules-o prin reprezentare. Astfel, prin aplicarea prevederilor ultimei teze a art. 969 NCC, vom calcula valoarea raportului numai în limită şi numai dacă valoarea activului moştenit depăşeşte valoarea pasivului suportat de către reprezentant ca urmare a reprezentării.

10. Dreptul de a cere raportul îl vor avea atât descendenţii nedemnului concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul, pe cale principală, cât şi creditorii lor, prin acţiunea oblică.

11. Ca şi în cazul raportului de drept comun, raportul special prevăzut de art. 969 NCC se va face prin echivalent, putând fi făcut în natură numai dacă la data cererii de raport descendentul obligat era încă proprietarul bunului şi nu l-a grevat cu o sarcină reală sau nu l-a dat în locaţiune pe o perioadă mai mare de trei ani, aplicându-se astfel prevederile art. 1151 alin. (2) NCC.

12. Vor fi, de asemenea, aplicabile formele de realizare a raportului prevăzute de art. 1151 alin. (3)-(6) NCC, acesta putându-se realiza prin preluare, prin imputaţie sau în bani. Evaluarea bunurilor supuse raportului se va face ţinându-se cont de prevederile art. 1153 NCC.

Pentru o mai bună înţelegere a prevederilor art. 969, vom discuta următorul exemplu: defunctul A are 2 descendenţi, B şi C, dintre care B este nedemn de a-l moşteni pe A, iar la moştenirea acestuia vin, prin reprezentare, copiii lui B, respectiv b1 şi b2. În urma împărţirii moştenirii, nepoţii lui A culeg bunuri în valoare de 100.000 lei şi suportă un pasiv succesoral în valoare de 20.000 lei. Ulterior deschiderii moştenirii lui A, fiul acestuia, B, nedemnul care a fost reprezentat la moştenirea lui A de către copiii săi b1 şi b2, mai are încă doi copii, b3 şi b4.  În momentul în care se deschide moştenirea lui B, vor veni la succesiune cei patru copii ai săi, b1, b2, b3 şi b4. În această situaţie, făcând aplicarea prevederilor art. 969 NCC, cei doi copii care au cules moştenirea lui A prin reprezentarea tatălui lor nedemn, B, vor fi obligaţi să raporteze la masa succesorală a lui B diferenţa dintre activul şi pasivul moştenirii pe care au cules-o de la defunctul A, respectiv 80.000 lei. Această valoare se va împărţi între cei patru descendenţi ai lui B, ca şi cum toţi cei patru ar fi avut capacitate succesorală pentru a-l moşteni pe defunctul A prin reprezentare. 

DANIELA NEGRILA

Notar public coordonator

Birou Notarial CONCORDIA

EFECTELE REPREZENTĂRII SUCCESORALE

Reglementarea efectelor reprezentării succesorale este dată de art. 968 NCC. Din analiza textului rezultă că principalul efect al reprezentării succesorale constă în împărţirea moştenirii pe tulpini. Astfel, atunci când la moştenirea unui defunct intervine reprezentarea, patrimoniul nu se va mai împărţi în funcţie de numărul moştenitorilor care vin împreună şi efectiv la moştenire, ci în funcţie de numărul tulpinilor existente. Aliniatul (2) al art. 968 NCC defineşte noţiunea de „tulpină” după cum este vorba despre moştenitori aparţinând clasei I sau clasei a II-a. 

1. Atunci când este vorba despre descendenţi, tulpina este dată de „descendentul de gradul 1 care culege moştenirea sau care este reprezentat la moştenire”. Aşadar, numărul tulpinilor va fi determinat de numărul descendenţilor de gradul 1, indiferent că aceştia vin la moştenire în nume propriu sau au calitatea de reprezentaţi.

De exemplu, dacă defunctul A a avut 4 copii, dintre care doi vin la moştenire în nume propriu, al treilea este decedat la data deschiderii moştenirii iar al patrulea este nedemn, moştenirea se va împărţi în 4 tulpini.

2. Atunci când este vorba despre colaterali privilegiaţi, tulpina este dată de „colateralul privilegiat de gradul al doilea care culege moştenirea sau este reprezentat la moştenire”. Prin urmare, numărul tulpinilor va fi reprezentat de numărul colateralilor de gradul al doilea, indiferent dacă vin la moştenire în nume propriu sau au calitatea de reprezentaţi.

De exemplu, dacă defunctul A a avut 5 fraţi, dintre care trei moştenesc în nume propriu iar ceilalţi doi sunt reprezentaţi , moştenirea se va împărţi în 5 tulpini care vor fi împărţite la rândul lor după cum moştenitorii vin în nume propriu (şi vor primi partea cuvenită unei tulpini) sau vin prin reprezentare (şi vor împărţi partea cuvenită tulpinii aferente lor,în funcţie de numărul reprezentanţilor)

Este necesar să facem o discuţie separată asupra felului în care se vor calcula tulpinile în cazul fraţilor buni, a fraţilor uterini şi a celor consangvini. Conform art. 981 NCC, în cazul în care fraţii nu sunt fraţi buni, moştenirea se va împărţi pe linii, una maternă şi una paternă. Acest lucru se va face şi în ipoteza  în care trebuie să calculăm tulpinile în cazul unei reprezentări în care sunt implicaţi fraţi de diferite categorii. Calculul şi împărţirea pe linii va fi practic prima operaţiune pe care o vom face. Apoi vom calcula părţile cuvenite fiecărui colateral privilegiat, după cum acesta este frate bun, frate uterin sau consangvin cu defunctul. Rezultatul astfel obţinut, în urma celor două operaţii consecutive, va reprezenta practic tulpina fiecărui moştenitor. Deci, împărţirea moştenirii pe tulpini, în acest caz, nu se va face în funcţie de numărul colateralilor privilegiaţi care vin la moştenire ci în funcţie de partea cuvenită fiecăruia după  împărţirea pe linii a moştenirii.

De exemplu, defunctul A are doi fraţi buni, B şi C, un frate uterin, D, şi trei fraţi consangvini, E, F şi G. Prima etapă va consta în împărţirea moştenirii pe linii, cea maternă şi cea paternă. Pe linia maternă vor veni la moştenire fraţii buni şi cel uterin , respectiv B, C şi D, astfel încât aceasta se va împărţi în trei părţi egale; pe această linie, deci, fraţii buni  B şi C vor primi fiecare 1/2 din 1/3=1/6 din moştenire, iar fratele uterin va primi şi el 1/6 din moştenire. Pe linia paternă vor veni la moştenire  fraţii buni şi fraţii consangvini, B,C, E, F şi G, astfel încât aceasta se va împărţi în 5 părţi egale; pe această linie, fraţii buni vor primi fiecare 1/2 din 1/5=1/10, iar fraţii consangvini vor primi şi ei câte 1/10 din moştenire. În final, se va calcula partea fiecărui frate. Astfel, fraţii buni vor avea 1/6 (de pe linia maternă) + 1/10 (de pe linia paternă = 8/30 fiecare). Fratele uterin va primi numai partea ce i se cuvine pe linia maternă, adică 1/6=5/30. Fraţii consangvini vor primi de asemenea numai părţile care li se cuvin pe linia paternă, adică 1/10=3/30 fiecare. Observăm că, în această situaţie, tulpinile vor fi diferite, fraţii buni având dreptul la câte 8/30 fiecare, fratele matern având dreptul la 5/30 iar fraţii paterni la câte 3/30 fiecare. Deci, tulpina, s-a calculat în această situaţie având în vedere regula cu caracter general a împărţirii pe linii prevăzută de art. 981 NCC.

3. Alin. (3) al art. 968 NCC stabileşte regula subsidiară a împărţirii moştenirii pe tulpini, stipulând faptul că, în cazul în care o tulpină a produs mai multe ramuri şi este necesar să efectuăm şi alte împărţiri în cadrul unei subdiviziuni, împărţirea se va efectua tot pe tulpini, până la moştenitorii de ultim grad, care vor împărţi patrimoniul succesoral între ei în mod egal.

De exemplu, defunctul A a avut doi descendenţi, B şi C, dintre care unul, B, este predecedat, având la rândul său trei descendenţi, b1, b2 şi b3; dintre aceştia, b1 şi b2 sunt şi ei predecedaţi, având fiecare câte doi descendenţi, c1 şi c2 şi, respectiv, c3 şi c4. Se va face o primă împărţire a moştenirii pe tulpini, corespunzătoare celor doi descendenţi de gradul 1, B şi C. Moştenitorul aflat în viaţă, C, îşi va primi partea sa, respectiv 1/2 din moştenire. Partea celui predecedat, B, ( respectiv 1/2 ) care a constituit iniţial o tulpină, se va împărţi la rândul ei în trei tulpini egale, corespunzătoare celor trei descendenţi ai lui B, astfel 1/2:3=1/6 . Nepotul de fiu aflat în viaţă, b3 îşi va primi partea sa, respectiv 1/3 din 1/2=1/6. Tulpinile corespunzătoare nepoţilor de fiu predecedaţi la rândul lor ( respectiv 1/6 pentru fiecare ) se vor împărţi şi ele în câte două ramuri, corespunzătoare descendenţilor aflaţi în viaţă, care vor primi fiecare 1/2 din 1/6=1/12.

DANIELA NEGRILA

Notar public coordonator

Birou Notarial CONCORDIA

CONDITIILE APLICARII REPREZENTĂRII SUCCESORALE

Distingem două categorii de condiţii: cu privire la cel reprezentat şi cu privire la reprezentant.

1. Condiţiile cu privire la reprezentat pot fi stabilite analizând prevederile art. 965 NCC şi ale art. 967 alin. (1) NCC. Astfel, pentru a putea opera reprezentarea, este necesar ca cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moştenirii sau nedemn de a moşteni. În legătură cu nedemnul, legea face o precizare clară: chiar „aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii”. Discutăm aici despre cele două condiţii ale reprezentării: locul celui reprezentat să fie vacant şi să fie util. Prin reglementarea actuală, se extinde practic noţiunea de „loc vacant” în lanţul moştenitorilor, cuprinzându-se în ea atât succesibilul decedat cât şi cel nedemn. Noţiunea de „loc util” în lanţul moştenitorilor este restrânsă prin includerea nedemnului în categoria persoanelor apte a fi reprezentate, rămânând a fi discutată numai prin prisma exheredării. Vom analiza în cele ce urmează, în amănunt, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reprezentatul:

a. Este necesar ca cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moştenirii. Textul art. 967 alin. (1) NCC vorbeşte despre „persoana lipsită de capacitatea de a moşteni”, referindu-se practic la inexistenţa sa fizică, la faptul că era decedat în momentul deschiderii moştenirii. Nu are importanţă dacă reprezentatul a fost predecedat sau codecedat/comorient în raport cu defunctul a cărui moştenire se dezbate. Prin urmare, persoana care a decedat în împrejurări de natură a face imposibilă stabilirea momentului decesului ca fiind anterior sau ulterior în raport de defunct (codecedaţii) va putea fi reprezentată la împărţirea moştenirii de către descendenţii săi, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile reprezentării. Nu va putea fi reprezentat cel care era dispărut la data deschiderii moştenirii, întrucât, până la obţinerea unei hotărâri de declarare a decesului, dispărutul este considerat că există. Nu va putea avea calitatea de reprezentat cel care este în viaţă la momentul deschiderii moştenirii, nici chiar dacă a renunţat la moştenire sau a fost dezmoştenit de defunct. Regulile reprezentării succesorale se aplică numai persoanelor decedate, reprezentarea operând prin trecerea din grad în grad , prin toate gradele intermediare, până la cel mai apropiat cu defunctul.

Am întâlnit în literatura de specialitate recentă afirmaţia bazată, din câte am înţeles, pe prevederile art. 967 NCC, cum că ar fi posibil de reprezentat atât dezmoştenitul cât şi renunţătorul. Argumentul autorului stă în teza finală a art. 967 NCC care spune „chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii” pe care o atribuie atât persoanei lipsite de capacitate cât şi nedemnului. Ori, acest lucru ni se pare de-a dreptul imposibil întrucât, pentru a avea capacitate de a moşteni, o persoană trebuie să existe, să fie în viaţă la data deschiderii moştenirii (art. 957 NCC – „o persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii”). A recunoaşte dreptul de a fi reprezentat celui care a fost dezmoştenit sau a renunţat la moştenire înseamnă, pe de o parte, a nega întreaga teorie a reprezentării şi, pe de altă parte, a modifica regulile privitoare la condiţiile cerute pentru a moşteni. Părerea noastră este că respectiva prevedere a Codului civil este doar o accentuare a dreptului nedemnului de a fi reprezentat, pentru a nu se da loc interpretării că acesta trebuie să fie de fapt predecedat la data deschiderii moştenirii. Putem da ca argument însăşi redactarea articolului 967 NCC care spune că „poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni precum şi nedemnul” – deci se enumeră două categorii de reprezentaţi. Mai departe, sintagma „chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii” este aşezată imediat după numirea nedemnului şi se află la singular („aflat în viaţă”) iar nu la plural cum ar fi fost normal dacă ar fi determinat ambele elemente ale enumerării.

Concluzia este că, fără îndoială, numai predecedatul (sau codecedatul/comorientul, după caz) şi nedemnul pot fi moşteniţi prin reprezentare, iar nu şi cel dezmoştenit sau cel care a renunţat la moştenire. 

b. Cea de a doua ipoteză care face aplicabilă reprezentarea este a nedemnului, chiar aflat în viaţă la momentul deschiderii moştenirii. Am arătat anterior care este justificarea includerii nedemnului în categoria persoanelor care pot fi reprezentate. Prin urmare, pentru a nu aplica o sancţiune nemeritată descendenţilor nedemnului şi pentru a nu-i face răspunzători de faptele autorului lor, Codul Civil stabileşte că nedemnul poate fi reprezentat. Nu contează dacă este vorba de nedemnitatea de drept sau judiciară. Odată constatată sau declarată nedemnitatea, va fi posibilă intervenţia reprezentării în persoana descendenţilor nedemnului. Nu va conta deasemenea dacă nedemnul este în viaţă sau decedat la data deschiderii moştenirii, el urmând a fi reprezentat în orice situaţie, indiferent de temeiul pe care-l vom considera aplicabil reprezentării. În cazul nedemnului, reprezentarea va opera chiar şi dacă nedemnul a renunţat la moştenirea defunctului întrucât temeiul reprezentării este nedemnitatea, iar nu lipsa capacităţii de a moşteni ca în cazul persoanei decedate Ori, în această situaţie, specificaţia din lege este clară: nedemnul poate fi reprezentat chiar dacă se află în viaţă la data deschiderii moştenirii. Mai trebuie să spunem şi faptul că, pentru a opera reprezentarea nedemnului, este necesar ca acesta să nu fi fost iertat de către defunct într-una din formele prevăzute de lege, întrucât, în acest fel, sunt înlăturate efectele nedemnităţii, inclusiv posibilitatea reprezentării. În această situaţie, nedemnul va moşteni în nume propriu, ca şi cum nu ar fi existat cauza de nedemnitate, iar renunţarea lui la moştenire va fi apreciată în funcţie de situaţia concretă, fără a o mai lega într-un fel de instituţia reprezentării.

O discuţie specială se impune în cazul reprezentatului exheredat de către defunct. Dacă moştenitorul care poate avea calitatea de reprezentat întrucât este decedat sau nedemn faţă de defunct a fost dezmoştenit de către acesta, stabilirea situaţiei sale în concret se  va face în funcţie de categoria de moştenitori din care face parte.

Astfel, dacă reprezentatul este descendent, deci moştenitor rezervatar, în virtutea dreptului său la rezervă şi a faptului că, în ceea ce-l priveşte, dezmoştenirea nu poate fi totală, el va putea avea calitatea de reprezentat şi va putea determina intervenţia reprezentării în persoana descendenţilor săi. Prin urmare, calitatea de rezervatar se transformă în această situaţie într-o pârghie care determină intervenţia reprezentării, urmând a influenţa şi  cota ce va reveni reprezentantului, întrucât acesta nu este apt de a primi decât ceea ce şi ascendentul său, reprezentatul, ar fi putut primi. 

Astfel, vom analiza următorul exemplu. Defunctul A a avut un fiu, B, predecedat, având la rândul său doi copii b1 şi b2,  precum şi alţi doi fii C şi D, în viaţă. Prin testament, A şi-a dezmoştenit fiul B, care are calitatea de reprezentat, lăsând întreaga moştenire celorlalţi doi fii C şi D. La momentul la care vom aprecia vocaţia succesorală concretă, vom chema la moştenire atât pe cei doi fii C şi D cât şi pe descendenţii copilului predecedat B, în calitate de nepoţi de fiu predecedat, beneficiari ai reprezentării. Calculul tulpinilor îl vom face , însă, având în vedere dezmoştenirea dispusă de defunct în privinţa fiului său B, predecedat, astfel încât acestuia nu-i va putea reveni decât rezerva sa succesorală, care  se va transmite şi descendenţilor săi. Prin urmare, vom calcula rezerva descendenţilor , care va fi de 1/2 masa succesorală , ceea ce va însemna că rezerva descendentului exheredat va fi de 1/2:3= 1/6 ( sau, altfel calculat, se stabileşte cota fiecărui copil ca si moştenitor legal, adica 1/3, iar apoi se imparte cota cuvenită copilului dezmoşstenit la 2 pentru a i se stabili rezerva  de jumatate din cota pe care ar  fi primit-o  ca moşstenitor legal). Partea de moştenire ce se va transmite în virtutea reprezentării va fi această rezervă , respectiv 1/6, deci tulpina fiului dezmoştenit va fi practic mai mică decât tulpinile celorlalţi doi copii care nu au fost dezmoşteniţi de către defunct.  Prin urmare, fiul B, în calitatea lui de reprezentat, ar fi avut dreptul la 1/6 din masa succesorală. Descendenţii săi, ca si reprezentanţi, nu pot culege îin virtutea reprezentării decât partea ce s-ar fi cuvenit acestuia, respectiv 1/6.

Dacă, însă, reprezentatul este un colateral privilegiat, dezmoştenirea dispusă de defunct va opera în totalitate şi va determina imposibilitatea funcţionării reprezentării succesorale. În acest caz lipsa calităţii de rezervatar determină inoperabilitatea reprezentării, colateralul privilegiat nedispunând de beneficiul legal al rezervei care să-i asigure calea către beneficiul reprezentării.

2. Condiţiile cu privire la reprezentant  sunt cuprinse în conţinutul art. 967 alin. (2) şi 3 NCC. Astfel, pentru a putea veni prin reprezentare la moştenirea unui defunct, „reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l moşteni pe acesta”. Prin urmare, vom analiza capacitatea, vocaţia şi demnitatea ori nedemnitatea reprezentantului, după cum urmează:

a. Reprezentantul trebuie să aibă capacitate succesorală proprie. Înţelegem prin aceasta în principal faptul că el trebuie „să existe” la data deschiderii moştenirii. Aşadar, va putea veni la moştenire prin reprezentare orice persoană fizică născută şi care nu era decedată la data decesului autorului moştenirii, inclusiv copilul conceput - cu condiţia ca el să se nască viu. În privinţa codecedaţilor, însă, trebuie să spunem că, în această situaţie, nu există capacitatea de a moşteni, de a avea calitatea de reprezentant, codecedatul neputând fi considerat că există la data deschiderii moştenirii. Din acest punct de vedere, reprezentantul are altă situaţie decât reprezentatul. Pentru acesta din urmă se admite să fie reprezentat chiar dacă era codecedat cu defunctul, în timp ce pentru reprezentant nu se admite reprezentarea dacă a murit fără a se putea stabili cu exactitate momentul decesului în raport de autorul moştenirii.

Pentru înţelegere, să luăm următorul exemplu: A moare având ca şi codecedat pe fiul său B; acesta din urmă are un fiu C. La moştenirea  lui A, fiul codecedat B va putea fi reprezentat de către nepotul de fiu C, întrucât legea nu cere decât la cel reprezentat să fie mort la momentul deschiderii moştenirii, fără a impune predecesul reprezentatului. Dacă, însă, A moare, având un fiu B, predecedat faţă de A (deci întrunind condiţia de reprezentat), acesta la rândul său având un fiu C care este codecedat cu defunctul A, deşi există premisa reprezentării lui B întrucât acesta este fiu predecedat, C nu va putea veni la moştenire prin reprezentare, nu va putea avea calitatea de reprezentant întrucât este codecedat cu defunctul A, a cărui moştenire se dezbate, şi nu poate avea vocaţie succesorala în raport de acesta.

b. Reprezentantul trebuie să aibă vocaţie succesorală proprie, întrucât o persoană care nu ar putea moşteni în nume propriu nu poate moşteni nici prin reprezentare. Astfel, atunci când este vorba despre reprezentarea în cazul descendenţilor, reprezentanţii vor putea moşteni indiferent de gradul de rudenie cu defunctul. În cazul reprezentării colateralilor privilegiaţi, reprezentantul va putea moşteni numai până la gradul 4 inclusiv. Nu se va interpreta norma legală în sensul că gradul 4 se referă la cel reprezentat, aşa încât reprezentantul să poată moşteni chiar dacă este succesor de gradul 5. Reprezentarea, ca şi condiţie privind pe reprezentat, se va opri la gradul 3, astfel încât ultimul grad în care să se poată culege moştenirea de către reprezentant să fie gradul 4.

c. Reprezentantul să nu fi renunţat la moştenirea defunctului a cărui moştenire este în discuţie. În cazul în care reprezentantul a renunţat la moştenirea defunctului în cauză, el a renunţat practic la beneficul legal al reprezentării şi nu va mai putea culege acea moştenire. Precizăm că renunţarea reprezentantului nu determină chemarea la moştenire, pe temeiul reprezentării, a celor care îi urmează în grad, întrucât persoana aflată în viaţă şi care a renunţat la o moştenire nu poate fi reprezentată. Nu excludem, însă, posibilitatea chemării la moştenire a rudelor din gradele următoare, aceasta făcându-se însă în nume propriu iar nu în temeiul reprezentării.

De exemplu: Defunctul A a avut un copil B, predecedat. Acesta la rândul său are doi descendenţi , C şi D.  Nepotul de fiu C are doi copii c1 şi c2, iar nepotul de fiu D are trei copii, d1, d2 şi d3. La moştenirea lui A vor fi chemaţi  nepoţii de fiu predecedat C şi D. Aceştia însă renunţă amândoi la moştenire. Vom analiza deci existenţa altor moştenitori din clasa descendenţilor şi vom constata că există  5 strănepoţi de fiu. Aceştia vor putea culege moştenirea, dar vor fi chemaţi la aceasta în nume propriu, astfel încât bunurile se vor împărţi în 5 părţi egale, care se vor atribui fiecărui strănepot de fiu, fiind aplicabil principiul că în cadrul aceleiaşi clase, între moştenitori de grad egal, moştenirea se împarte în părţi egale. Nu se va aplica principiul împărţirii pe tulpini al reprezentării, întrucât ei nu vor veni la moştenire în temeiul reprezentării, chiar dacă autorii lor, nepoţii de fiu, erau beneficiarii acesteia. Pentru că aceştia au renunţat la moştenire, aflându-se în viaţă, ei nu pot fi la rândul lor reprezentaţi .

d. Reprezentantul să nu fi fost dezmoştenit de către defunct. Ipoteza exheredării se va trata de asemenea după cum reprezentantul este moştenitor din clasa descendenţilor sau din clasa colateralilor privilegiaţi.

Dacă reprezentantul este un descendent, dezmoştenirea dispusă de către defunct nu va putea opera decât în limita cotităţii disponibile, descendentul reprezentant urmând a culege partea de moştenire care reprezintă rezerva sa succesorală.

De exemplu, defunctul A are doi copii în viaţă , B şi C, precum şi un fiu predecedat D, care are la rândul său doi copii, d1 şi d2. Prin testament, defunctul dispune dezmoştenirea nepotului de fiu d1. Prin urmare, se vor calcula tulpinile în care se împarte moştenirea, care vor fi în număr de 3. Copiii aflaţi în viaţă vor primi fiecare câte 1/3, iar partea celui predecedat va fi de 1/3. Aceasta trebuie să fie atribuită descendenţilor săi, d1 şi d2 . Se va calcula cota care ar reveni acestora ca şi moştenitori legali, adică 1/3:2=1/6 pentru fiecare nepot de fiu predecedat. Se va calcula apoi rezerva nepotului de fiu dezmoştenit, d1, ca fiind jumătate din cota pe care ar fi putut-o primi ca şi moştenitor legal, adica 1/6:2=1/12. Nepotul de fiu nedezmoştenit va primi cota sa ca şi moştenitor legal, adica 1/6, şi va beneficia şi de partea ramasă ca urmare a dezmoştenirii fratelui sau, d1, respectiv de 1/6:2=1/12, astfel încat va primi în total 3/12. 

Dacă reprezentantul este colateral privilegiat, dezmoştenirea va fi eficientă integral, nepotul sau strănepotul de frate/soră nemaiputând culege moştenirea în virtutea reprezentării.

e. Reprezentantul să nu fie nedemn de a moşteni. Deci, existenţa nedemnităţii poate fi temei al reprezentării numai în privinţa celui reprezentat, întrucât nu este firesc ca sancţiunile care intervin să fie extinse şi asupra moştenitorilor nedemnului. Dacă însuşi reprezentantul este nedemn, atunci sancţiunea este a lui proprie şi determină imposibilitatea lui personală de a culege moştenirea. Aceasta nu va însemna însă că nedemnitatea reprezentantului nu va putea constitui temei al intervenţiei reprezentării pentru descendenţii săi. Mai trebuie de asemenea ca reprezentantul nedemn să nu fi fost iertat de către autorul moştenirii; în cazul în care există o declaraţie sau un testament prin care defunctul dispune înlăturarea efectelor nedemnităţii reprezentantului, acesta va veni la moştenire beneficiind de reprezentare.

De exemplu, defunctul A are un fiu predecedat B, care la rândul său are un copil b1, nedemn de a-l moşteni pe A. Intervine reprezentarea în raport de fiul predecedat B, urmând ca apoi să intervină din nou în raport de nepotul de fiu b1, nedemn de a moşteni. Prin urmare, la moştenirea lui A vor veni descendenţii nepotului de fiu b1, în temeiul reprezentării  autorului său.

f. Toate condiţiile pentru ca reprezentantul să vină la moştenirea unui defunct se apreciază în raport de acest defunct, iar nu în raport de reprezentat. Astfel, conform prevederilor art. 967 alin. (3) NCC, nu va avea nicio relevanţă dacă reprezentantul a renunţat la moştenirea celui pe care îl reprezintă, nici dacă a fost dezmoştenit de el şi nici dacă este nedemn faţă de reprezentat.

De exemplu, dezbatem moştenirea defunctului A, care  are un fiu predecedat B acesta având la  rândul său un fiu b1. Acesta din urmă a renunţat la moştenirea tatălui său B, dar nu a renunţat la moştenirea bunicului său, A. Vocaţia sa succesorală se va aprecia în raport de A, astfel încât nepotul de fiu b1 va veni la moştenire prin reprezentare, chiar dacă a renunţat la moştenirea reprezentatului, respectiv a tatălui său B. La fel se va aprecia şi dacă nepotul de fiu b1 a fost dezmoştenit de tatăl său, B sau este nedemn de a-l moşteni pe acesta. Atât dezmoştenirea cât şi nedemnitatea se vor aprecia în funcţie de defunctul A, a cărui moştenire se discută, iar nu în raport de cel reprezentat, respectiv fiul său, B.

DANIELA NEGRILA

Notar public coordonator

Birou Notarial CONCORDIA

REPREZENTAREA SUCCESORALA - domeniu de aplicare si mod de operare

1. Conform art. 966 alin. (1) NCC, coroborat cu prevederile art. 975 alin. (4) NCC şi ale art. 981 alin. (2) NCC, reprezentarea succesorală se aplică în privinţa clasei I a descendenţilor şi în privinţa colateralilor privilegiaţi, ca şi moştenitori aparţinând clasei a doua. Astfel, vom putea vorbi de reprezentare în cazul descendenţilor copiilor defunctului şi al fraţilor sau surorilor defunctului. Regulile generale rămân aplicabile, astfel încât nu va exista nici o diferenţă după cum este vorba de rudenia firească sau de cea rezultată în urma adopţiei, după cum nu va exista nici o diferenţă de aplicare a regulilor reprezentării după cum este vorba de fraţi buni, de fraţi consangvini ori de fraţi uterini. Diferenţierea în această ultimă situaţie va fi dată doar de aplicarea împărţirii pe linii care se va efectua în momentul în care se vor calcula tulpinile reprezentării.

De exemplu, defunctul are doi fraţi buni, doi fraţi uterini şi trei fraţi consangvini. Dintre aceştia, un frate bun, un frate uterin şi unul consangvin pot fi reprezentaţi la moştenire, determinând o împărţire pe tulpini. Prima operaţiune care se va face, însă, într-o astfel de speţă  este împărţirea moştenirii pe două linii egale între ele, una paternă şi una maternă. Pe linia paternă vor veni cei doi fraţi buni şi cei trei fraţi consangvini, astfel încât respectiva cotă de 1/2 se va împărţi în 5 părţi, fiecare frate luând 1/2 din 1/5=1/10. Pe linia maternă vor veni cei doi fraţi uterini şi cei 2 fraţi buni, astfel încât respectiva jumătate se va împărţi în 4 părţi, fiecare frate luând 1/2 din 1/4=1/8. Se va calcula partea care-i revine fiecărui frate, astfel: cei doi fraţi uterini vor primi câte 1/8 (=5/40) fiecare; cei trei fraţi consangvini vor primi câte 1/10 (=4/40) fiecare; cei doi fraţi buni vor primi 1/10(=4/40) de pe linia paternă şi 1/8(5/40) de pe linia maternă, astfel încât vor cumula 9/40 fiecare din masa succesorală. Tulpina care se cuvine fiecărui frate se va calcula în funcţie de cota stabilită în urma împărţirii pe linii, conform celor de mai sus, astfel încât rezultă că în asemenea cazuri împărţirea pe tulpini este subsecventă împărţirii pe linii. Astfel, fraţii buni vor avea câte o tulpină echivalentă cu 9/40 din moştenire, fraţii uterini vor avea o tulpină echivalentă cu 5/40 fiecare iar fraţii consangvini vor avea o tulpină echivalentă cu 4/40 fiecare.

2. În cadrul reprezentării succesorale vom avea două elemente : cel reprezentat, pe de o parte , şi reprezentantul, pe de altă parte. Cu privire la ei se vor aplica deasemenea regulile generale stabilite de art. 963 alin. (2) NCC, astfel încât în privinţa descendenţilor reprezentarea se va aplica indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar în privinţa colateralilor privilegiaţi reprezentarea se va aplica numai până la gradul 4 inclusiv. Astfel, vom face următoarele aprecieri:

a) Reprezentatul poate fi orice descendent al defunctului, indiferent că este moştenitor de gradul 1 sau de un alt grad, inferior. Dacă sunt întrunite condiţiile reprezentării, orice moştenitor care face parte din clasa I a descendenţilor poate avea calitatea de reprezentat, fără limită cu privire la gradul său. În privinţa colateralilor privilegiaţi, calitatea de reprezentat o pot avea fraţii/surorile defunctului - moştenitori de gradul 2 - precum şi nepoţii de frate/soră - moştenitori de gradul 3. Dincolo de această limită nu se va mai pune problema calităţii de reprezentat întrucât gradul următor, al patrulea, va aparţine reprezentantului, iar el este limita maximă a vocaţiei succesorale a colateralilor privilegiaţi.

b) Reprezentantul poate fi de asemenea orice descendent al defunctului, fără limită de grad. În situaţia colateralilor privilegiaţi, însă, vom fi limitaţi de gradul al patrulea, astfel încât  reprezentant va putea fi numai strănepotul de frate/soră al defunctului.

3. Mecanismul de operare al reprezentării constă în aceea că moştenitorul de grad mai îndepărtat, reprezentantul, urcă în drepturile autorului său, reprezentatul, şi culege partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit acestuia. Reprezentantul va avea toate drepturile pe care le-a avut reprezentatul dacă nu ar fi fost decedat sau nedemn de a moşteni. În lipsa instituţiei reprezentării, reprezentantul nu ar fi putut moşteni. Dacă sunt, însă, îndeplinite condiţiile reprezentării, acesta va primi partea de moştenire ce s-ar fi cuvenit reprezentatului, fără a putea schimba vreuna dintre regulile impuse de lege.

4. Conform art. 966 alin. (2) NCC, reprezentarea succesorală va opera „în toate cazurile”, fără a se face vreo deosebire după cum reprezentanţii sunt rude de acelaşi grad sau de grade diferite cu defunctul. Aceasta înseamnă că va fi vorba de reprezentare succesorală atât în privinţa moştenitorilor de gradul 1 cât şi în privinţa moştenitorilor aparţinând gradelor următoare, sub rezerva de a fi îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru a se putea aplica reprezentarea.

Pentru a explica vom lua următorul exemplu: un defunct are trei copii, A, B şi C, dintre care doi, B şi C sunt predecedaţi. Aceştia la rândul lor au avut şi ei copii, după cum urmează : B a avut  doi copii, b1 şi b2, ambii aflaţi în viaţă; C a avut doi copii, c1 şi c2, însă unul dintre ei, c1, este şi el predecedat având la rândul său doi descendenţi, c3 şi c4. Reprezentarea succesorală va opera atât în privinţa copiilor defunctului, B şi C - moştenitori de gradul 1 - cât şi în privinţa nepotului  c1 - moştenitor de gradul al doilea. Prin urmare, vom avea o primă împărţire a moştenirii pe trei tulpini, în raport de cei trei copii pe care i-a avut defunctul. Prima tulpină se va atribui fiului aflat în viaţă, A, iar celelalte două tulpini se vor atribui către cei doi copii predecedaţi, B şi C. Pe tulpina fiecărui fiu predecedat se vor alcătui atâtea ramuri câţi descendenţi are fiecare. În cazul fiului predecedat ai cărui descendenţi sunt în viaţă, B, părţile de moştenire se vor atribui nepoţilor b1 şi b2 - rude de gradul 2 . În cazul fiului predecedat, C, care a avut la rândul său doi  copii, dintre care un copil, c1, care nu poate moşteni (întrucât este predecedat), se va relua aplicarea reprezentării succesorale în raport de nepotul care nu poate moşteni  şi se vor chema la moştenire descendenţii acestuia, c3 şi c4 - rude de gradul 3. Ca urmare, se va atribui partea ce i se cuvine nepotului aflat în viaţă, c2, iar partea ce ar fi trebuit culeasă de către nepotul c1 se va împărţi între descendenţii săi, c3 şi c4 în urma şi ca efect al reprezentării.

DANIELA NEGRILA

Notar public coordonator

Birou Notarial CONCORDIA