CONDITIILE APLICARII REPREZENTĂRII SUCCESORALE

Distingem două categorii de condiţii: cu privire la cel reprezentat şi cu privire la reprezentant.

1. Condiţiile cu privire la reprezentat pot fi stabilite analizând prevederile art. 965 NCC şi ale art. 967 alin. (1) NCC. Astfel, pentru a putea opera reprezentarea, este necesar ca cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moştenirii sau nedemn de a moşteni. În legătură cu nedemnul, legea face o precizare clară: chiar „aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii”. Discutăm aici despre cele două condiţii ale reprezentării: locul celui reprezentat să fie vacant şi să fie util. Prin reglementarea actuală, se extinde practic noţiunea de „loc vacant” în lanţul moştenitorilor, cuprinzându-se în ea atât succesibilul decedat cât şi cel nedemn. Noţiunea de „loc util” în lanţul moştenitorilor este restrânsă prin includerea nedemnului în categoria persoanelor apte a fi reprezentate, rămânând a fi discutată numai prin prisma exheredării. Vom analiza în cele ce urmează, în amănunt, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reprezentatul:

a. Este necesar ca cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moştenirii. Textul art. 967 alin. (1) NCC vorbeşte despre „persoana lipsită de capacitatea de a moşteni”, referindu-se practic la inexistenţa sa fizică, la faptul că era decedat în momentul deschiderii moştenirii. Nu are importanţă dacă reprezentatul a fost predecedat sau codecedat/comorient în raport cu defunctul a cărui moştenire se dezbate. Prin urmare, persoana care a decedat în împrejurări de natură a face imposibilă stabilirea momentului decesului ca fiind anterior sau ulterior în raport de defunct (codecedaţii) va putea fi reprezentată la împărţirea moştenirii de către descendenţii săi, dacă sunt îndeplinite toate condiţiile reprezentării. Nu va putea fi reprezentat cel care era dispărut la data deschiderii moştenirii, întrucât, până la obţinerea unei hotărâri de declarare a decesului, dispărutul este considerat că există. Nu va putea avea calitatea de reprezentat cel care este în viaţă la momentul deschiderii moştenirii, nici chiar dacă a renunţat la moştenire sau a fost dezmoştenit de defunct. Regulile reprezentării succesorale se aplică numai persoanelor decedate, reprezentarea operând prin trecerea din grad în grad , prin toate gradele intermediare, până la cel mai apropiat cu defunctul.

Am întâlnit în literatura de specialitate recentă afirmaţia bazată, din câte am înţeles, pe prevederile art. 967 NCC, cum că ar fi posibil de reprezentat atât dezmoştenitul cât şi renunţătorul. Argumentul autorului stă în teza finală a art. 967 NCC care spune „chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii” pe care o atribuie atât persoanei lipsite de capacitate cât şi nedemnului. Ori, acest lucru ni se pare de-a dreptul imposibil întrucât, pentru a avea capacitate de a moşteni, o persoană trebuie să existe, să fie în viaţă la data deschiderii moştenirii (art. 957 NCC – „o persoană poate moşteni dacă există la momentul deschiderii moştenirii”). A recunoaşte dreptul de a fi reprezentat celui care a fost dezmoştenit sau a renunţat la moştenire înseamnă, pe de o parte, a nega întreaga teorie a reprezentării şi, pe de altă parte, a modifica regulile privitoare la condiţiile cerute pentru a moşteni. Părerea noastră este că respectiva prevedere a Codului civil este doar o accentuare a dreptului nedemnului de a fi reprezentat, pentru a nu se da loc interpretării că acesta trebuie să fie de fapt predecedat la data deschiderii moştenirii. Putem da ca argument însăşi redactarea articolului 967 NCC care spune că „poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni precum şi nedemnul” – deci se enumeră două categorii de reprezentaţi. Mai departe, sintagma „chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii” este aşezată imediat după numirea nedemnului şi se află la singular („aflat în viaţă”) iar nu la plural cum ar fi fost normal dacă ar fi determinat ambele elemente ale enumerării.

Concluzia este că, fără îndoială, numai predecedatul (sau codecedatul/comorientul, după caz) şi nedemnul pot fi moşteniţi prin reprezentare, iar nu şi cel dezmoştenit sau cel care a renunţat la moştenire. 

b. Cea de a doua ipoteză care face aplicabilă reprezentarea este a nedemnului, chiar aflat în viaţă la momentul deschiderii moştenirii. Am arătat anterior care este justificarea includerii nedemnului în categoria persoanelor care pot fi reprezentate. Prin urmare, pentru a nu aplica o sancţiune nemeritată descendenţilor nedemnului şi pentru a nu-i face răspunzători de faptele autorului lor, Codul Civil stabileşte că nedemnul poate fi reprezentat. Nu contează dacă este vorba de nedemnitatea de drept sau judiciară. Odată constatată sau declarată nedemnitatea, va fi posibilă intervenţia reprezentării în persoana descendenţilor nedemnului. Nu va conta deasemenea dacă nedemnul este în viaţă sau decedat la data deschiderii moştenirii, el urmând a fi reprezentat în orice situaţie, indiferent de temeiul pe care-l vom considera aplicabil reprezentării. În cazul nedemnului, reprezentarea va opera chiar şi dacă nedemnul a renunţat la moştenirea defunctului întrucât temeiul reprezentării este nedemnitatea, iar nu lipsa capacităţii de a moşteni ca în cazul persoanei decedate Ori, în această situaţie, specificaţia din lege este clară: nedemnul poate fi reprezentat chiar dacă se află în viaţă la data deschiderii moştenirii. Mai trebuie să spunem şi faptul că, pentru a opera reprezentarea nedemnului, este necesar ca acesta să nu fi fost iertat de către defunct într-una din formele prevăzute de lege, întrucât, în acest fel, sunt înlăturate efectele nedemnităţii, inclusiv posibilitatea reprezentării. În această situaţie, nedemnul va moşteni în nume propriu, ca şi cum nu ar fi existat cauza de nedemnitate, iar renunţarea lui la moştenire va fi apreciată în funcţie de situaţia concretă, fără a o mai lega într-un fel de instituţia reprezentării.

O discuţie specială se impune în cazul reprezentatului exheredat de către defunct. Dacă moştenitorul care poate avea calitatea de reprezentat întrucât este decedat sau nedemn faţă de defunct a fost dezmoştenit de către acesta, stabilirea situaţiei sale în concret se  va face în funcţie de categoria de moştenitori din care face parte.

Astfel, dacă reprezentatul este descendent, deci moştenitor rezervatar, în virtutea dreptului său la rezervă şi a faptului că, în ceea ce-l priveşte, dezmoştenirea nu poate fi totală, el va putea avea calitatea de reprezentat şi va putea determina intervenţia reprezentării în persoana descendenţilor săi. Prin urmare, calitatea de rezervatar se transformă în această situaţie într-o pârghie care determină intervenţia reprezentării, urmând a influenţa şi  cota ce va reveni reprezentantului, întrucât acesta nu este apt de a primi decât ceea ce şi ascendentul său, reprezentatul, ar fi putut primi. 

Astfel, vom analiza următorul exemplu. Defunctul A a avut un fiu, B, predecedat, având la rândul său doi copii b1 şi b2,  precum şi alţi doi fii C şi D, în viaţă. Prin testament, A şi-a dezmoştenit fiul B, care are calitatea de reprezentat, lăsând întreaga moştenire celorlalţi doi fii C şi D. La momentul la care vom aprecia vocaţia succesorală concretă, vom chema la moştenire atât pe cei doi fii C şi D cât şi pe descendenţii copilului predecedat B, în calitate de nepoţi de fiu predecedat, beneficiari ai reprezentării. Calculul tulpinilor îl vom face , însă, având în vedere dezmoştenirea dispusă de defunct în privinţa fiului său B, predecedat, astfel încât acestuia nu-i va putea reveni decât rezerva sa succesorală, care  se va transmite şi descendenţilor săi. Prin urmare, vom calcula rezerva descendenţilor , care va fi de 1/2 masa succesorală , ceea ce va însemna că rezerva descendentului exheredat va fi de 1/2:3= 1/6 ( sau, altfel calculat, se stabileşte cota fiecărui copil ca si moştenitor legal, adica 1/3, iar apoi se imparte cota cuvenită copilului dezmoşstenit la 2 pentru a i se stabili rezerva  de jumatate din cota pe care ar  fi primit-o  ca moşstenitor legal). Partea de moştenire ce se va transmite în virtutea reprezentării va fi această rezervă , respectiv 1/6, deci tulpina fiului dezmoştenit va fi practic mai mică decât tulpinile celorlalţi doi copii care nu au fost dezmoşteniţi de către defunct.  Prin urmare, fiul B, în calitatea lui de reprezentat, ar fi avut dreptul la 1/6 din masa succesorală. Descendenţii săi, ca si reprezentanţi, nu pot culege îin virtutea reprezentării decât partea ce s-ar fi cuvenit acestuia, respectiv 1/6.

Dacă, însă, reprezentatul este un colateral privilegiat, dezmoştenirea dispusă de defunct va opera în totalitate şi va determina imposibilitatea funcţionării reprezentării succesorale. În acest caz lipsa calităţii de rezervatar determină inoperabilitatea reprezentării, colateralul privilegiat nedispunând de beneficiul legal al rezervei care să-i asigure calea către beneficiul reprezentării.

2. Condiţiile cu privire la reprezentant  sunt cuprinse în conţinutul art. 967 alin. (2) şi 3 NCC. Astfel, pentru a putea veni prin reprezentare la moştenirea unui defunct, „reprezentantul trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale pentru a-l moşteni pe acesta”. Prin urmare, vom analiza capacitatea, vocaţia şi demnitatea ori nedemnitatea reprezentantului, după cum urmează:

a. Reprezentantul trebuie să aibă capacitate succesorală proprie. Înţelegem prin aceasta în principal faptul că el trebuie „să existe” la data deschiderii moştenirii. Aşadar, va putea veni la moştenire prin reprezentare orice persoană fizică născută şi care nu era decedată la data decesului autorului moştenirii, inclusiv copilul conceput - cu condiţia ca el să se nască viu. În privinţa codecedaţilor, însă, trebuie să spunem că, în această situaţie, nu există capacitatea de a moşteni, de a avea calitatea de reprezentant, codecedatul neputând fi considerat că există la data deschiderii moştenirii. Din acest punct de vedere, reprezentantul are altă situaţie decât reprezentatul. Pentru acesta din urmă se admite să fie reprezentat chiar dacă era codecedat cu defunctul, în timp ce pentru reprezentant nu se admite reprezentarea dacă a murit fără a se putea stabili cu exactitate momentul decesului în raport de autorul moştenirii.

Pentru înţelegere, să luăm următorul exemplu: A moare având ca şi codecedat pe fiul său B; acesta din urmă are un fiu C. La moştenirea  lui A, fiul codecedat B va putea fi reprezentat de către nepotul de fiu C, întrucât legea nu cere decât la cel reprezentat să fie mort la momentul deschiderii moştenirii, fără a impune predecesul reprezentatului. Dacă, însă, A moare, având un fiu B, predecedat faţă de A (deci întrunind condiţia de reprezentat), acesta la rândul său având un fiu C care este codecedat cu defunctul A, deşi există premisa reprezentării lui B întrucât acesta este fiu predecedat, C nu va putea veni la moştenire prin reprezentare, nu va putea avea calitatea de reprezentant întrucât este codecedat cu defunctul A, a cărui moştenire se dezbate, şi nu poate avea vocaţie succesorala în raport de acesta.

b. Reprezentantul trebuie să aibă vocaţie succesorală proprie, întrucât o persoană care nu ar putea moşteni în nume propriu nu poate moşteni nici prin reprezentare. Astfel, atunci când este vorba despre reprezentarea în cazul descendenţilor, reprezentanţii vor putea moşteni indiferent de gradul de rudenie cu defunctul. În cazul reprezentării colateralilor privilegiaţi, reprezentantul va putea moşteni numai până la gradul 4 inclusiv. Nu se va interpreta norma legală în sensul că gradul 4 se referă la cel reprezentat, aşa încât reprezentantul să poată moşteni chiar dacă este succesor de gradul 5. Reprezentarea, ca şi condiţie privind pe reprezentat, se va opri la gradul 3, astfel încât ultimul grad în care să se poată culege moştenirea de către reprezentant să fie gradul 4.

c. Reprezentantul să nu fi renunţat la moştenirea defunctului a cărui moştenire este în discuţie. În cazul în care reprezentantul a renunţat la moştenirea defunctului în cauză, el a renunţat practic la beneficul legal al reprezentării şi nu va mai putea culege acea moştenire. Precizăm că renunţarea reprezentantului nu determină chemarea la moştenire, pe temeiul reprezentării, a celor care îi urmează în grad, întrucât persoana aflată în viaţă şi care a renunţat la o moştenire nu poate fi reprezentată. Nu excludem, însă, posibilitatea chemării la moştenire a rudelor din gradele următoare, aceasta făcându-se însă în nume propriu iar nu în temeiul reprezentării.

De exemplu: Defunctul A a avut un copil B, predecedat. Acesta la rândul său are doi descendenţi , C şi D.  Nepotul de fiu C are doi copii c1 şi c2, iar nepotul de fiu D are trei copii, d1, d2 şi d3. La moştenirea lui A vor fi chemaţi  nepoţii de fiu predecedat C şi D. Aceştia însă renunţă amândoi la moştenire. Vom analiza deci existenţa altor moştenitori din clasa descendenţilor şi vom constata că există  5 strănepoţi de fiu. Aceştia vor putea culege moştenirea, dar vor fi chemaţi la aceasta în nume propriu, astfel încât bunurile se vor împărţi în 5 părţi egale, care se vor atribui fiecărui strănepot de fiu, fiind aplicabil principiul că în cadrul aceleiaşi clase, între moştenitori de grad egal, moştenirea se împarte în părţi egale. Nu se va aplica principiul împărţirii pe tulpini al reprezentării, întrucât ei nu vor veni la moştenire în temeiul reprezentării, chiar dacă autorii lor, nepoţii de fiu, erau beneficiarii acesteia. Pentru că aceştia au renunţat la moştenire, aflându-se în viaţă, ei nu pot fi la rândul lor reprezentaţi .

d. Reprezentantul să nu fi fost dezmoştenit de către defunct. Ipoteza exheredării se va trata de asemenea după cum reprezentantul este moştenitor din clasa descendenţilor sau din clasa colateralilor privilegiaţi.

Dacă reprezentantul este un descendent, dezmoştenirea dispusă de către defunct nu va putea opera decât în limita cotităţii disponibile, descendentul reprezentant urmând a culege partea de moştenire care reprezintă rezerva sa succesorală.

De exemplu, defunctul A are doi copii în viaţă , B şi C, precum şi un fiu predecedat D, care are la rândul său doi copii, d1 şi d2. Prin testament, defunctul dispune dezmoştenirea nepotului de fiu d1. Prin urmare, se vor calcula tulpinile în care se împarte moştenirea, care vor fi în număr de 3. Copiii aflaţi în viaţă vor primi fiecare câte 1/3, iar partea celui predecedat va fi de 1/3. Aceasta trebuie să fie atribuită descendenţilor săi, d1 şi d2 . Se va calcula cota care ar reveni acestora ca şi moştenitori legali, adică 1/3:2=1/6 pentru fiecare nepot de fiu predecedat. Se va calcula apoi rezerva nepotului de fiu dezmoştenit, d1, ca fiind jumătate din cota pe care ar fi putut-o primi ca şi moştenitor legal, adica 1/6:2=1/12. Nepotul de fiu nedezmoştenit va primi cota sa ca şi moştenitor legal, adica 1/6, şi va beneficia şi de partea ramasă ca urmare a dezmoştenirii fratelui sau, d1, respectiv de 1/6:2=1/12, astfel încat va primi în total 3/12. 

Dacă reprezentantul este colateral privilegiat, dezmoştenirea va fi eficientă integral, nepotul sau strănepotul de frate/soră nemaiputând culege moştenirea în virtutea reprezentării.

e. Reprezentantul să nu fie nedemn de a moşteni. Deci, existenţa nedemnităţii poate fi temei al reprezentării numai în privinţa celui reprezentat, întrucât nu este firesc ca sancţiunile care intervin să fie extinse şi asupra moştenitorilor nedemnului. Dacă însuşi reprezentantul este nedemn, atunci sancţiunea este a lui proprie şi determină imposibilitatea lui personală de a culege moştenirea. Aceasta nu va însemna însă că nedemnitatea reprezentantului nu va putea constitui temei al intervenţiei reprezentării pentru descendenţii săi. Mai trebuie de asemenea ca reprezentantul nedemn să nu fi fost iertat de către autorul moştenirii; în cazul în care există o declaraţie sau un testament prin care defunctul dispune înlăturarea efectelor nedemnităţii reprezentantului, acesta va veni la moştenire beneficiind de reprezentare.

De exemplu, defunctul A are un fiu predecedat B, care la rândul său are un copil b1, nedemn de a-l moşteni pe A. Intervine reprezentarea în raport de fiul predecedat B, urmând ca apoi să intervină din nou în raport de nepotul de fiu b1, nedemn de a moşteni. Prin urmare, la moştenirea lui A vor veni descendenţii nepotului de fiu b1, în temeiul reprezentării  autorului său.

f. Toate condiţiile pentru ca reprezentantul să vină la moştenirea unui defunct se apreciază în raport de acest defunct, iar nu în raport de reprezentat. Astfel, conform prevederilor art. 967 alin. (3) NCC, nu va avea nicio relevanţă dacă reprezentantul a renunţat la moştenirea celui pe care îl reprezintă, nici dacă a fost dezmoştenit de el şi nici dacă este nedemn faţă de reprezentat.

De exemplu, dezbatem moştenirea defunctului A, care  are un fiu predecedat B acesta având la  rândul său un fiu b1. Acesta din urmă a renunţat la moştenirea tatălui său B, dar nu a renunţat la moştenirea bunicului său, A. Vocaţia sa succesorală se va aprecia în raport de A, astfel încât nepotul de fiu b1 va veni la moştenire prin reprezentare, chiar dacă a renunţat la moştenirea reprezentatului, respectiv a tatălui său B. La fel se va aprecia şi dacă nepotul de fiu b1 a fost dezmoştenit de tatăl său, B sau este nedemn de a-l moşteni pe acesta. Atât dezmoştenirea cât şi nedemnitatea se vor aprecia în funcţie de defunctul A, a cărui moştenire se discută, iar nu în raport de cel reprezentat, respectiv fiul său, B.

DANIELA NEGRILA

Notar public coordonator

Birou Notarial CONCORDIA