Ca vrem sau nu sa
recunoastem, traim intr-o noua epoca sclavagista. Pe fond,
nimic nu este schimbat fata de trecut, doar formele si, am
putea spune, "ambalajul". Cine sunt stapanii de
sclavi ? Institutiile bancare. Cine sunt sclavii ?
Noi.
Noi, toti cei care am avut nesabuinta de a
"cumpara" banii oferiti de banci, toti cei care am avut
dorinta de a depasi statutul de "neica nimeni" si increderea ca
zambetele bancherilor sunt in mod real prietenoase si binevoitoare.
Noi, toti cei care ne-am bazat pe falsele slogane ale libertatii si
democratiei si am crezut, bietii de noi, ca banii se fac muncind.
Profitand de izolarea si nestiinta
noastra, de lipsa noastra de experienta, stapanii de sclavi s-au
asezat cuminti in sediile lor somptuoase si ne-au asteptat
sugerandu-ne ca ne vor binele, ca vor sa fie indrumatorii si partenerii
nostri, ca vor sa ne ajute sa "izbandim" in eforturile de
a aduce "laptele si mierea" capitaliste in umilele
noastre apartamente comuniste.
Ce s-a intamplat de fapt ? S-a
intamplat ca tot romanu' care si-a dorit si nu a avut un
televizor color, un aparat video, o masina de spalat automata, un autoturism
sau o casa s-a angajat sa imprumute banii bancherilor. Bieti
nestiutori si naivi ! S-a gandit cineva sa citeasca vreun contract
pus in fata de angajatii bancilor ? S-a gandit cineva sa
schimbe sau sa negocieze vreo prevedere contractuala ? Si chiar
daca s-ar fi gandit ori ar fi incercat, cum sa te lupti cu "masina
de razboi" bancara ? Printre zambete stil "Colgate",
angajatii din spatele birourilor, ei insisi niste marionete
in mainile patronilor lor, iti raspundeau ca nu se poate face
nimic, ca "asta este politica bancii", ca astea sunt
"normele interne" si ca, daca vrei sa iei creditul, trebuie sa te
supui acestor rigori. Totul, din partea bancilor, era
imuabil, de neschimbat, absolut si dogmatic, asemenea regulilor
medievale. Aparati de zidurile contractelor realizate
de mari case de avocatura, bancherii moderni au tesut in jurul nostru
, al tuturor, panze demne de "Spiderman". Iar noi, biete
musculite calatoare si bezmetice, ne-am prins in acest angrenaj,
ametite si imbatate de nerozia viitorului luminos care ne
astepta.
Si ce s-a mai intamplat de fapt ?
S-a intamplat ca tot romanu' fost angajat "la stat" si-a
dorit sa devina patron, iluzionandu-se cu perspectiva
unor castiguri fabuloase. Dar bietul roman sarac, de unde sa aiba
el banii necesari dezvoltarii unei afaceri? De la banca, bineinteles. De
la acea banca ce nu-si mai incapea in piele de staruinta si daruire
pentru binele si propasirea amaratului de roman.
Comisioane, garantii, dobanzi, toate erau prezentate ca
niste biete firimituri pe care bancile le culegeau pentru
a-si asigura traiul de zi cu zi pentru ca, vezi bine, toate economiile
lor se trasnferau catre buzunarele avide ale romanilor , in scopul
evident caritabil al fericirii universale.
Ce a urmat apoi ? Lungi zile
de munca, ani grei in care timpul se masoara in intervalul scurs intre ratele
scadente la banca. Ochi deschisi care vad, abia acum, cand nu mai sunt
acoperiti de valul nestiintei, ca din suma totala pe care o duci,
amarat si trist, in fiecare luna, la banca, numai un sfert
inseamna rambursarea creditului, iar trei sferturi sunt comisioane
si dobanzi. Lacrimi amare si nopti fara de somn , in care
intelegeai ca ai intrat intr-o incurcatura cumplita, ca esti legat
fedeles, ca nu ai alta iesire decat sa platesti sau sa te alegi cu executarea
silita si distrugerea intregii tale vieti .
Intereseaza pe cineva tragedia
unui intreg popor prea credul si prea impovarat, prea oprimat si prea
mintit pentru a mai sti sa deosebeasca binele de rau? Intereseaza
pe cineva durerea acelor oameni care-si plang viata , a lor si
a copiilor lor, incercand sa mai spere ca sunt tratati ca
"oameni" iar nu ca numar de dosar aflat
pe rafturile institutiei de credit ori ale executorului
judecatoresc?
Banca sta la spatele
tau asemenea stapanului de sclavi - acei sclavi care trag la galere, din
greu, in ritmul tobei - si loveste cu biciul. Fara mila, fara
indurare, doar cu atata atentie incat sa nu te omoare, sa-ti
mai lase un pic de vlaga ca sa poti munci, sa poti aduce si luna urmatoare rata
pe care o datorezi . Iar daca mori de bunavoie, nu-i nimic, urmeaza
la rand copiii tai care nu stiu ca tu, de cele mai multe ori, ai incheiat
o asigurare de viata, ai platit pentru ea, ai cesionat-o bancii si ca ar
avea dreptul la despagubiri care ar putea sa acopere creditul
contractat cu banca . De ce? Pentru ca , asa cum spune
romanu', "corb la corb nu-si scoate ochii" si "o
mana spala pe alta", iar cele doua tipuri de institutii, cele
bancare si cele de asigurari, sunt doua fete ale aceleiasi monede.
De ce ma simt ca in Epoca
Sclavagista? De ce ma simt ca in Evul Mediu? Ma astept
ca banca sa ma "vanda" oricand - exista instrumentul
juridic al cesiunii de creanta, nu-i asa - fie pentru ca nu mai sunt un
sclav performant fie pentru ca am o comportare buna si sunt dorit
de un alt stapan de sclavi. Cunoasteti dreptul seniorului medieval de a
se culca, in noaptea nuntii, primul, cu mireasa vasalului sau ? Ma astept
oricand la ceva asemanator , dar mult , mult mai elegant, mai rafinat,
mai atroce de fapt, pentru ca, deh, traim intr-o lume
moderna in care nu permitem violenta, hartuirea, incalcarea
proprietatii. Permitem numai ca institutiile bancare sa ne
violeze zilnic si sa ne spuna apoi ca , de fapt, noi am insisitat
sa fim violati iar faptele lor nu sunt decat rezultatul
dorintei de a ne vedea multumiti si prosperi . Ma astept sa
fiu "arsa pe rug" pentru ca am curajul sa gandesc asa si sa ma
revolt. Ma astept sa vad ziua in care tot romanu'
isi va duce aminte de 1907 .
Traim intr-o epoca moderna.
Totul este frumos, zugravit in culori calde, capitonat cu zambete,
flori si lumini stralucitoare. Intunericul si amagirea vietilor noastre
nu intereseaza pe nimeni si in curand nici pe noi. Traim doar ca sa facem
bani, sa platim. Am uitat sa radem , am uitat sa ne privim in ochi, am uitat sa
iubim. Am uitat ca exista cineva alaturi de noi care, poate, are nevoie
de o privire si o bucata de paine. Suntem roboti, suntem
"zombi". Sau, cum spunea un cunoscut poet: "viata noastra
unde e, viata noastra ce-ati facut cu ea ?".
Dar, viata-i
scurta si nedreapta , dragii mei, zambiti acum pentru ca maine va fi si
mai rau .
Ganduri de azi, 15 martie 2012
Cu drag,
Daniela Negrila
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu