In loc de prefata la urmatoarea carte, DIVORTUL PRIN PROCEDURA NOTARIALA, care va aparea la Editura Universul Juridic
Pentru a acoperi toate situațiile care pot apărea în practică, legea a reglementat trei
modalități sub care se poate desfășura desfacerea căsătoriei prin acordul
soților.
În primul
rând există varianta divorțului pe cale administrativă, care se adresează acelor persoane care au ca obiectiv principal desfacerea
căsătoriei, nefiind implicați copii minori
În al
doilea rând există varianta divorțului prin procedură notarială care se
adresează oricărui cuplu, atât cel fără
copii cât și cel în urma căruia au rezultat copii minori. În cadrul acestui tip
de divorț părțile, prin acordul lor bilateral, pot să reglementeze toate
aspectele pe care le implică desfacerea căsătoriei, atât cele ale divorțului ca
atare cât și cele referitoare la copii sau la chestiunile patrimoniale.
În ultimul
rând există varianta divorțului pe cale judiciară care se adresează acelor persoane care, deși sunt de acord cu
desfacerea căsătoriei, nu-și pot soluționa la fel de amiabil celelalte
chestiuni pe care divorțul le implică,
respectiv problemele legate de numele de familie purtat ulterior, la copiii
minori sau la împărțirea bunurilor comune.
Dacă ar
trebui să facem o ierarhie, din punct de vedere al spectrului pe care îl
acoperă, atunci putem spune că procedura administrativă a divorţului este cea
mai simplă, cu cea mai redusă arie de acoperire, procedura notarială este de un nivel mediu, folosirea
sa fiind condiţionată de existenţa acordului între soţi cu privire la desfacerea căsătoriei şi la
aspecteşe accesorii acesteia, iar procedura judiciară este cea mai complexă,
fiind accesibilă oricând, oricăror cupluri, chiar şi celor între care nu există
decât un acord minimal, reyumat numai la desfacerea căsătoriei.
Toate
aceste variante de divorț au în comun
mai multe aspecte și se diferențiază, deasemenea, din mai multe puncte de vedere.
1. Din
punct de vedere al caracterului procedurii urmate, divorțul în fața ofițerului
de stare civilă reprezintă o procedură administrativă, divorțul în fața notarului public reprezintă
o procedură notarială, iar divorțul în fața instanței reprezintă o procedură
judiciară.
2. Din
punct de vedere al confidențialității, primele două proceduri, cea
administrativă si cea notarială, sunt confidențiale, ele desfășurându-se în
fața agentului instrumentator îndreptățit de lege, în timp ce procedura
judiciară se desfășoară în ședința publică, în sala de judecată.
3. Primele
două proceduri, cea administrativă și cea notarială, presupun completarea și
semnarea unei cereri de divorț de către ambii soți, în timp ce procedura
judiciară poate fi inițiată și prin depunerea cererii de către unul dintre
soți, celălalt având numai obligația de a o accepta.
4. În
procedura administrativă soții trebuie să fie prezenți personal, atât la
depunerea cererii cât și la termenul
acordat, în procedura notarială se admite reprezentarea, dar numai la momentul
depunerii cererii nu și la termenul acordat pentru constatarea divorțului, iar
în procedura judiciară se admite reprezentarea în orice moment, cu condiția ca mandatarul
să fie împuternicit pe baza unei procuri autentice.
5. Prin
procedura administrativă nu pot divorța soții care au copii minori, născuți din
căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, în timp ce prin celelalte două
proceduri, cea notarială și cea judiciară, pot divorța atât cuplurile cu copii
minori cât și cele fără copii minori.
6. În
toate cele trei tipuri de divorț amiabil trebuie să existe acordul soților cu
privire la desfacerea căsătoriei.
7. În
cadrul primelor două proceduri, cea administrativă și cea notarială, este
obligatoriu să existe acordul soților cu
privire la numele de familie pe care îl va păurta fiecare după divorț, în timp
ce în cazul procedurii judiciare nu este obligatoriu un astfel de acord, în
lipsa înțelegerii părților fiind abilitată să decidă instanța.
8. În
cadrul procedurii notariale este necesar ca soții să fie de acord cu privire la
aspectele legate de copiii minori, dacă aceștia există, în timp ce în cadrul
procedurii judiciare instanța poate decide și în lipsa unui acord al
părinților.
9. În
cadrul primelor două proceduri se eliberează un certificat de divorț iar în
cadrul procedurii judiciare se eliberează o sentință referitoare la divorț.
10.
Certificatul de divorț este definitiv, căsătoria fiind considerată desfăcută la
data eliberării acestuia. Hotărârea judecătorească este definitivă cu privire
la divorț dar este supusă căilor de atac în legătură cu aspectele accesorii
desfacerii căsătoriei pe care le-a decis
instanța, în lipsa acordului soților.
11.
Procedura administrativă se limitează numai la divorț, în timp ce pe calea
celorlalte două proceduri se pot soluționa și aspectele accesorii desfacerii
căsătoriei (referitoare la efectele divorțului cu privire la copiii minori sau
la chestiunile patrimoniale dintre
foștii soți).
12.
Procedura administrativă și cea notarială se finalizează de regulă la primul
termen acordat pentru constatarea divorțului, în timp ce procedura judiciară
poate presupune, după caz, mai multe termene.
13.
Primele două proceduri nu presupun prezentarea de probe sau martori, în timp ce procedura
judiciară poate implica, după caz, existența probelor.
14. Din
punct de vedere al costurilor, procedura administrativă are, în principiu, cele
mai reduse costuri, acestea crescând în cazul celorlate proceduri, în funcţie
de complexitatea cauzei.
15.
Procedura administrativă și cea notarială sunt de competența ofițerului de
stare civilă sau a notarului de la locul căsătoriei sau a ultimei locuințe
comune a soților, în timp ce procedura judiciară a divorțului are ca și punct de reper numai ultima
locuință comună a soților.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu