CONTINUTUL TESTAMENTULUI

Este stabilit, în principiu, de prevederile art 1035 NCC. Conform primei teze a acestui articol, principalul obiect al testamentului se refera la aspectul patrimonial, respectiv la modalitatea de transmitere a patrimoniului testatorului, în tot sau în parte, către anumiţi legatari, desemnaţi direct sau indirect. În continuare, art. 1035 NCC prevede că alături de legate sau chiar în lipsa lor, testamentul poate să cuprindă dispoziţii referitoare la partaj, revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare, dezmoştenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali, precum şi orice "alte dispoziţii care produc efecte după decesul testatorului". Redactarea textului este, după cum se vede, permisivă, iar enumerarea făcută este una enunţiativă iar nu limitativă.

Conţinutul testamentului trebuie apreciat avându-se în vedere şi alte dispoziţii legale. Astfel, celor enumerate enunţiativ de art 1035 NCC li se pot adăuga şi următoarele :

-         Dispoziţii referitoare la propriile funeralii  şi  cu privire la trupul sau după moarte, conform reglementărilor art. 80 NCC

-         Dispoziţii referitoare la prelevarea organelor şi ţesuturilor corpului sau după moarte, conform reglementărilor art. 81 NCC

-         Desemnarea unui tutore al copiilor săi în temeiul art 114 NCC

-         Recunoaşterea unui copil în conformitate cu prevederile art 416 NCC, recunoaştere care  odată făcută este irevocabilă în temeiul art 416 alin 3 NCC

-         Interdicţia înstrăinării unui bun care face obiectul legatului, cu respectarea prevederilor art 627 NCC. Astfel, va fi necesar ca termenul pentru care este stabilită interdicţia să nu fie mai mare de 49 de ani, curgerea lui începând din momentul transmiterii dreptului, respectiv din momentul deschiderii moştenirii. În acelaşi timp, este necesar că interdicţia să fie justificata de un interes  "serios şi legitim", lipsa acestuia putând determina nulitatea respectivei prevederi testamentare

-         Împuternicirea unei persoane, în temeiul art 792 şi urm  NCC, în vederea administrării unui bun, mai multor bunuri sau  a unei mase patrimoniale. Este vorba practic despre numirea unui administrator al bunurilor altuia, administrator care , pentru a opera respectiva dispoziţie testamentară, trebuie să accepte această calitate. Textul art 792 NCC  foloseşte termenul de "legat" iar nu pe cel de "testament" pentru a desemna, alături de convenţie,  modalitatea juridica prin care administratorul este împuternicit. Cred că acesta este un aspect terminologic fără implicaţii în materia pe care o studiem , legiuitorul preferând termenul de "legat" probabil datorită conţinutului patrimonial  al instituţiei reglementate. Având în vedere, însă, definiţia legatului data de art 986 NCC  precum şi definiţia  testamentului data de art 1034 NCC,   sunt de parere că, de fapt, termenul de "testament" ar fi fost cu mult mai potrivit  decât cel de "legat" pe care l-a folosit legiuitorul .

Concluzia este că testamentul reprezintă un act juridic complex, care poate cuprinde o multitudine de dispoziţii  al căror factor comun  este că ele reprezintă ultima voinţă a testatorului şi că sunt legate de momentul decesului său. Fiecare dispoziţie cuprinsă în testament are propriul său regim juridic , validitatea fiecareia  fiind apreciată  în funcţie de reglementările căreia îi este supusă. Practic, dispoziţiile testamentare sunt independente unele de altele, validitatea sau nevaliditatea unei ori a alteia neînfluenţând valabilitatea celorlalte.   În cazul în care,însă, valabilitatea testamentului este contestată din cauză neîndeplinirii condiţiilor de formă cerute ad validitatem, aceasta se va răsfrânge asupra întregului conţinut al testamentului, asupra tuturor prevederilor sale, indiferent de conţinutul lor.

De exemplu, dacă un minor  sau o persoană lipsita de capacitate de exerciţiu va întocmi un testament care va cuprinde dispoziţii referitoare la transmiterea patrimoniului său în momentul decesului, realizând în acest fel o liberalitate, asemenea prevedere va fi lovita de nulitate absolută întrucât aceste persoane nu pot dispune prin liberalităţi conform prevederilor art 988 NCC. Dacă, însă, aceeaşi persoană  va dispune pentru momentul decesului său cu privire la corpul său şi la propriile funeralii, cu condiţia să existe şi consimţământul  scris al părinţilor sau tutorelui, o asemenea dispoziţie testamentară va putea fi considerată ca valabilă , nefiind influenţată de invalidarea celorlalte prevederi ale  testamentului.  De asemenea, în cazul în care un testament conţine legate care, la momentul deschiderii moştenirii, sunt considerate ineficiente sau caduce, alături de o declaraţie de revocare a unui alt testament, aceasta din urma nu va fi afectata de ineficienta legatelor şi va produce efectele juridice proprii. Dacă , însă, un testament  olograf va fi invalidat întrucât  nu a fost scris de mâna testatorului  toate prevederile testamentului vor fi ineficiente, indiferent de obiectul lor.

Definirea testamentului  independent de definiţia dată legatului, stabilirea conţinutului testamentului, identificarea acestuia ca şi act juridic  care poate cuprinde sau nu legate dar care în mod obligatoriu trebuie să cuprindă dispoziţii de ultimă voinţă ale persoanei referitoare la  momentul decesului său, determină o  tratare a tandemului "legat - testament" după formula "parte - întreg", în care legatul reprezintă partea, elementul care poate sau nu să fie cuprins în întreg, respectiv în actul juridic denumit generic testament. Din acest punct de vedere actuală reglementare este cu mult mai explicită, făcând în mod clar distincţia între legat şi testament, lucru care în practică se va dovedi benefic.


DANIELA NEGRILA

Notar public coordonator

Birou Notarial CONCORDIA