In materia divortului
noul cod civil a instituit o
norma necunoscuta vechii reglementari. Este vorba despre prevederile art. 380 NCC coroborate cu ale art. 382
NCC. Aplicarea acestora este
posibila in cazul desfacerii casatoriei care nu mai poate continua intrucat,
din motive temeinice, “raporturile dintre soti
sunt grav vatamate” – art. 373 lit. b NCC – divortul
urmand a se pronunta de catre instanta
cu stabilirea culpei “unuia dintre soti
in destramarea casatoriei” – art. 379 alin 1 NCC.
Norma legala
mentionata dispune ca “daca
sotul reclamant decedeaza in timpul
procesului, mostenitorii sai pot continua actiunea de divort” – art. 380
alin 1 NCC. Odata continuata, actiunea va fi admisa numai daca
“instanta constata culpa exclusiva a sotului parat” – art. 380 alin
2 NCC – iar casatoria se va socoti a fi
fost desfacuta la data decesului sotului
reclamant – art. 382 alin 2 NCC.
Observam ca
aceasta prevedere legala are
implicatii majore in materia dreptului succesoral, remarcandu-se, totodata, prin caracterul sau protectiv
fata de mostenitorii
reclamantului defunct si prin
caracterul sanctionator fata de sotul
parat aflat in culpa.
Din analiza legii
deducem ca ea nu se poate aplica decat in cazul in care cel care decedeaza
este sotul reclamant, moartea sotului parat
nedeterminand interventia acestor norme cu caracter special.
Efectul
principal pe care il constatam
consta in stabilirea vocatiei succesorale a
sotului parat care,
odata dovedita culpa sa in desfacerea casatoriei, nu va
mai putea beneficia de statutul de sot supravietuitor intrucat
data desfacerii casatoriei va
coincide cu data deschiderii mostenirii .
Astfel, în cazul în care divorţul s-a cerut ca urmare a faptului că
raporturile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, astfel încât nu mai
este posibilă continuarea căsătoriei , desfacerea acesteia urmând a se pronunţa
cu stabilirea culpei unuia dintre soţi ,
dacă soţul reclamant ( cel care a
cerut pronunţarea divorţului din culpă exclusivă a soţului pârât ) decedează în timpul procesului de divorţ, moştenitorii
acestuia pot continua acţiunea de divorţ. Aceasta va fi considerată admisă numai dacă instanţa constată culpa exclusivă
a soţului pârât ( art. 380 alin. 2 ), iar căsătoria se va considera desfăcută
la data decesului soţului reclamant (art. 382 alin. 2 ).
Prevederea legală este pe
deplin justificată : nu este
firesc ca un soţ care a determinat, desfacerea unei căsătorii, din culpa sa exclusivă, să profite, din punct de vedere al
drepturilor sale succesorale, ca urmare
a faptului că pronunţarea divorţului şi rămânerea definitivă a hotărârii este
împiedicată de decesul soţului reclamant .
Care sunt problemele practice
legate de această situaţie ?
La data sesizării notarului public cu o
cerere de deschidere a procedurii succesorale,
dacă soţul rămas în viaţă are
calitatea de pârât într-un asemenea proces de divorţ şi notarului i se aduce la
cunoştinţă acest lucru, el nu are decât posibilitatea suspendării cauzei
succesorale până la pronunţarea unei sentinţe în cadrul procesului de divorţ. Notarul nu va putea emite un certificat de
calitate, întrucât nu are încă ştiinţă despre păstrarea sau nu a calităţii de
soţ ca urmare a pronunţării hotărârii de
divorţ. Dovada calităţii de moştenitor în faţa instanţei se va face cu
încheierea de suspendare a procedurii succesorale notariale . Ar mai fi
posibilă, ca şi alternativă, acordarea unui termen mai lung, până la care să
poată fi prezentată hotărârea instanţei, caz în care , pentru dovedirea
calităţii de moştenitor, se va putea elibera un certificat similar
certificatului de grefă, care să cuprindă elementele necesare în instanţă.
Considerăm că legea
nu cere expres ca acţiunea să fie continuată de către toţi moştenitorii
defunctului , astfel încât ea va putea fi continuată şi numai de unii
dintre aceştia, rezultatul procesului influenţându-i însă pe toţi.
Mai trebuie precizat şi faptul că dispoziţiile art. 380 NCC nu au caracter imperativ, ( expresia
legii este "moştenitorii pot continua" ), moştenitorii soţului reclamant putând renunţa la dreptul
lor de a continua acţiunea de divorţ începută de autorul lor. În acest caz nu vor mai fi probleme legate de calitatea soţului supravieţuitor, căsătoria
nefiind practic desfăcută, iar soţul supravieţuitor păstrând neştirbit dreptul
său la moştenire .
Dacă instanţa nu va constata
culpa exclusivă a soţului pârât şi va
respinge cererea de divorţ,
soţul supravieţuitor va avea calitatea de moştenitor si va primi cota la care
este îndreptăţit prin lege .
Dacă instanţa va constata culpa
exclusivă a soţului pârât şi va pronunţa divorţul, căsătoria se va considera a fi fost desfăcută de la
momentul decesului, ceea ce va determina pierderea calităţii de moştenitor a soţului supravieţuitor, cu efect
retroactiv, începând din ziua deschiderii moştenirii .
Pe cale de consecinta, sotul
parat va avea sau nu calitatea de
mostenitor in functie de
solutia pe care instanta o va da in procesul de divort, toate
celelalte operatiuni juridice fiind
subordonate acesteia, atat din punct de vedere al modului cat si din cel al momentului
rezolvarii.
DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA
DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu