DIVORTUL - situatia reglementata de art. 380 NCC

In materia  divortului  noul cod civil  a instituit o norma  necunoscuta vechii reglementari.  Este vorba despre  prevederile art. 380 NCC  coroborate cu ale art.  382  NCC.  Aplicarea acestora este posibila in cazul desfacerii casatoriei care nu mai poate continua intrucat, din motive temeinice, “raporturile dintre soti  sunt grav vatamate” – art. 373 lit. b NCC –   divortul urmand a se pronunta  de catre instanta cu stabilirea culpei  “unuia dintre soti in destramarea casatoriei” – art. 379 alin 1 NCC.

            Norma  legala mentionata  dispune ca  “daca sotul reclamant  decedeaza in timpul procesului, mostenitorii sai pot continua actiunea de divort” – art. 380 alin 1 NCC.  Odata  continuata, actiunea  va fi  admisa  numai daca  “instanta constata culpa exclusiva a sotului parat” – art. 380 alin 2 NCC – iar casatoria se va socoti a fi fost desfacuta  la data decesului sotului reclamant – art. 382 alin 2 NCC.

            Observam ca  aceasta prevedere legala are  implicatii majore in materia dreptului succesoral,  remarcandu-se, totodata,  prin caracterul sau  protectiv  fata de mostenitorii  reclamantului defunct  si prin caracterul sanctionator  fata de sotul parat aflat in culpa.

            Din  analiza legii deducem ca  ea nu se poate aplica decat in cazul in care cel care decedeaza este  sotul reclamant, moartea  sotului parat  nedeterminand  interventia  acestor norme cu caracter special.

            Efectul principal  pe care  il constatam  consta in  stabilirea  vocatiei  succesorale a  sotului parat care,  odata   dovedita  culpa sa in desfacerea casatoriei,  nu va mai putea beneficia  de  statutul de sot supravietuitor  intrucat  data desfacerii casatoriei va  coincide cu data deschiderii mostenirii .

            Astfel,  în cazul în care  divorţul s-a cerut ca urmare a faptului că raporturile dintre soţi sunt grav şi iremediabil vătămate, astfel încât nu mai este posibilă continuarea căsătoriei , desfacerea acesteia urmând a se pronunţa cu stabilirea culpei unuia dintre soţi ,  dacă soţul reclamant  ( cel care a cerut pronunţarea divorţului din culpă exclusivă a soţului pârât ) decedează  în timpul procesului de divorţ, moştenitorii acestuia pot continua acţiunea de divorţ. Aceasta va fi considerată admisă  numai dacă instanţa constată culpa exclusivă a soţului pârât ( art. 380 alin. 2 ), iar căsătoria se va considera desfăcută la data decesului soţului reclamant (art. 382 alin. 2 ).

Prevederea legală este pe deplin justificată : nu este firesc ca un soţ care a determinat, desfacerea unei căsătorii,  din culpa sa exclusivă,  să profite, din punct de vedere al drepturilor sale succesorale,  ca urmare a faptului că pronunţarea divorţului şi rămânerea definitivă a hotărârii este împiedicată de decesul soţului reclamant .

Care sunt problemele practice legate de această situaţie ? La data sesizării  notarului public cu o cerere de deschidere a procedurii succesorale,  dacă soţul rămas în viaţă  are calitatea de pârât într-un asemenea proces de divorţ şi notarului i se aduce la cunoştinţă acest lucru, el nu are decât posibilitatea suspendării cauzei succesorale până la pronunţarea unei sentinţe în cadrul procesului de divorţ.  Notarul nu va putea emite un certificat de calitate, întrucât nu are încă ştiinţă despre păstrarea sau nu a calităţii de soţ  ca urmare a pronunţării hotărârii de divorţ. Dovada calităţii de moştenitor în faţa instanţei se va face cu încheierea de suspendare a procedurii succesorale notariale . Ar mai fi posibilă, ca şi alternativă, acordarea unui termen mai lung, până la care să poată fi prezentată hotărârea instanţei, caz în care , pentru dovedirea calităţii de moştenitor, se va putea elibera un certificat similar certificatului de grefă, care să cuprindă elementele necesare în instanţă.

Considerăm că legea nu cere expres ca acţiunea să fie continuată de către toţi moştenitorii defunctului , astfel încât ea va putea fi continuată şi numai de unii dintre aceştia, rezultatul procesului influenţându-i însă pe toţi.

Mai trebuie precizat şi faptul că dispoziţiile art. 380 NCC nu au caracter imperativ, ( expresia legii este "moştenitorii pot continua" ), moştenitorii  soţului reclamant putând renunţa la dreptul lor de a continua acţiunea de divorţ începută de  autorul lor. În acest caz nu vor mai fi  probleme legate de  calitatea soţului supravieţuitor, căsătoria nefiind practic desfăcută, iar soţul supravieţuitor păstrând neştirbit dreptul său la moştenire .

Dacă instanţa nu va constata culpa exclusivă a soţului pârât  şi va respinge cererea de divorţ, soţul supravieţuitor va avea calitatea de moştenitor si va primi cota la care este îndreptăţit prin lege .

Dacă instanţa va constata culpa exclusivă a soţului pârât şi va pronunţa divorţul, căsătoria se va considera a fi fost desfăcută de la momentul decesului, ceea ce va determina pierderea calităţii de moştenitor  a soţului supravieţuitor, cu efect retroactiv, începând din ziua deschiderii moştenirii .

Pe cale de consecinta, sotul parat  va avea sau nu calitatea de mostenitor  in functie de  solutia pe care instanta o va da in procesul de divort, toate celelalte  operatiuni juridice fiind subordonate acesteia, atat din punct de vedere al  modului cat si din cel al momentului rezolvarii.


DANIELA NEGRILA

Notar public coordonator

Birou Notarial CONCORDIA