CONDITIILE CERUTE PENTRU A MOSTENI: Capacitatea succesorala

            CONDIŢIILE  CERUTE  PENTRU A  MOŞTENI

Sediul materiei este dat de  art 957-962  NCC

Pentru ca o persoană să poată moşteni ea trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii :

a.  Să aibă capacitate de a moşteni 

b.  Să aibă vocaţie la moştenire

c.  Să nu fie nedemnă de a moşteni 

Capacitatea de  a moşteni

Cerinţa legală, prevazută de art. 957 alin 1 NCC,  este ca persoana să existe la momentul  deschiderii moştenirii. Prin urmare, persoana care există la momentul deschiderii moştenirii va avea calitatea de succesibil şi-l va putea moşteni pe defunct, iar cea care nu există la momentul deschiderii moştenirii nu va putea pretinde nici un drept asupra acesteia .

Deşi clară ca şi exprimare, prevederea codului civil necesită mai multe precizări, determinate de calificarea pe care o putem da noţiunilor de "persoana care există"  şi "persoana care nu există" prin prisma reglementărilor legale ale unor situaţii speciale . 

Vor fi consideraţi că există şi că au capacitatea de a moşteni :

a. persoana fizică născută la momentul deschiderii moştenirii şi care nu decedase anterior datei deschiderii moştenirii, altfel spus, persoana aflată în viaţă la data deschiderii moştenirii . Dovada existenţei persoanei, a faptului că ea se află în viaţă în momentul deschiderii moştenirii se va face cu actele de stare civilă şi cu actele de identitate ale persoanei . Nu are relevanţă faptul că o persoană a decedat la scurt timp după autorul moştenirii a cărui dezbatere se solicită. Discuţia asupra acestei situaţii o vom face la momentul la care vom analiza instituţia retransmiterii dreptului de opţiune  succesorală. Important este ca persoana să fie în viaţă, să supravieţuiască , indiferent pentru cât  timp în raport de autorul moştenirii.

b. copilul conceput, cu condiţia ca el să se nască viu. Se face în această situaţie aplicarea principiului de sorginte romană potrivit căruia "drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, cu condiţia ca el să se nască viu". Codul civil statuează această regulă în art. 36, făcând totodată trimitere la prevederile art. 412 NCC  referitoare la timpul legal al concepţiunii ( intervalul cuprins între a 300-a şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului ) .  Faptul că  legea face vorbire de "drepturile" copilului conceput poate crea discuţii în privinţa transmiterii pasivului succesoral către un moştenitor a cărei capacitate a fost stabilită în acest mod. Este, după părerea mea, o falsă problemă, întrucât concepţia integrală a noului cod civil cu privire la modul de transmitere a patrimoniului unei persoane prin moştenire este  de tipul "intra vires hereditates", astfel încât moştenitorii vor răspunde pentru pasiv numai în limita activului dobândit ( conform prevederilor art 1114 NCC ). Pe de altă parte,  atunci când vorbim despre "drepturile" care sunt recunoscute copilului conceput în materia moştenirii, nu înseamnă că vom discuta numai despre  drepturile concrete  pe care acesta le poate dobândi pe cale de succesiune de la defunct. Drepturile copilului conceput în materia moştenirii înseamnă în primul rând recunoaşterea dreptului acestuia de a se număra în rândul succesibililor, dreptul lui de opţiune succesorală, dreptul la rezervă, sezină , precum şi orice alte drepturi pe care le vom analiza în materie .

c. Persoana fizică disparută, dacă nu a intervenit o hotărâre judecătorească  declarativă de moarte rămasa definitivă.  Prin prevederea expresă a art. 53 NCC se instituie o prezumţie legală în favoarea persoanei dispărute, care urmează a fi socotită că se află în viaţă atâta vreme cât nu a intervenit o hotărâre judecătorească definitivă a morţii . Trebuie să menţionăm cu această ocazie faptul că reglementarea actuală simplifică pe fond procedura de declarare judecătorească a morţii şi reduce substanţial termenele care se au în vedere pentru a se putea declara moartea unei  persoane pe cale judecătorească . Cazurile de declarare judecătorească a morţii sunt cuprinse în art 49- 56 NCC, iar procedura care se urmează este cea instituită de codul de procedură civilă. Ceea ce este important de ştiut este faptul că nu se mai impune declararea dispariţiei ca şi condiţie anterioară declarării morţii . Dispariţia unei persoane este însă o situaţie de fapt care poate exista în realitate şi care poate da naştere mai multor probleme în materia moştenirii. Rezolvarea lor se va face prin aplicarea dispoziţiilor art. 178 şi urm NCC referitoare la curatelă. În mod special, pentru situaţia în care între moştenitorii unui defunct se află şi persoane dispărute, art. 1144 NCC  instituie, în materia partajului moştenirii, obligaţia pentru notarul public de a întocmi actul juridic de împărţire voluntară cu respectarea regulilor referitoare la persoanele dispărute.

d. Persoana juridică este socotită că există dacă a fost legal înfiinţată. Regulile dobândirii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice şi , pe cale de consecinţă, cele ale existenţei capacităţii de a moşteni,  sunt stabilite de art 205 NCC. Astfel, persoanele juridice supuse înregistrării dobândesc capacitatea juridică de la data înregistrării lor sau, în măsura în care este necesar pentru ca ele să ia fiinţă în mod valabil, de la data actului de înfiinţare. Celelalte persoane juridice dobândesc capacitatea juridică de la data actului de înfiinţare, de la data autorizării constituirii lor sau de la data îndeplinirii oricărei cerinţe legale necesare pentru existenţa lor valabilă .

e. Art. 208 NCC  instituie  regula capacităţii de folosinţă anticipată în privinţa persoanelor juridice,  dând astfel posibilitatea acestora să primească liberalităţi de la data actului de înfiinţare sau, în cazul fundaţiilor testamentare, de la momentul deschiderii moştenirii testatorului , chiar şi atunci când aceste liberalităţi nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod legal . 

Vor fi consideraţi că nu există şi că nu au capacitatea de a moşteni:

a. Persoanele fizice nenăscute sau, după caz, neconcepute, precum şi cele predecedate în raport de autorul moştenirii

b. Persoanele juridice care nu se află în fiinţă conform regulilor stabilite anterior, precum şi cele care şi-au încetat activitatea în conformitate cu prevederile legale

c. Codecedaţii  ( comorienţii ) - a căror reglementare este conţinută expres în  art. 957 alin 2, - sunt persoane  care au decedat   fără a se putea stabili cu exactitate dacă una a supravieţuit celeilalte. Actuala prevedere legală este extrem de permisivă . Astfel , nu se mai pune problema ca decesul să se fi produs "în aceeaşi împrejurare"  şi nici a existenţei vocaţiei reciproce la moştenire . Din acest motiv  socotim că regula stabilită de art 957 alin 2  nu impune decât o singură condiţie : să existe două sau mai multe persoane care au decedat fără a se putea stabili cu exactitate supravieţuirea uneia în raport de cealaltă, născându-se în acest fel prezumţia că au murit deodată.  Prin urmare, orice discuţii referitoare la momentul, împrejurarea, locul în care a survenit decesul sunt de natură extrinsecă  şi fără relevanţă în privinţa aprecierii capacităţii succesorale . Nici  existenţa unei vocaţii succesorale reciproce (chestiune discutată şi disputată anterior în literatura de specialitate ) nu se va avea în vedere, codecedaţii putând avea vocaţie succesorală reciprocă sau unilaterală, fără deosebire. 

DANIELA NEGRILA
Notar public coordonator
Birou Notarial CONCORDIA